Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 16161/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr. 16._
Sentința Civilă Nr._
Ședința Publică din data de 28 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului Verbal . nr._/10.04.2014, formulată de petenta C. NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ” S.A., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI RO_, reprezentată legal prin Director Gen. I. Smeescu, cu sediul în București, Sector 2, Bvd. Dacia nr. 140, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C. – POLIȚIA EFORIE, cu sediul în C., J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la 27.10.2014 și 28.10.2014 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 29.05.2014, sub nr.16._, petenta C. NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ” S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C. – POLIȚIA EFORIE, ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:
- în principal, anularea Procesului Verbal . nr._/10.04.2014, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale
- în subsidiar, înlocuirea amenzii dispuse cu sancțiunea avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că:
(1). C. NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ” S.A. nu are calitatea de subiect activ al contravenției, față de interpretarea coroborată a dispozițiilor art.3 alin.1, art.4 și art.26 alin.5 din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor fizice.
În speță, agentul constatator a identificat ca având calitate de contravenent C. NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ” S.A., iar nu conducătorul unității așa cum impun textele legale menționate.
(2). Amenda contravențională s-a dispus prematur față de prelungirea termenului de 24 de luni prin art.7 alin.1 din H.G. nr.301/2012 modificată prin H.G. nr.1017/2013.
Termenul prevăzut de art.7 alin.1 din H.G. nr.301/2012 este un termen suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ. Răspunderea unităților poate fi angajată numai după împlinirea termenului, dacă până atunci nu s-au conformat măsurilor stabilite prin actul normativ.
Potrivit H.G. nr.572/2010, petenta este supusă unei strategii de restructurare și modernizare în urma căreia urmează a aloca fonduri pentru îmbunătățirea și modernizarea serviciilor de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
Prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.199/12.07.2013 a fost aprobat Referatul nr.102/9931/05.07.2013 privind identificarea în vederea bugetării a sumelor necesare finanțării cheltuielilor pentru efectuarea transportului de valori monetare conform cerințelor legislației în vigoare, fiind demarate acțiuni în acest sens.
(3). Actul sancționator contestat este nul față de dispozițiile art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor coroborate cu împrejurarea că agentul constatator nu a adus la cunoștință contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni.
(4). La data de data de 10.04.2014, intimatul a încheiat procesul verbal de contravenție . nr._ prin care a reținut, în mod eronat, în sarcina petentei, ca abatere contravențională, faptele prevazute de art.57 alin.1 lit.(c) coroborat cu art.3 pct.16 din H.G. nr.301/2012.fapta contravențională reținută în actul sancționator contestat lipsește vinovăția ca element constitutiv al contravenției prevăzut expres de art.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În drept, petenta a invocat art.16 alin.7 și art.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor cu modificări și completări; H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea normelor metologice de aplicare a Legii nr. 333/2003, modificată de H.G. 361/2014, art.411 alin.2 din Codul de Procedură Civilă.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri:
-Proces – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.04.2014 (fila nr.6, din dosar);
- certificatul de înregistrare al companiei (fila nr.7, din dosar);
- dovada calității de reprezentant (fila nr.8, din dosar);
- Hotărârea Consiliului de Administrație nr.199/12.07.2013 a fost aprobat Referatul nr.102/9931/05.07.2013 (filele nr.9 – 12, din dosar).
Raportat la art.19 O.U.G. nr.80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței nr._/26.05.2014 (fila nr.17, din dosar).
În temeiul art.411 alin.2 C.proc.civ., petenta a solicitat judecarea și în lipsă a cauzei (fila nr.5, din dosar).
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..
La data de 02.07.2014, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că:
(1). Societatea petentă C. Națională „Poșta Română" S.A. a fost sancționată întrucât, în ziua de 10.04.2014, efectua transport de valori la Oficiul Poștal Eforie Sud în cuantum de 123.000 lei cu autoutilitara VW Caddy cu numărul de înmatriculare_ care nu era blindată, semiblindată sau special amenajată, iar personalul propriu care însoțea transportul nu era atestat și înarmat cu arme de foc, faptele fiind prevăzute de art.57 alin.1 lit.(c) și art.3 pct.16 din H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor și sancționată de art.4 alin.l lit.(c) din H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2002 cuprinzând toate elementele obligatorii inclusiv descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului. în aceste condiții, apreciem faptul că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic nefiind incidente nici una din condițiile care ar putea duce la anularea acestuia respectiv actul să fie încheiat cu nerespectarea formelor legale și actul să fi produs părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea acestuia.
(2). Susținerile petentei conform cărora răspunderea pentru faptele reținute în cuprinsul procesului verbal revine persoanei fizice conducătoare a unității nu poate fi primită, având în vedere că, legiuitorul a prevăzut în art.61 alin.2 din Legea nr.333/2003, că sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice.
Având în vedere și prevederile art.57 alin.1 lit.(c) din H.G. nr.301/2012 "Derularea transporturilor bunurilor și valorilor se realizează cu respectarea următoarelor cerințe minime: c) transporturile bunurilor și valorilor în cuantum sau cu o valoare cuprinsă între 10.000 și 100.000 euro ori echivalentul în lei se asigură cu mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, însoțite cu personal de pază propriu calificat și atestat ori agenți ai unei societăți specializate de pază și protecție, înarmați cu arme de foc, în condițiile legii".
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că autovehiculul de transport cu numărul de înmatriculare_ condus de numitul D. V. și însoțitorul de valori D. G. este dotat cu sistei GPS, cu stație emisie recepție și nu era blindat, semiblindat ori special amenajat așa cum prevăd normele legale, iar cei doi nu erau înarmați, echități corespunzător și nu purtau asupra lor mijloace de autoapărare. De asemenea, s-a constatat faptul că, între CN Poșta Română S.A și . S.R.L. București a existat un contract de prestări servicii transport valori nr.101/R830 din data de 14.04.2006, dar CN Poșta Română a informat S.C. G4S Cash Services intenția de a renunța la serviciile de procesare efectuate de către aceasta. În acest context, președintele . S.R.L București a informat conducerea Centrului de Procesare C. cu privire la faptul că a fost luată decizia de suspendare cu data de 01.09.2010 a activității de transport.
(3). În raport de susținerile societății petente conform cărora nu au fost respectate prevederile art. 16 alin.7 din O.G. nr. 2/2001, se apreciază că motivele de nelegalitate invocate de petentă nu subzistă atâta timp cât petenta nu a dovedit faptul că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. În legătură cu instituirea acestei obligații a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport de natura interesului ocrotit, prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. 7 din O.G. nr.2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în nici un mod, ci doar relativă.
Obligația de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare nu se regăsește între cazurile de nulitate absolută strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art.17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să se considere că o atare omisiunea nu ar putea să atragă decât nulitate relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat în astfel de condiții.
(4). Termenul de 24 luni prevăzut de art. 7 din H.G. nr. 301/2012, invocat de petentă ca termen până la care este absolvită de orice obligație de asigurare cu pază a transportului de valori monetare, este termenul până la care aceasta trebuie să se pună în legalitate cu aspectele cu privire la care s-au adus modificări. În cazul de față sancțiunea a fost aplicată pentru efectuarea transportului de valori cu mijloace de transport nedotate cu dispozitive tehnice de pază, alarmare, monitorizare, localizare și supraveghere, prevedere cu privire la care nu există elemente de noutate în hotărârea de guvern.
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor; H.G.1391/2006; O.G. 2/2001 rep. privind regimul juridic al contravențiilor
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând raportul agentului constatator cu privire la împrejurările constatării contravenției și copia procesului verbal încheiat la data de 10.04.2014 (filele nr.23 – 26, din dosar).
În temeiul art.223 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea și în lipsă a cauzei (fila nr.22 verso, din dosar).
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând o parte din argumentele expuse în cererea de chemare în judecată și invocând în plus următoarele argumente:
(1). În conformitate cu art.57 din HG nr. 301/2012, derularea transportului bunurilor și valorilor se realizează cu îndeplinirea anumitor cerințe în funcție de suma transportată. Potrivit art.57 alin.2 din H.G. nr.301/2012, pentru bunurile și valorile în cuantum de sub 10.000 euro sau echivalentul în lei nu este obligatorie organizarea transportului de valori, în condițiile legii. Este obligatoriu ca, în descrierea faptei, agentul constator să indice, în mod corespunzător, valoarea bunurilor și valorilor transportate, element esențial ce face parte din latura obiectivă a contravenției.
Raportat la dispoziția legală menționată, procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate, având în vedere că din descrierea faptei nu rezultă care este valorea transportului efectuat, pentru a aprecia dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale contravenției.
(2). În conformitate cu prevederile art.16 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde, în mod obligatoriu, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. La art.17 se prevede că, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Reținând că din procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 10.04.2014, nu rezultă valoarea bunurilor ce au făcut obiectul transportului, care este necesar a fi peste 10.000 Euro, potrivit art.57 alin.2 din H.G. nr.301/2012, pentru a exista contravenția prevăzută de art.57 alin.1 lit.(c) din H.G. nr. 301/2012, se solicită anularea procesului verbal de contravenție.
Nemenționarea sumei transportate și implicit individualizarea sancțiunii aplicate conduce automat la anularea sancțiunii, chiar dacă sancțiunea a fost aplicată în alt temei legislativ, atât timp cât legiuitorul prin normele metodologice a înțeles să clasifice gravitatea acestor sancțiuni în funcție de suma transportată, înlăturând chiar răspunderea în cazul în care suma transportată este sub 10.000 euro.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Referitor la descrierea faptei, instanța reține că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art.17 alin.1 din O.G. nr.2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii.
Analizând procesul verbal contestat, se constată că enunțul prin care s-a realizat descrierea faptei permite instanței să verifice atât tipicitatea (corespondența între trăsăturile faptei concrete și modelul abstract prevăzut în norma de incriminare) și antijuridicitateafaptei (dacă ea contravine ordinii juridice), cât și vinovăția pentru stabili dacă suntem în prezența unei contravenții (fapta tipică și antijuridică, săvârșită cu vinovăție) întrucât agentul constatator a identificat elementul material al laturii obiective a contravenției (efectua transport de valori la Oficiul Poștal Eforie Sud în cuantum de 123.000 lei cu autoutilitara VW Caddy cu numărul de înmatriculare_ care nu era blindată, semiblindată sau special amenajată, iar personalul propriu care însoțea transportul nu era atestat și înarmat cu arme de foc) în condiții circumstanțiate (valori la Oficiul Poștal Eforie Sud în cuantum de 123.000 leicu autoutilitara VW Caddy cu numărul de înmatriculare_ …., iar personalul propriucare însoțea transportul …..). Or, toate aceste aspecte permit instanței să compare fapta concretă cu modelul abstract al faptei sancționabile, pentru a vedea dacă întrunește toate cerințele impuse de legiuitor.
Susținerile petentei în referire la absența mențiunii privind cuantumul valorilor transportate nu pot fi reținute întrucât acesta este specificat în conținutul descrierii faptei contravenționale, respectiv 123.000,00 lei.
Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Pentru argumentele ce succed, instanța nu poate reține nici cauza de nulitate invocată prin raportare la art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001.
Prin Decizia numărul XXII/19.03.2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat, fără cale de interpretare, că dispozițiile art.16 din O.G. nr.2/2001 fac trimitere la o nulitate relativă. În interpretarea noțiunii nulitate în sensul art.17 și art.16 din O.G. nr.2/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că, în afară de sancțiunea prevăzută de articolul 17 din Ordonanța Guvernului 2/2001, care este necondiționată de existența unei vătămări și care urmează regimul nulității absolute, se impune ca, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Cu referire expresă la art.16 alin.7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în Decizia numărul XXII/19.03.2007 s-a statuat fără drept de interpretare că nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în, atrage doar nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.
În acord cu interpretarea dată în Decizia numărul XXII/19.03.2007, instanța reține că, în ceea ce privește susținerea că nu i s-ar fi adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, trebuia indicat ce vătămare a suferit și, în mod suplimentar, de ce aceasta poate fi înlăturată numai prin anularea procesului verbal. Petenta nu a produs o astfel de argumentație.
Raportat la considerentele dezvoltate la punctul 1 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată legalitatea actului sancționator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 10.04.2014, petenta C. Națională „Poșta Română” S.A. a fost sancționată contravențional de către intimatul I. Județean de Poliție C. – Poliția Eforie, cu amendă în cuantum de 5.000,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.57 alin.1 lit.(c) și art.3 pct.16 din H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor și sancționate de art.4 alin.l lit.(c) din H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina societății petente că,în ziua de 10.04.2014, a efectuat transport de valori la Oficiul Poștal Eforie Sud în cuantum de 123.000 lei, cu autoutilitara VW Caddy cu numărul de înmatriculare_ care nu era blindată, semiblindată sau special amenajată, iar personalul propriu care însoțea transportul nu era atestat și înarmat cu arme de foc.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.57 alin.1 lit.(c) și art.3 pct.16 din H.G. nr.301/2012, texte legale potrivit cărora: Derularea transporturilor bunurilor și valorilor se realizează cu respectarea următoarelor cerințe minime:…transporturile bunurilor și valorilor în cuantum sau cu o valoare cuprinsă între 10.000 și 100.000 euro ori echivalentul în lei se asigură cu mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, însoțite cu personal de pază propriu calificat și atestat ori agenți ai unei societăți specializate de pază și protecție, înarmați cu arme de foc, în condițiile legii. Constituie contravenție încălcarea prevederilor din normele metodologice, …..:…16. nerespectarea dispozițiilor art. 57 alin. (1) lit. c) și …. din anexă.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.4 alin.l lit.(c) din H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.333/2003.
Contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează …: cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la pct. 2, 3, 4, 6, 13, 16, 17, 20, 24 și 25.
Instanța reține că art.4 alin.2 din H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.333/2003, sancțiunile prevăzute la alin.(1) pot fi aplicate și persoanei juridice, după caz.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța va reține principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia contravențională (în speța respectivă, contravenții privind circulația rutieră), prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3.Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Cu titlu preșliminar, instanța reține că, prin cererea de chemare în judecată, petenta recunoaște implicit că, la data efectuării controlului, nu îndeplinea exigențele impuse de art.57 alin.1 lit.(c) și art.3 pct.16 din H.G. nr.301/2012. Instanța reține în acest sens susținerea formulată de petentă în sensul că potrivit H.G. nr.572/2010, este supusă unei strategii de restructurare și modernizare în urma căreia urmează a aloca fonduri pentru îmbunătățirea și modernizarea serviciilor de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, iar prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.199/12.07.2013 a fost aprobat Referatul nr.102/9931/05.07.2013 privind identificarea în vederea bugetării a sumelor necesare finanțării cheltuielilor pentru efectuarea transportului de valori monetare conform cerințelor legislației în vigoare, fiind demarate acțiuni în acest sens.
Din Raportul agentului constatator instanța reține că (fila nr.23, din dosar):
(1). în ziua de 10.04.2014, a efectuat un control tematic la Oficiul Poștal din Eforie Sud, ., privind respectarea condițiilor de efectuare a transportului de valori – ocazie cu care a constatat faptul că la Oficiul Poștal s-a prezentat autoturismul inscripționat cu însemnele CN Poșta Română cu numărul de înmatriculare_ condus de numitul D. V. și însoțitorul de valori D. G., care efectuau transport de valori pentru unitate;
(2). autoturismul nu era dotat cu system GPS, cu stație emisie recepție și nu era blindat, semiblindat sau special amenajat așa cum prevăd normele legale, iar conducătorul auto și însoțitorul de valori nu erau înarmați, echipați corespunzător și nu purtau asupra lor mijloacele de autoapărare;
(3). în urma verificărilor efectuate a constatat faptul că, între CN Poșta Română SA și . SRL București, a fost încheiat contractul de prestări servicii transport valori nr. 101/R830 din 14.04.2006, dar CN Poșta Română a notificat . că renunță la serviciile de procesare efectuate de către aceasta; că, urmare acestei adrese, președintele . SRL București, a informat conducerea Centrului de Procesare C. cu privire la faptul că a fost luată decizia de suspendare cu data de 01.09.2010 a activității de transport. Până la data de 01.09.2010, activitatea de transport valori a fost efectuată de . SRL București pentru CN Poșta Română SA, în baza planului de transport valori avizat de IPJ C. - Serviciul de Ordine Publică cu nr.19.160 din 02.02.2010, cu agenți de pază înarmați cu armament letal, autoutilitare blindate, semiblindate și special amenajate.
Concluziile controlului au fost consemnate într-un proces verbal încheiat la data de 10.04.2014 (fila nr.24, din dosar).
Primul argument invocat în apărare de petentă nu poate fi reținut ca întemeiat întrucât art.4 alin.2 din H.G. nr.301/2012 prevede expres că sancțiunile enumerate la alin.1, între care și cea reglementată de art.3 pct.16 în referire la art.57 alin.1 lit.(c), se aplică și persoanei juridice. Prin urmare, sancțiunea amenzii contravenționale aplicatee petentei persoană juridică este legală fiind prevazută expres de lege.
Potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.333/2003, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de Legea nr.31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora.
În referire la unitățile enumerate de art.2 alin.1 din Legea nr.333/2003 (în categoria cărora se include și petenta), art.7 alin.1 din H.G. nr. 301/2012 (forma în vigoare la data întocmirii actului sancționator contestat) prevede un termen de 24 de luni calculat de la data intrării în vigoare a hotărârii în care petenta urma a se conforma cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin hotărâre.
Petenta a invocat termenul de 24 de luni ca fiind un termen suspensiv al cărui efect ar fi constat în faptul că acesteia nu i se putea aplica sancțiunea contravențională, de vreme ce termenul nu se epuizase. Instanța reține, în acord cu intimatul, că termenul de 24 luni prevăzut de art.7 alin.1 din H.G. nr. 301/2012 (forma în vigoare la data întocmirii actului sancționator) este termenul până la care se impunea . privința aspectelor cu privire la care s-au adus modificări prin HG nr.301/2012. Cum sancțiunea a fost aplicată petentei pentru efectuarea transportului de valori cu mijloace de transport nedotate cu dispozitive tehnice de pază, alarmare, monitorizare, localizare și supraveghere, prevedere cu privire la care nu există elemente de noutate în hotărârea de guvern, urmează că termenul în discuție nu produce efectul invocat de petentă, respectiv nu o absolvă de răspunderea contravențională.
2.4. Încadrarea juridică:
Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina societății petente a fost încadrată în dispozițiile art.57 alin.1 lit.(c) și art.3 pct.16 din H.G. nr.301/2012, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată art.4 alin.l lit.(c) din H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.333/2003 este textul legal care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.4 alin.l lit.(c) din H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.333/2003 contravenția reținută în sarcina petentei se se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.
Instanța constată că petentei i-a fost aplicat minimul legal al sancțiunii.
Față de gradul concret de pericol social al faptei contravenționale, pe care instanța îl apreciază ca fiind sporit, ținând seama de împrejurarea că fapta petentei creează premise favorabile săvârșirii infracțiunilor de furt sau tâlhărie, punând în pericol valori materiale, dar și viața și integritatea propriilor angajați angrenați în transportul valorilor, instanța conchide că sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată pentru ca petenta să se convingă de necesitatea respectării legii, fără a se impune reindividualizarea sancțiunii.
4. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța:
- va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta C. Națională „Poșta Română” S.A., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.04.2014, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție C. – Poliția Eforie, ca neîntemeiată
- va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere subsidiar privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.04.2014 cu sancțiunea avertisment
și, pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul – verbal contravenție anterior menționat.
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.453 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Reținând dispozițiile legale ce succed,
- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.;
- art.468 alin.1 C.proc.civ.;
- art.471 alin.1 C.proc.civ.,
prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta C. Națională „Poșta Română” S.A., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având CUI RO_, reprezentată legal prin Director Gen. I. Smeescu, cu sediul în București, Sector 2, Bvd. Dacia nr. 140, împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.04.2014, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție C. – Poliția Eforie, cu sediul în C., J. C., ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere subsidiar formulat de petentă privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.04.2014 cu sancțiunea avertisment, ca neîntemeiat.
Menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.04.2014.
Ia act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la tribunal, în termen de 30 de zile, de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.10.2014.
Președinte, Grefier,
Judecător C. I. L. B.
Red. Jud. CI/24.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1003/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 328/2014. Judecătoria... → |
|---|
