Plângere contravenţională. Sentința nr. 2217/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2217/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 32336/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR.2217
Ședința publică din data de 03.03.2014
Instanța constituită din:
Președinte: F. N.
Grefier: A. S.
Pe rol judecarea cauzei litigii cu petenta R. V., cu domiciliul în C., ., jud C., în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI C. – DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE, cu sediul in C., jud C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 258 alin 1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosar, ca fiind utilă în soluționarea cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 alin 1 C.pr civ., instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.11.2013, sub numărul_, petenta R. V. a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 13.11.2013, de intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI C. - DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE, solicitând anularea acestuia, a măsurii de ridicare și obligarea intimatului la repararea prejudiciului iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că a apelat la serviciul de urgență 112 pentru soțul acesteia, care a suferit complicații în urma unor boli severe. Petenta a arătat că echipajul de pe salvare nu i-a permis acesteia să se deplaseze cu autoturismul salvare împreună cu soțul acesteia, motiv pentru care s-a deplasat la spital cu autoturismul personal marca Matiz.
Petenta a mai arătat că a ajuns la spital în jurul orei 20 și a parcat pe singurul loc disponibil la acea oră, unul din locurile destinate persoanelor cu dizabilități, întrucât, dată fiind starea gravă a soțului acesteia, netransportabil în lipsa unui aparținător, s-a văzut în situația obiectivă a imposibilității căutării unui alt loc de parcare într-o zonă mai îndepărtată.
Petenta a arătat că după ce s-a întors la autoturism, acesta nu mai era în parcare, aflând ulterior că a fost ridicat.
S-a susținut de către petentă că situația expusă de aceasta se circumscrie unui caz fortuit, ce conduce la înlăturarea răspunderii contravenționale.
Petenta a mai susținut că procesul-verbal de contravenție este nul întrucât nu este menționată calitatea agentului constatator.
În ce privește măsura de ridicare a autoturismului, petenta a invocat faptul că aceasta este nelegală, întrucât nu a fost precedată de un proces-verbal de contravenție.
În probațiune petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept s-au invocat prevederile OG nr. 2/2001, art. 100 din Legea nr. 448/2006, art. 64, 95, 97 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 1351, 1357 din noul C.civ..
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a depus însă documentația ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție.
În motivare a arătat că petenta a parcat autoturismul marca Daewoo cu nr. de înmatriculare_ pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate pentru persoanele cu handicap.
Intimatul a mai solicitat obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._/13.11.2013, petenta R. V. a fost sancționată cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei și măsura ridicării autovehiculului, în temeiul art. 100 alin. 1 lit. f din Legea nr. 448/2006, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi parcat la data de 12.11.2013 ora 2030 autoturismul marca Daewoo cu nr. de înmatriculare_ pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentru persoanele cu handicap.
În ce privește susținerile petentei privind lipsa menționării calității agentului constatator, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate, întrucât în procesul-verbal de contravenție se menționeză că numitul S. S. are calitatea de agent în cadrul Poliției Locale C..
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentului privind netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare.
Conform dispozițiilor normative indicate în procesele-verbale de contravenție:
Art. 100 alin. 1 din Legea nr. 448/2006: „Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează: lit. f) parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentru persoanele cu handicap, cu amendă de la 200 lei la 1000 lei și ridicarea mijlocului de transport de pe locul de parcare respectiv ”.
În ceea ce privește existența faptei contravenționale reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este dovedită prin descrierea acesteia în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator, care a perceput fapta prin propriile simțuri. Astfel, sub aspectul temeiniciei, în condițiile în care fapta este percepută de agentul constatator prin propriile simțuri, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un înscris care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petenta trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție.
Mențiunile cuprinse în procesul-verbal de contravenție se coroborează cu planșele foto depuse la dosar de către intimat, unde se poate observa autoturismul cu nr. de înmatriculare_ oprit la data de 2030 în data de 12.11.2013 pe locul de parcare rezervat și semnalizat pentru persoanele cu handicap.
Petenta nu a făcut dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție, aceasta susținând existența unui caz fortuit.
În primul rând, instanța reține că susținerile petentei nu se subscriu unui caz fortuit ci cel mult unei stări de necesitate, așa cum este aceasta definită de dispozițiile codului penal, iar petenta nu a făcut dovada cu niciun mijloc de probă a susținerilor sale.
În al doilea, instanța reține chiar din considerentele plângerii contravenționale că soțul petentei ar fi fost transportat cu salvarea la spital iar aceasta a urmat salvarea cu autoturismul întrucât nu i s-a permis accesul în salvare. În aceste condiții, fapta petentei de a parca pe locurile de parcare destinate persoanelor cu handicap nu are vreo justificare sub aspectul stării de necesitate, întrucât pericolul iminent pentru starea de sănătate a soțului acesteia era înlăturat de acțiunea conducătorului auto care transporta persoana bolnavă și anume cel de pe salvare și nu de către petentă.
În aceste condiții, petenta avea posibilitatea să caute un loc de parcare, mai cu seamă că susținerile acesteia că nu exista niciun alt loc de parcare sunt neverosimile având în vedere ora înaintată, 2000 și dimensiunile largi ale parcării supraetajate construite lângă spital.
În ce privește susținerile petentei privind nelegalitatea măsurii de ridicare a autoturismului, instanța reține că sunt neîntemeiate.
Măsura de ridicare este prevăzută în dispozițiile art. 100 alin. 1 lit. f din Legea nr. 448/2006 ca și sancțiune complementară și a fost aplicată prin procesul-verbal de contravenție contestat. Faptul că măsura complementară s-a executat efectiv înaintea întocmirii procesului-verbal de contravenție nu are nicio relevanță de vreme ce procesul-verbal de contravenție a fost legal întocmit și prin el s-a dispus această măsură.
Nelegalitatea executării sancțiunii complementare ar fi putut fi invocată doar în cazul anulării procesului-verbal de contravenție sau a lipsei aplicării aceste sancțiuni, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză.
Față de aceste considerente, având în vedere că instanța a constatat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și legalitatea ridicării autoturismului petentei, instanța va respinge plângerea contravențională sub toate aspectele, ca neîntemeiată.
În fine, verificând conform dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii principale, instanța constată că sancțiunea amenzii a fost stabilită la nivelul minimului special, ceea ce reprezintă o justă individualizare în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Astfel, petenta, deși avea posibilitatea la acea oră înaintată să parcheze pe un loc de parcare permis acesteia fără mari dificultăți, a parcat pe un loc de parcare desinat persoanelor cu handicap.
Având în vedere că a căzut a pierdut procesul, în sensul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., prin respingerea plângerii, petenta va fi obligată la plata către intimat a sumei de 290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 121/16.12.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta R. V., cu Cnp:_ și domiciliul în C., ., jud C. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/13.11.2013, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI C. – DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE, cu sediul in C., jud C., ca neîntemeiată.
Obligă petenta la plata către intimat a sumei de 290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. NemethAlina S.
Red jud. F.N. /18.04.2014
Tehnored.gref. A.S./2com/23.04.2014
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2218/2014.... → |
|---|
