Reziliere contract. Sentința nr. 5155/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5155/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 3668/212/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5155
Ședința publică din data de 9 mai 2014
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta R. AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C. în contradictoriu cu pârâții RAȘIT C. și RAȘIT C. având ca obiect reziliere contract, pretenții și evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Verificându-și din oficiu competența, instanța apreciază că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze conform dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j și art. 107 Cod procedură civilă.
Analizând probele solicitate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, respectiv înscrisuri și interogatoriu spre a fi luat pârâtei R. C., în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosar, constată că pârâta R. C. nu s-a prezentat, deși a fost citată cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, iar interogatoriul nu a fost depus la dosar.
Față de înscrisurile depuse la dosar, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.02.2014 sub număr de dosar_, reclamanta R.A. „Exploatarea Domeniului Public și Privat” C. a chemat in judecată pârâții RAȘIT C. și RAȘIT C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
1. rezilierea contractului de închiriere nr. 193/07.11.2005, valabil până la 20.05.2014;
2. evacuarea persoanelor din imobilul situat în C., ., jud. C.;
3. obligarea pârâților la plata sumei de 604,60 lei, reprezentând chirie lunară datorată începând cu luna aprilie 2013 până în ianuarie 2014, precum și în continuare, a chiriei de 60,46 lei pe fiecare lună, începând cu luna februarie 2014 până la data eliberării efective a locuinței;
4. obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere în sumă de 363,69 lei calculate la data de 24.01.2014, și obligarea la plata penalităților de 0,5 % pe zi de întârziere calculate asupra chiriei restante pentru fiecare zi de întârziere de plată, până la data plății efective a debitului, fără ca penalitatea să poată depăși debitul.
5. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în temeiul contractului menționat, a închiriat pârâților spațiul locativ situat în C., ., ., . aveau obligația, conform contractului să achite chiria lunară în cuantumul și la datele stabilite.
Reclamanta a mai arătat că pârâții nu au achitat chiria pentru perioada aprilie 2013 – ianuarie 2014, pârâții fiind notificați pentru plata chiriei restante și a penalităților.
Conform art. 4 din contract, reclamanta solicită să se dispună rezilierea contractului, având în vedere faptul că pârâții nu au achitat chiria timp de 10 luni consecutive.
Ca urmare a rezilierii contractului, reclamanta a susținut că, nemaiexistând un titlu pentru ocuparea locuinței, se impune admiterea și a capătului doi de cerere privind evacuarea pârâților.
De asemenea conform art. 8 din contractul încheiat între părți s-a apreciat că se impune obligarea pârâtului și la plata penalităților convenționale în cuantum de 0,5 % pe zi din valoarea obligațiilor restante, cât și pe viitor până la data evacuării efective.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 114/1996, art. 1166, 1538 și urm, art, 1777 – 1835 Cod civil.
În dovedirea susținerilor, au fost depuse la dosar o . înscrisuri, respectiv contractul invocat, fișa contractului, notificare înaintată pârâtei Rașit C., procesul verbal de predare-primire a spațiului, fișa de calcul a chiriei, copii cărți de identitate pârâți și certificate de naștere.
În probațiune instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri.
Pârâții nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la judecată, cu toate că reclamanta Rașit C. a fost citată cu mențiunea de a se prezenta personal, la interogatoriu. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin contractul nr. 193/07.11.2005 încheiat între reclamantă și pârâta Rașit C., guvernat de Legea nr. 114/1996 în vigoare la data încheierii contractului, reclamanta a dat în chirie pârâtului imobilul situat în C., ., ., . a încetat să achite chiria începând din luna aprilie 2013.
Deoarece pârâta a încetat să-și respecte obligațiile contractuale, în data de 27.08.2013, reclamanta a înaintat către pârâtă o notificare, aceasta fiind astfel pusă în întârziere cu privire la plata chiriei restante și a penalităților de întârziere. Urmare a faptului că nici în urma acestui demers chiria nu a fost achitată, reclamanta a învestit Judecătoria C. cu soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată, după ce a parcurs și procedura informării în materia medierii.
Aspectele de fapt reținute sunt dovedite în cauză prin înscrisurile existente la dosar, conform contractului și fișei de calcul pârâta având obligația să achite o chirie lunară de 48,76 lei fără TVA
Neîndeplinirea obligațiilor contractuale privind plata chiriei de către pârât rezultă și din aplicarea prezumțiilor care rezultă din interpretarea următoarelor dispoziții normative:
Art. 1082 C. civ. – Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate ca nu este rea-credință din parte-i, afara numai daca nu va justifica ca neexecutarea provine din o cauza străină, care nu-i poate fi imputata.
Art. 1083 C. civ. – Nu poate fi loc la daune-interese când, din o forță majoră sau din un caz fortuit, debitorul a fost poprit de a da sau a face aceea la care se obligase, sau a făcut aceea ce-i era poprit.
În cauză, raportul obligațional creat este unul contractual, astfel că, atâta vreme cât debitorul nu face dovada intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit, care să-l exonereze de răspundere, dovada existenței creanței făcută de către reclamantă (contractul) generează împotriva pârâtului două prezumții.
Este vorba despre prezumția de neîndeplinire de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contract (în speță cea privind plata chiriei) și prezumția de culpă a acesteia în ceea ce privește neîndeplinirea obligației (art. 1082 C. civ.).
1. Cu privire la rezilierea contractului de închiriere instanța constată că prin art. 4 din contract părțile au convenit ca, în cazul în care chiria nu este achitată pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, proprietarul (locatorul) poate solicita rezilierea contractului înainte de termen.
Clauza contractuală face de fapt aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 114/1996. În aceste condiții, având în vedere manifestarea de voință a locatorului în sensul rezilierii contractului pentru neplata chiriei pe o perioadă anterioară de 9 luni, instanța constată împlinite condițiile pentru a dispune rezilierea contractului, astfel încât va admite acest capăt de cerere și va dispune rezilierea contractului de închiriere nr. 193/07.11.2005 încheiat între R. AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C. și RAȘIT C.
2. Cu privire la evacuarea pârâților și a persoanelor care locuiesc cu aceștia din spațiul care a făcut obiectul contractului de închiriere soluția de admitere a cererii se impune ca o consecință a rezilierii contractului, situație în care pârâtul nu mai deține un titlu valabil pentru a continua să utilizeze ca locatar acest spațiu.
Exercițiul dreptului de proprietate al reclamantei presupune implicit atributul stăpânirii efective asupra bunului în materialitatea sa, din punct de vedere fizic sau economic, direct și nemijlocit, prin putere proprie și în interes propriu.
Având în vedere că, urmare a intervenirii rezilierii, pârâta nu mai deține un titlu valabil în virtutea căruia să folosească spațiul, continuarea utilizării acestuia ar aduce atingere dreptului de proprietate al unității administrativ teritoriale asupra imobilului în cauză, astfel cum acesta a fost caracterizat anterior, fapt pentru care se impune admiterea cererii de evacuare, având în vedere și dispozițiile normative exprese potrivit cărora: art. 25 teza I din Legea nr. 114/1996 se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești.
3. Cu privire la plata chiriei restante și la plata în continuare a chiriei, până la data executării efective a hotărârii de evacuare, conform dispozițiilor contractuale (art. 7-8), pârâta are obligația să achite chiria stabilită prin contract cel mai târziu în ultima zi a lunii pentru luna în curs, ulterior fiind pus de drept în întârziere.
De asemenea, conform prevederilor art. 25 teza a II-a din Legea nr. 114/1996 – chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere, până la data executării efective a hotărârii de evacuare
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile contractuale menționate, precum și la precizările formulate de reclamantă, instanța constată ca fiind întemeiat și acest capăt de cerere, motiv pentru care va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 604,60 lei reprezentând chirie restantă datorată pentru perioada aprilie 2013 - ianuarie 2014 și la plata, în continuare, a chiriei de 60,46 lei pentru fiecare lună, începând cu luna februarie 2014, până la data eliberării efective a locuinței de către pârâți.
4. Cu privire la penalitățile de întârziere, instanța constată că de comun acord părțile au stipulat în contractul încheiat o clauză penală în cuantum de 0,5 % din valoarea obligațiilor pentru fiecare zi de întârziere (art. 8 contract), începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
Urmare a neîndeplinirii de către pârât a obligațiilor de plată asumate în urma încheierii contractului, se creează reclamantei un prejudiciu a cărui evaluare s-a făcut anticipat, prin învoiala părților exprimată în cuprinsul stipulațiilor contractuale amintite anterior, stipulații care au valoare de clauză penală.
Conform dispozițiilor normative în materie:
Art. 1066 C. civ. – Clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i.
Art. 1069 C. civ. – (1) Clauza penala este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. (2) Nu poate dar creditorul cere deodată și penalitatea și obiectul obligației principale, afară dacă penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării.
Totodată, conform art. 969 C. civ. contractul are față de părțile semnatare efecte obligatorii simulare unei dispoziții normative („pacta sund servanda”).
În acest context, dat fiind faptul că prin inserarea unei clauze penale exprese părțile au convenit anticipat întinderea prejudiciului încercat de reclamantă ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de plată de către pârâți, se impune obligarea acestora la plata către reclamantă a sumei de 363,69 lei reprezentând penalități de întârziere datorate la data de 24.01.2014, precum și la plata penalităților de întârziere în continuare, în cuantum de 0,5% din debitul restant pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data de 24.01.2014 până la data plății efective a debitului, fără ca penalitatea totală să poată depăși valoarea debitului restant, de 604,50 lei.
.5. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 C. proc. civ., cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată urmează să fie admisă, având în vedere faptul că aceștia din urmă se află în situația cerută de lege, aceea de a fi căzut în pretenții.
D. urmare, pârâții urmează să fie obligați la plata către reclamantă a sumei de 196,47 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru).
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta R. AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C., cu sediul în C., ., județul C. în contradictoriu cu pârâții RAȘIT C., CNP_ și RAȘIT C., CNP_, ambii cu domiciliul în C., ., ., ..
Dispune rezilierea contractului de închiriere nr. 193/07.11.2005 încheiat între R. AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C. și RAȘIT C..
Dispune evacuarea pârâților și a persoanelor care locuiesc cu aceștia din imobilul situat în C., ., ., ..
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 604,60 lei reprezentând chirie restantă datorată pentru perioada aprilie 2013 - ianuarie 2014 și la plata, în continuare, a chiriei de 60,46 lei pentru fiecare lună, începând cu luna februarie 2014, până la data eliberării efective a locuinței de către pârâți.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 363,69 lei reprezentând penalități de întârziere datorate la data de 24.01.2014, precum și la plata penalităților de întârziere în continuare, în cuantum de 0,5% din debitul restant pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data de 24.01.2014 până la data plății efective a debitului, fără ca penalitatea totală să poată depăși valoarea debitului restant, de 604,50 lei.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 196,47 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru).
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 5/28.05.2014
| ← Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9970/2014.... → |
|---|
