Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 12196/212/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă nr.._/2014
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de petentul M. V., în contradictoriu cu intimatul P. M. CONSTANTA DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravenționala împotriva procesului verbal nr._/10.04.2014.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică la data de 05.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 19.11.2014, când a hotărât:
INSTANȚA,
La data de 25.04.2014, petentul M. V. a formulat plângere împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/10.04.2014.
Petentul a criticat procesul – verbal contestat din mai multe puncte de vedere, solicitând anularea acestuia pentru următoarele motive:
- Lipsa indicării de către agentul constatator a actelor sau faptelor
săvârșite de petent, a condițiilor stabilite de lege pe care nu le-a respectat acesta și a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, fiind încălcate, astfel, dispozițiile art. 16 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor;
- Nerespectarea dispozițiilor art. 21 alineat 1 din aceeași ordonanță,
întrucât, încheierea procesului – verbal s-a făcut la o dată ulterioară constatării pretinsei fapte contravenționale;
- Prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, în temeiul art. 13 alineat
1 din O.G. 2/2001, arătându-se că trebuie avută în vedere data săvârșirii efective a pretinsei fapte contravenționale, care, în speță, este diferită de data constatării acesteia de către agentul constatator,
- Încălcarea art. 19 din O.G. 2/2001, prin indicarea unui martor fictiv, care
nu cunoaște nimic despre împrejurările în care s-a săvârșit fapta.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Intimatul P. M. C. – Direcția Poliția Locală, legal citat, nu a formulat întâmpinare. Acesta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 17.09.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
La termenul de judecată din data de 05.11.2014, petentul a arătat că renunță la administrarea probei testimoniale solicitate, instanța luând act de poziția acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal nr._/10.04.2014 s-a stabilit în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 45 litera b) din Legea 325/2006, acesta fiind sancționat cu amendă contravențională de 500 lei, dispunându-se, de asemenea, și următoarele măsuri: obligația ca petentul să obțină procesul – verbal de deconectare de la RADET C., iar în caz contrar, să procedeze la reconectarea la sistemul anterior.
În cuprinsul actului contestat, agentul constatator a consemnat că, în urma controlului efectuat în data de 03.03.2014, a constatat deconectarea instalației de încălzire de la sistemul centralizat RADET a consumatorului de la . deține proces – verbal de deconectare. S-a menționat, de asemenea, că data constatării este data săvârșirii faptei, iar aceasta este 03.03.2014.
Verificând criticile petentului, în raport de procesul – verbal contestat și de dispozițiile legale aplicabile, instanța apreciază că acestea sunt în parte întemeiate, după cum urmează:
Primul motiv indicat în plângerea formulată, privind încălcarea dispozițiilor art. 16 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, este neîntemeiat, având în vedere că, în procesul – verbal este consemnată fapta săvârșită de petent – deconectarea de la sistemul centralizat RADET fără a deține proces-verbal de deconectare, a cărei realitate, de altfel, petentul nici nu o contestă, iar descrierea acesteia este suficientă pentru a respecta cerințele de conținut ale procesului – verbal prevăzute de norma legală.
De asemenea, în procesul – verbal este indicat textul de lege încălcat de petent prin săvârșirea faptei reținute.
Petentul a criticat procesul – verbal și pentru încheierea sa la o dată ulterioară celei constatării faptei de către agentul constatator.
Un alt motiv de nelegalitate a procesului – verbal, invocat de petent, a fost nerespectarea art. 19 din O.G. 2/2001, prin indicarea unui martor fictiv, care nu cunoaște aspectele în legătură cu care a fost săvârșită fapta.
Instanța apreciază, din perspectiva art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, că aceste motive nu sunt de natură să conducă la anularea procesului – verbal decât în condițiile justificării de către petent a unei vătămări, determinate de aceste aspecte, vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului – verbal.
În ceea ce privește data încheierii procesului – verbal:
Încheierea sa ulterioară datei constatării faptei de către organul constatator, pe de o parte, nu este contrară dispozițiilor art. 21 din O.G. 2/2001, indicate de petent, iar pe de altă parte, nu este unul dintre motivele de nulitate expresă prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001.
În privința rolului martorului asistent, acesta este limitat la a confirma aspectele de fapt prevăzute expres de textul art. 19, adică: lipsa contravenientului, refuzul sau imposibilitatea acestuia de a semna procesul – verbal. Or, petentul nu invocă motive de nelegalitate referitoare la aceste aspecte.
În consecință, în lipsa dovedirii de către petent a unei vătămări determinate de aspectele invocate, instanța apreciază că acestea nu atrag anularea procesului – verbal.
Pe de altă parte, instanța va reține ca întemeiată critica petentului referitoare la prescripția aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, în raport de data săvârșirii faptei.
Potrivit art. 13 alineat 1 din O.G. 2/2001:
„(1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.”
Contravenția reținută în sarcina petentului este cea prevăzută de dispozițiile art. 45 alineat 1 litera b) din Legea 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică.
Conform acestei norme:
„1)Constituie contravenții, altele decât cele prevăzute în Legea nr. 51/2006, și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei următoarele fapte:
b)debranșarea/deconectarea de la SACET a utilizatorului sau consumatorului de energie termică fără respectarea dispozițiilor prezentei legi;”
Deci, fapta contravențională constă în acțiunea propriu – zisă de debranșare/deconectare, acțiune care se săvârșește instantaneu, neputând fi calificată ca o contravenție continuă.
În aceste condiții, data săvârșirii faptei este cea la care a fost efectuată acțiunea respectivă și nu data constatării ei, care poate fi o dată ulterioară.
Aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii de 500 lei s-a făcut la data de 10.04.2014, prin procesul – verbal contestat. Calculând 6 luni anterior acestui moment, instanța constată că pentru a fi respectat termenul de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale a amenzii, fapta trebuia să fi fost săvârșită cel mult în luna octombrie 2013.
Or, în speță, din înscrisurile depuse la dosar de către petent și chiar de intimat, rezultă că acțiunea de debranșare a petentului de la sistemul centralizat RADET a fost anterioară nu numai datei constatării ei de către intimat – 03.03.2014, dar și lunii octombrie 2013. Astfel, din înștiințările adresate de Asociația de proprietari nr. 661 către RADET și, respectiv, de către această din urmă persoană, către intimat, (filele 37 -42 și 60 – 72 din dosar) rezultă că, cel puțin din luna august 2013, petentul procedase la deconectare.
În aceste condiții, la data de 10.04.2014, dată la care a fost amendat petentul, era depășit termenul de prescripție de 6 luni, prevăzut pentru aplicarea acestei sancțiuni.
Prin același proces-verbal de contravenție s-au dispus, în sarcina petentului, ca sancțiuni și următoarele măsuri: obligația de a obține acordul de la RADET sau, în caz contrar, a se reconecta la sistemul centralizat.
Sancțiunile contravenționale, clasificate prin art. 5 alineatul 1 din O.G. 2/2001, sunt principale și complementare. În alineatul 2 sunt enumerate sancțiunile principale, iar în alineatul 3, cele complementare. De asemenea, prin alineatul 4 al aceluiași articol, se prevede că „prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare”.
Măsurile dispuse prin procesul – verbal atacat nu se regăsesc identificate ca sancțiuni principale sau complementare nici prin O.G. 2/2001, și nici prin alt act normativ. Astfel, pe de o parte, ele nu se află printre cele enumerate de art. 5 alineatele 2 și 3 din O.G. 2/2001, iar pe de altă parte, verificând actul normativ în baza căruia a fost sancționat petentul, respectiv, Legea 325/2006, instanța constată că ele nu sunt prevăzute nici în această lege și în alt act normativ.
În considerarea acestor aspecte, instanța reține că măsurile aplicate petentului prin procesul – verbal contestat sunt lipsite de temei legal.
Pentru motivele arătate, respectiv, prescripția aplicării sancțiunii amenzii contravenționale și lipsa de temei legal a măsurilor dispuse, instanța va anula procesul – verbal nr._/10.04.2014.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă, în raport de soluția reținută în ceea ce privește procesul – verbal atacat, instanța va admite cererea petentului și va dispune obligarea intimatului la plata către acesta a cheltuielilor de judecată în sumă de 220 lei, constând în 200 lei onorariu de avocat și 20 lei taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite plângerea formulată de petentul M. V., cu domiciliul în Constanta, .. 61A, ., . în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – Direcția Poliția Locală, cu sediul în Constanta, ., J. C..
Anulează procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din data de 10.04.2014.
Obligă intimatul la plata cheltuielilor de judecată către petent, în sumă de 220 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 19.11.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Red.jud. LIP/26.03.2015
Dact.DL/26.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9072/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... → |
|---|
