Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-12-2014 în dosarul nr. 8100/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr._
Ședința publică din 29.12.2014
PREȘEDINTE: I. M. I.
Grefier: O. L.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petent P. I. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 15.12.2014, consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 29.12.2014 când s-a pronunțat.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.03.2014 petentul P. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 16.03.2014.
În motivare petentul a arătat că în data de 16.03.2014 conducea mașina cu numărul de înmatriculare_ dinspre C. spre Agigea fiind însoțit de soția sa P. M., iar la ieșirea din localitatea Agigea a fost oprit de către un agent de circulație.
Petentul a precizat că la momentul opririi avea luminile de întâlnire aprinse și purta centura de siguranță.
De asemenea petentul a învederat instanței că agentul de circulație nu a putut prezenta o probă fizică și practică în sens contrar și că singura dovadă constă într-o comunicare prin stația de emisie de la alt coleg agent de circulație în sensul că petentul circula fără luminile de întâlnire aprinse și fără centură de siguranță.
Petentul nu și-a motivat în drept cererea.
În susținere a depus copii de pe următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, carte de identitate P. I., carte de identitate P. M., carte de identitate autovehicul.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și a arătat că petentul a fost sancționat deoarece la data de 16.03.2014 conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ fără a avea cuplată centura de siguranță și nu folosea luminile de întâlnire pe timpul zilei.
De asemenea intimatul a precizat că procesul-verbal se bucură de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate conform art.270/Cod proc.civilă.
În drept a invocat prevederile OUG nr.195/2002, HG nr.1391/2006, OG nr.2/2001.
În susținere a depus copii de pe următoarele înscrisuri: raport agent constatator C. A., declarația numitului C. A., raport agent constatator Livanov V..
Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din plângerea contravențională și a precizat că nu cunoaște niciun martor pe nume C. A..
A mai arătat petentul că la aproximativ 20 de minute după ce a fost oprit în trafic, o altă mașină a fost de asemenea oprită și probabil conducătorul auto al acesteia este martorul prezentat de intimat.
Petentul a mai învederat instanței că nu a văzut nici un agent de poliție în localitatea Agigea înainte să fie oprit de agentul C. și în consecință acel presupus coleg putea fi oricine.
În probațiune a depus copii de pe înscrisurile: declarația numitei P. M., schița locului opririi în trafic.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și a dispus audierea martorilor C. A. și P. M., dar aceștia nu s-au prezentat în instanță.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Analizând actele și lucrările dosarului reține:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ petentul P. I. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.36 alin.(1) și art.44 alin.(2) și sancționate de art.99 alin.2 raportat la art.108 alin.1 lit.a) pct.3 și 7 din OUG 195/2002.
Conform art.36 alin.(1) „Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament”.
Conform art.44 alin.(2) „În circulația pe autostrăzi, pe drumurile expres și pe cele naționale europene (E) conducătorii de autovehicule sunt obligați să folosească și în timpul zilei luminile de întâlnire”.
Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petentul a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, ca înscrisuri autentice, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lor, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În fapt petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în data de 16.03.2014 pe DN 39 din jud. C. fără a avea centura de siguranță cuplată în timpul mersului și nu folosea luminile de întâlnire pe timpul zilei.
Petentul, deși beneficiază de prezumția de nevinovăție, nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Astfel, deși instanța a dispus audierea martorei P. M., soția petentului, aceasta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a putut fi găsită la adresa din cartea de identitate depusă la dosar.
Înscrisul depus la dosar la fila 18, intitulat „declarație” constând în relatarea celor întâmplate din perspectiva numitei P. M. are aceeași valoare probatorie cu cea a înscrisului de la fila 15 ce reprezintă „declarația” numitului C. A..
Având în vedere că cele două declarații nu au fost date în fața instanței de judecată, acestea nu vor fi luate în seamă la soluționarea prezentei plângeri contravenționale.
Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că nu se impune schimbarea sancțiunii aplicate, având în vedere importanța respectării regulilor de circulație pentru a preveni apariția unor accidente auto.
Purtarea centurii de siguranță reprezintă un element de siguranță pe care orice conducător auto ar trebui să-l respecte pentru a preveni consecințele grave ale unui posibil accident.
Instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Față de toate aceste aspecte instanța urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată întrucât petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, aspecte confirmate și de martorul audiat.
În consecință va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca temeinic și legal întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. I., cu domiciliu în C., ., jud. C. CNP_ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., cu sediu în C., jud. C. ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 29.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. I. O. L.
Red. Jud. I.M.I. /06.01.2015
Tehnored. L.O./ex3/06.01.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5913/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8234/2014. Judecătoria... → |
|---|
