Plângere contravenţională. Sentința nr. 423/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 423/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 18784/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 423
Ședința din data de 17.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE : N.-Ș. C. M.
GREFIER: D. M.
Pe rol pronunțarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta I. C., cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.01.2014 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.07.2013, sub nr._, petenta C. I. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.07.2013 încheiat de către intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, solicitând anularea acestuia.
În motivarea în fapt, a arătat că prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina sa, în mod nelegal, că la data de 05.07.2013 a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ pe DN 2A km 200, fără a avea cuplată centura de siguranță, în condițiile în care la momentul opririi atât petenta cât și pasagerul din dreapta aveau cuplată centura de siguranță. Aceasta a mai indicat faptul că, în procesul-verbal, numele și funcția agentului constatator sunt ilizibile, în timp ce datele de contact ale petentei sunt trecute cu majuscule și că agentul constatator a indicat în mod greșit temeiul de drept al sancțiunii, ca fiind art. 99 alin.1 pct.2 din O.U.G. 195/2002, care se referă la nerespectarea obligației de semnalizare a manevrei de schimbare a direcției de mers.
Petenta a mai arătat că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, însă agentul constatator a trecut la această rubrică cele indicate de petentă, respectiv: Aveam centura la momentul opririi și că mențiunea M-am grăbit, nu este declarația petentei.
În drept, a invocat prevederile art. 16 alin. 1 și 2, art. 99 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, art. 70 alin. 1 N.C.civ. și art. 30 din Constituția României.
În probațiune, a depus procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 5).
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CONSTANTA a formulat întâmpinare (f. 17), depusă la data de 12.11.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că petenta I. C. a fost sancționată întrucât, la data de 05.07.2013, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2A, loc. O., km 200, jud. C., fără a avea cuplată centura de siguranță în timpul mersului, fapta fiind prevăzută de art. 36 alin. 1 și sancționată de art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 3 din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice.
De asemenea, intimatul a menționat faptul că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate elementele obligatorii inclusiv descrierea faptei contravenționale și că nu pot fi reținute susținerile petentei, atât timp cât petenta nu a dovedit faptul că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni și că această încălcare i-ar fi produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Intimatul a mai indicat și faptul că, procesul-verbal de contravenție, ca act administrativ, face prin el însuși proba situației de fapt reținute de agentul constatator, bucurându-se de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate, potrivit art. 270 alin. 1 C.pr.civ.
În drept, a invocat dispozițiile din O.G. nr. 2/2001, din O.U.G. 195/2002, H.G. 1391/2006, art. 411 alin. 1 C.pr.civ.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus înscrisurile aflate la dosar la filele 18-20: adresă din 01.11.2013, raportul agentului constatator și transcrierea mecanică a procesului-verbal.
La data de 11.12.2013, petenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat interogarea numitului L. C. (agentul constatator) cu privire la aspectele petrecute, inserând o . întrebări în cuprinsul răspunsului la întâmpinare.
În temeiul art. 258 cu referire la art. 255 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă și duce la soluționarea procesului și a respins proba cu interogatoriul agentului constatator, acesta nefiind depus în condițiile prevăzute de lege, proba fiind în orice caz inadmisibilă, agentul constatator nu are calitate de parte.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.07.2013, petenta C. E. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 160 lei și 2 puncte de penalizare, reținându-se că la data menționată, ora 16:25, a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ fără a avea cuplată centura de siguranță. Agentul constatator a reținut că fapta constituie contravenție potrivit art. 36 alin. 1 și este sancționată de art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 3 din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeași ordonanță și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. De asemenea, faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Critica de nelegalitate invocată de petentă referitoare la faptul că numele și funcția agentului constatator sunt ilizibile nu poate fi reținută de instanță, procesul-verbal respectând dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, astfel atât numele cât și calitatea agentului constatator sunt menționate în cuprinsul procesului-verbal și sunt lizibile.
Critica de nelegalitate referitoare la încadrarea juridică greșită nu poate fi reținută, în procesul-verbal menționându-se faptul că sancțiunea este aplicată potrivit art. 99 alin. 2 OUG 195/2002, iar în motivarea acestei critici petenta a făcut referire la dispozițiile art. 99 alin. 1 pct 2, care se referă la nerespectarea obligației de semnalizare.
De asemenea, nici critica de nelegalitate referitoare la neîndeplinirea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni nu poate fi reținută, deoarece în cuprinsul procesului-verbal au fost trecute obiecțiunile petentei, respectiv mențiunea că aceasta avea centura de siguranță la momentul opririi.
Mențiunea „M-am grăbit” făcută de agentul constatator și nerecunoscută de petentă nu este de natură să vicieze forma procesului-verbal sau să producă efecte juridice distructive cu privire la actul de sancționare, în măsura în care elementele obligatorii ale acestuia, prevăzute în art. 16 din OG nr. 2/2001, apar menționate în mod corespunzător. Nu este adusă o atingere dreptului la apărare al petentei, astfel încât sancțiunea nulității nu poate fi aplicată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simțuri.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate, în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, petenta, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentei, de a conduce pe drumurile publice fără a avea cuplată centura de siguranță întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 36 alin. 1 și sancționate de art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 3 din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 160 lei și două puncte penalizare este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal . nr._/05.07.2013 contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
.
Respinge plângerea formulată de petenta I. C., cu domiciliul în București, ., ., ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/05.07.2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică,astăzi, 17.01.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
N.-Ș. C. M. D. M.
red.jud. N.Ș.C.M./13.02.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 421/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9592/2014.... → |
|---|
