Pretenţii. Sentința nr. 5913/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5913/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 18521/212/2013
Dosar nr. 18._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă nr. 5913
Ședința publică din data de 28.05.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: D. M.
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta S.C. G. A. S.A., CUI – _, cu sediul ales în C., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. U. A. S.A., CUI –_, cu sediul în București, sect.1, ., și intervenientul forțat C. I. S., domiciliat în O., ., jud. C., și a cererii de chemare în garanție formulate de pârâtă, în contradictoriu cu chematul în garanție B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMANIA, cu sediul în București, sect.2, ..40 – 40 bis. . obiect pretenții.
Dezbaterile asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. U. A. S.A. și asupra admisibilității în principiu a cererii de chemare în garanție formulate de pârâtă au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru această dată, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.07.2013, sub numărul 18._, reclamanta S.C. G. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. U. A. S.A., cu citarea, în calitate de intervenient forțat, a numitului C. I. S., la plata sumei de 9.533 de lei, cu titlu de contravaloare despăgubiri, a sumei de 4.194,52, cu titlu de penalități de întârziere de 0,1% pe zi, calculate pentru perioada cuprinsă între 20.04.2012 și 04.07.2013 asupra sumei de 9.533 de lei, precum și la plata penalității de întârziere de 0,1% pe zi asupra sumei de 9.533 de lei, în continuare, începând cu data de 05.07.2013, până la data plății sumei de 9.533 de lei. De asemenea, aceasta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii de chemare în judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în data de 18.05.2010, intervenientul forțat C. I. S., conducând autoturismul înmatriculat sub numărul 2374 CWJ, a produs, din culpa sa, un accident de circulație, avariind autovehiculul marca Peugeot, înmatriculat sub numărul_, care era asigurat Casco la societatea reclamantă de către S. C., în baza poliței nr._. Reclamanta a mai arătat că pentru repararea avariilor produse autovehiculului asiguratului S. C., în urma accidentului de circulație produs de intervenientul forțat, a fost necesară suma de 9.533,72 de lei, pe care aceasta a plătit-o, subrogându-se, în temeiul art. 2210 Cod civil, în limita sumei plătite, în drepturile asiguratului său împotriva pârâtei S.C. U. A. S.A., căreia, în data de 05.04.2012, i-a adus la cunoștință producerea evenimentului, prin cererea de despăgubire înregistrată sub nr. J395, solicitându-i, totodată, să achite suma precizată în cerere, eventualele obiecțiuni urmând a fi făcute în termen de 15 zile de la înștiințare.
Aceasta a mai învederat că, urmare a neplății de către pârâtă a sumei solicitate prin cererea de despăgubire în termenul de 15 zile, prevăzut de lege în acest scop, pârâta este ținută a plăti și penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, conform art. 37 și art. 64 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, începând cu data de 20.04.2012, până la data plății efective a debitului principal în cuantum de 9.533 de lei, suma datorată pentru perioada cuprinsă între data de 20.04.2012 și 04.07.2013 fiind de 4.194,52 de lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1381, art. 1386, art. 1349 și art. 2210 Cod civil, art. 49 și art. 54 din Legea nr. 136/1995 și Ordinul C.S.A. nr. 14/2011.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei și a probei cu expertiza tehnică de specialitate, depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată, dosarul de daună întocmit ca urmare a cererii de despăgubire formulate de asiguratul S. C..
De asemenea, aceasta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 880,26 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, pârâta a invocat, pe cale de excepție: lipsa calității sale procesuale pasive, prescripția dreptului material la acțiune, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, pârâta a arătat că, în cauză, prin raportare la conținutul raportului juridic dedus judecății, are calitate procesuală pasivă B. Asigurătorilor de Autovehicule din România.(în continuare, B.A.A..R.)
În acest sens, pârâta a arătat că în cadrul sistemului internațional de asigurare Carte V., aplicabil și în România, pentru prejudiciile cauzate în urma unor accidente de circulație produse pe teritoriul României de autovehiculele înmatriculate într-un stat străin și asigurate pentru răspundere civilă obligatorie auto în statul străin parte la sistemul de asigurare de tip Carte V., persoanele păgubite din România, în vederea obținerii despăgubirilor pentru pagubele cauzate de autovehiculul înmatriculat în statul străin, în urma producerii accidentului rutier, trebuie să se adreseze Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România, care are dreptul și obligația de a gestiona cererile de despăgubire astfel formulate.
Aceasta a mai învederat că în ipoteza în care societatea străină care a emis documentul de asigurare de tip Carte V., valabil în momentul producerii evenimentului rutier, al autoturismului înmatriculat în statul străin și implicat în accident, a desemnat un mandatar, societate de asigurare, pe teritoriul României, atunci B. Asigurătorilor de Autovehicule din România are posibilitatea de a-i transmite mandatarului român documentele și cererea de despăgubire, acesta având, în temeiul mandatului, obligația de a efectua activitățile necesare pentru soluționarea cererii de despăgubire și pentru plata sumelor necesare efectuării reparațiilor utile în vederea înlăturării urmărilor accidentului de circulație cauzat de autovehiculul înmatriculat într-un stat străin.
În speță, pârâta a menționat că, în urma corespondenței purtate cu asigurătorul Mapfre Familiar din Spania, care i-a acordat mandat de reprezentare pe teritoriul României, pentru soluționarea cererilor de despăgubire formulate în cadrul sistemului internațional de asigurare de tip Carte V., a stabilit că polița de asigurare de tip Carte V., prezentată de intervenientul forțat C. I. S. în momentul producerii accidentului rutier în urma căruia au rezultat prejudiciile materiale a căror reparare prin echivalent este solicitată în prezenta cauză, nu producea efecte la acea dată - 18.05.2010, autovehiculul intervenientului forțat nefiind asigurat pentru răspundere civilă obligatorie auto la acel moment dat în temeiul poliței exhibate, situație în care aceasta a învederat că, lipsind temeiul angajării răspunderii civile a mandantului Mapfre Familiar – obligația de garanție ce se naște din încheierea și existența unei polițe de tip Carte V. valabile, prin care să fie asigurat autovehiculul intervenientului forțat, lipsește și temeiul angajării răspunderii sale civile, în calitate de mandatar al societății de asigurare spaniole, în vederea reparării prejudiciului produs de intervenientul forțat, excepția lipsei calității sale procesuale pasive fiind întemeiată.
În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că aceasta este întemeiată, în cauză fiind incidente prevederile Decretului nr. 167/1958, aplicabile în temeiul art. 201 din Legea nr. 71/2011, referitoare la termenul de prescripție de 2 ani al dreptului material la acțiune ce izvorăște din raporturile de asigurare, care a început să curgă la data de 18.05.2010, când s-a produs evenimentul rutier asigurat, împlinindu-se anterior datei formulării prezentei cereri de chemare în judecată, care a fost depusă la instanță în data de 11.07.2013.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că societatea de asigurare spaniolă Mapfre Familiar este emitentul documentului de asigurare Carte V. ., nr. 2031/_, care a fost exhibată de pârât cu ocazia producerii accidentului de circulație din data de 18.05.2010, însă care nu mai producea efecte juridice la acea dată, situație în care nu se poate angaja nici răspunderea civilă a asigurătorului spaniol, în calitate de asigurător, nici răspunderea sa civilă, în calitate de mandant al asigurătorului spaniol, întrucât acesta din urmă, la data producerii evenimentului rutier, nu avea calitatea de asigurător al intervenientului forțat, cererea de chemare în judecată fiind neîntemeiată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 - art. 208 Cod procedură civilă și Ordinul CSA nr. 21/2009.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantei și a probei cu expertiza tehnică judiciară auto, depunând alăturat întâmpinării, în fotocopie: dosarul de daună instrumentat de reclamantă, corespondența electronică purtată cu reclamanta și cu asigurătorul spaniol Mapfre Familiar, precum și polița de asigurare de tip Carte V. prezentată de intervenientul forțat.
Prin cererea de chemare în garanție(fila 70) formulată, astfel cum obiectul acesteia a fost precizat prin înscrisul depus la dosar în data de 10.04.2014 (fila 126 a dosarului), pârâta S.C. U. A. S.A., a solicitat obligarea chematului în garanție BIROULUI ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA la plata sumei de: 9.533 de lei, cu titlu de contravaloare despăgubiri, a sumei de 4.194,52, cu titlu de penalități de întârziere de 0,1% pe zi, calculate pentru perioada 20.04.2012 și 04.07.2013 asupra sumei de 9.533 de lei, precum și la plata penalității de întârziere de 0,1% pe zi asupra sumei de 9.533 de lei, în continuare, începând cu data de 05.07.2013, până la data plății sumei de 9.533 de lei. De asemenea, aceasta a solicitat obligarea chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii de chemare în judecată și a celor ocazionate de soluționarea cererii de chemare în garanție.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în garanție, pârâta a arătat că, în urma corespondenței purtate cu societatea spaniolă de asigurare Mapfre Familiar, ulterioară formulării de către reclamantă a cererii de despăgubire, a stabilit că polița de asigurare Carte V. prezentată de pârât, ., nr. 2031/_, nu era valabilă în data de 18.05.2010, situație în care asigurătorul spaniol nu este ținut să plătească prejudiciile produse de intervenientul forțat în urma producerii accidentului de circulație din data de 18.05.2010, iar aceasta nu avea, consecutiv, calitate de mandatar al asigurătorului, indemnizarea persoanei păgubite sau, în speță, a celei care s-a subrogat în drepturile acesteia fiind necesar a fi realizată de către B. Asigurătorilor de Autovehicule din România, în temeiul mandatului său legal, care își are temeiul în prevederile art. 3 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din Regulamentul Carte V..
În drept, cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe prevederile art. 72 Cod procedură civilă.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat cererii: corespondența electronică purtată cu asigurătorul spaniol, precum și corespondența electronică purtată cu reclamanta.
Cererea de chemare în garanție a fost legal timbrată, la dosar(fila 113) fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 880,26 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin înscrisul depus la dosar în data de 24.01.2014 și denumit întâmpinare(filele 101-102), chematul în garanție a arătat că, până la primirea citației din acest dosar – 10.12.2013, nu a fost avizat de existența pretențiilor care fac obiectul prezentului dosar nici de către reclamantă, nici de către pârâtă.
A mai învederat că are calitatea de mandatar legal al asigurătorilor din străinătate care eliberează documente de asigurare Carte V. valabile pe teritoriul României, în temeiul art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 48 alin. 2 din același act normativ. Chematul în garanție a precizat că în cadrul sistemului internațional Carte V., începând cu data de 01.08.2007, dată de la care România a aderat la Acordul Multilateral de Garanție semnat de B.A.A.R. cu Birourile Naționale din celelalte state membre ale Spațiului Economic European, operează prezumția de asigurare bazată pe conceptul „locul obișnuit de staționare al autovehiculului”, verificarea situației asigurării și „a locului obișnuit de staționare”(a legalei înmatriculări) al unui autovehicul realizându-se, în mod exclusiv, doar de către Birourile Naționale Carte V. din statele membre, care au obligația legală de a formula un răspuns în termen de 6 săptămâni de la solicitare.
În speță, acesta a arătat că i-a transmis, în data de 23.01.2014, biroului național spaniol o solicitare de verificare a situației, la data de 18.05.2010, a asigurării/legalei înmatriculări a autovehiculului înmatriculat sub numărul 2374 CWJ, ulterior primirii răspunsului fiind în măsură a-și preciza, în mod coerent, poziția procesuală în cauză.
Alăturat acestui înscris a fost depusă adresă transmisă biroului național spaniol, în limba engleză și în traducere în limba română, la data de 23.01.2014, prin care au fost solicitate lămuririle necesare.(filele 107-108)
Prin înscrisul depus la dosar în data de 05.03.2014, chematul în garanție a învederat că pârâta a fost desemnată drept corespondent pe teritoriul României al asigurătorului spaniol Mapfre Familiar începând cu data de 01.01.2009, însă aceasta poate reprezenta interesele asigurătorului străin în România numai în ipoteza în care respectivul asigurător confirmă că autovehiculul implicat în accident era asigurat RCA/Carte V. în mod valabil de către acesta la data producerii evenimentului rutier.
Prin înscrisul depus la dosar în data de 23.04.2014(filele 131-132), chematul în garanție a învederat că, în data de 05.03.2014, B. Național Carte V. din Spania, în urma verificărilor efectuate, i-a transmis că autovehiculul înmatriculat sub numărul 2374 CWJ nu era asigurat la data de 18.05.2010, însă era legal înmatriculat în Spania, situație în care, în temeiul Acordului Multilateral de Garanție, urmează a se angaja obligația de garanție a Biroului Național Carte V. din Spania, care acționează în calitate de fidejusor, nu de asigurător, și care nu poate invoca beneficiul de discuțiune, acesta fiind reprezentat, pe teritoriul României, pentru soluționarea prezentei cereri, în temeiul mandatului legal ce izvorăște din Acordul Multilateral de Garanție, de către B. Asigurătorilor de Autovehicule din România.
Prin același înscris, chematul în garanție a invocat prescripția dreptului material la acțiune, motivat de aceea că plata sumei de 9.533,72 de lei a fost efectuată de reclamantă în data de 15.07.2010, în acel moment începând să curgă termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de lege, care s-a împlinit anterior înștiințării sale, care s-a produs la data de 10.12.2013, prin citația emisă în acest dosar, dat fiind că anterior acestei date nu a fost înștiințat asupra existenței prezentei spețe nici de către pârâtă, nici de către reclamantă.
Alăturat înscrisului depus la dosar în data de 19.05.2014, chematul în garanție a transmis și corespondența electronică purtată cu B. Național Carte V. din Spania, în limba engleză și în traducere în limba română, prin care acesta din urmă a furnizat lămuriri cu privire la situația asigurării și a locului obișnuit de staționare al autovehiculului intervenientului forțat, înmatriculat sub numărul 2374 CWJ, la data de 18.05.2010.
În temeiul art. 54 din Legea nr. 136/1995, în cauză a fost citat și a avut calitatea de intervenient forțat C. I. S..
La termenul de judecată din data de 21.05.2014, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de aceasta, și admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție, formulată de pârâtă, rămânând în pronunțare asupra acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, prin raportare la motivele de fapt și de drept și la obiectul cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă, instanța constată că a fost învestită cu o cerere în răspundere civilă delictuală, în cadrul căreia reclamanta S.C. G. A. S.A. solicită, în temeiul dreptului de regres prevăzut de lege, repararea, prin echivalent, a prejudiciului produs autovehiculului asigurat în temeiul poliței Casco_, înmatriculat sub numărul_, proprietatea asiguratului său S. C., în urma accidentului rutier care ar fi fost produs, în data de 18.05.2010, în municipiul C., de intervenientul forțat C. I. S., conducătorul autoturismului înmatriculat sub numărul 2374 CWJ, asigurat, la data producerii evenimentului rutier, cu polița Carte V. ., nr. 2031/_, emisă de asigurătorul spaniol Mapfre Familiar, și, în consecință, obligarea pârâtei S.C. U. A. S.A., în calitate de corespondent (mandatar) pe teritoriul României al asigurătorului spaniol anterior menționat, la plata sumei pe care reclamanta susține că ar fi plătit-o asiguratului său S. C.: 9.533 de lei, în temeiul contractului Casco, în vederea reparării pretinselor prejudicii materiale cauzate în urma accidentului produs în data 18.05.2010, din culpa intervenientului forțat.
De asemenea, această cerere de chemare în judecată mai are de obiect, cu titlu de capăt de cerere accesoriu, obligarea pârâtei, pentru neplata la scadență a sumei de 9.533 de lei, pretins datorată cu titlu de despăgubire, și la plata sumei de 4.194,52, cu titlu de penalitate de întârziere de 0,1% pe zi, calculată pentru perioada cuprinsă între 20.04.2012 și 04.07.2013 asupra sumei de 9.533 de lei, precum și la plata penalității de întârziere de 0,1% pe zi asupra sumei de 9.533 de lei, în continuare, începând cu data de 05.07.2013, până la data plății acestei sume. Totodată, prin aceeași cerere, cu titlu de capăt de cerere accesoriu, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii de chemare în judecată.
Prin raportare la temeiurile de fapt și de drept și la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum acestea au fost menționate de reclamantă și redate în cele ce preced, având în vedere înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța reține că, în data de 18.05.2010 – data producerii pretinsului accident rutier, autoturismul înmatriculat sub numărul 2374 CWJ, proprietatea intervenientului forțat C. I. S., nu era asigurat în temeiul poliței de asigurare Carte V. ., nr. 2031/_, emisă de asigurătorul spaniol Mapfre Familiar, termenul în cadrul căruia asigurarea a fost în ființă împlinindu-se la data de 15.02.2007, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 118 și astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de chematul în garanție la dosar în data de 19.05.2014.(corespondența electronică purtată de B.A.A.R. cu B. Național Carte V. din Spania). De asemenea, din cuprinsul aceleiași corespondențe purtate între birourile naționale, depusă la dosar în data de 19.05.2014, instanța reține că, în data de 18.05.2010, autoturismul înmatriculat sub numărul 2374 CWJ avea locul obișnuit de staționare în Spania.
De asemenea, din analiza cuprinsului înscrisului depus de chematul în garanție în data de 05.03.2014 la dosar, instanța reține că pârâta S.C. U. A. S.A. a fost desemnată, începând cu data de 01.01.2009, drept corespondent pe teritoriul României al societății de asigurare spaniole Mapfre Familiar.
În drept, cu titlu preliminar, față de prevederile art. 103 din Legea nr. 71/2011, de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009, conform cărora, obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor, instanța reține că prezentei cauze, prin raportare la data săvârșirii faptelor juridice deduse judecății – în cursul anului 2010, le sunt aplicabile prevederile în vigoare la acea dată.
În conformitate cu prevederile art. 11 punctele 5, 6 și 8 din Legea nr. 136/1995, în forma aflată în vigoare la data săvârșirii faptelor juridice deduse judecății, în înțelesul acestei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
5.) Birou Național - organizație profesională, constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a O., și care grupează societățile de asigurare care sunt autorizate într-un stat să practice asigurarea de răspundere civilă auto;
6.)B. Asigurătorilor de Autovehicule din România - biroul național din România;
8.)Carte V. - document internațional de asigurare emis în numele biroului național, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a O..
Potrivit art. 4 din același act normativ, este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie, în limitele teritoriale de acoperire. Conform art. 8, avizarea și constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor ori a sumelor asigurate se efectuează în condițiile legii și ale normelor adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru asigurările obligatorii, sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative. În consonanță cu prevederile art. 9, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condițiile prezentei legi, în limitele și la termenele convenite.
În concordanță cu prevederile art. 22 alin. 1, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54.
Conform art. 48 alin. 2 din același act normativ, persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în afara teritoriului României se consideră asigurate, în condițiile prezentei legi, dacă numărul de înmatriculare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat autovehiculul sau acordurilor internaționale de asigurare valabile în România sau dacă posedă documente internaționale de asigurare valabile în România.
În conformitate cu prevederile art. 54 alin. 2, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin B. Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 48 alin. 2.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din Anexa Ordinului C.S.A. nr. 21/2009, în forma aflată în vigoare la momentul producerii pretinsului accident de circulație din cauză, teritoriul în care staționează în mod obișnuit vehiculul este teritoriul statului în care vehiculul este înmatriculat/ înregistrat permanent ori temporar.
Începând cu data de 01.08.2007, în baza Deciziei nr. 2007/482/CE, ca urmare a aderării B.A.A.R., în urma semnării, la data de 08.03.2007, a Addendumului nr. 3, la Acordul multilateral între birourile naționale de asigurări ale statelor membre ale Spațiului Economic European și ale altor state asociate, anexă a Deciziei nr. 2003/564/CE, pe teritoriul României, în relația cu alte state membre ale Spațiului Economic European, dintre care face parte și Regatul Spaniei, în gestionarea prejudiciilor materiale produse de autovehicule înmatriculate într-unul dintre statele membre semnatare ale acordului și rezultate în urma unor accidente de circulație produse pe teritoriul României se aplică prevederile acestui acord.
Potrivit art. 1 din Anexa – Apendice a Deciziei nr. 2003/564/CE, birourile subsemnate se angajează, în cadrul relațiilor dintre ele, să respecte dispozițiile obligatorii, precum și dispozițiile opționale care figurează în secțiunile II și III din Regulamentul general, atunci când acestea se aplică, adoptat de Consiliul birourilor la 30 mai 2002, din care un exemplar a fost anexat ca apendicele 1 la prezentul acord.
Conform art. 2, birourile subsemnate își conferă reciproc, în numele lor și al membrilor lor, competența de a soluționa pe cale amiabilă orice solicitări de despăgubire și de a primi notificările oricăror acte judiciare sau extrajudiciare care ar putea antrena despăgubiri în urma unor accidente care fac obiectul regulamentului general menționat anterior. În conformitate cu prevederile art. 5.1, prezentul acord se încheie între birourile menționate în continuare și în ceea ce privește teritoriile pentru care este competent fiecare dintre acestea.
În conformitate cu prevederile art. 2 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor, Apendicele 1 din Anexa la Decizia Comisiei Europene nr. 2003/564/CE, în sensul prezentului regulament general, termenii și expresiile următoare au exclusiv semnificația care le este atribuită în continuare:
1. „Birou național de asigurări” (denumit în continuare „Birou”): organizație profesională, membră a Consiliului birourilor, constituită în țara în care este stabilită în conformitate cu Recomandarea nr. 5.
2. „asigurător”: orice întreprindere autorizată să tranzacționeze asigurări obligatorii de răspundere civilă auto.
3. „membru”: orice asigurător care a aderat la un birou.
4. „corespondent”: un asigurător sau orice altă persoană fizică sau juridică desemnată de unul sau de mai mulți asigurători, cu aprobarea biroului din țara în care este stabilită, să gestioneze și să soluționeze cererile de despăgubire generate de accidente în care au fost implicate vehicule asigurate de aceștia și care s-au produs pe teritoriul țării în care este stabilit corespondentul respectiv.
5. „vehicul”: orice autovehicul destinat circulației pe sol și care poate fi acționat printr-o forță mecanică, fără a fi legat de o cale ferată, precum și orice remorcă, chiar dacă nu este atașată, cu condiția ca acest autovehicul sau această remorcă să fie supuse obligației de asigurare în țara în care circulă.
6. „accident”: orice fapt care a provocat o daună care, în conformitate cu legea țării în care s-a produs, poate determina folosirea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto a oricărui vehicul.
7. „parte prejudiciată”: orice persoană îndreptățită la repararea daunelor care i-au fost provocate de un vehicul.
8. „cerere de despăgubire”: una sau mai multe solicitări de despăgubire prezentate de o parte prejudiciată sau de moștenitorii săi ca urmare a aceluiași accident.
11. „carte verde”: cartea internațională de asigurare auto a unuia dintre modelele aprobate de Consiliul birourilor.
Potrivit art. 3 alin. 1, în cazul în care un birou este informat cu privire la producerea unui accident pe teritoriul țării în care este competent, în care este implicat un vehicul care provine dintr-o altă țară, acesta trebuie să efectueze, fără a aștepta o cerere formală de despăgubire, o anchetă asupra împrejurărilor accidentului. B. comunică aceste informații, cât mai repede posibil, asigurătorului care a emis cartea verde sau polița de asigurare sau, după caz, biroului în cauză. Cu toate acestea, împotriva biroului nu se poate invoca niciun fel de neîndeplinire a acestor obligații. În cazul în care, pe parcursul acestei anchete, biroul constată că asigurătorul vehiculului implicat este identificat și că există un corespondent al acestuia autorizat în conformitate cu dispozițiile articolului 4, biroul trimite fără întârziere informațiile acestui corespondent în vederea utilizării acestora în orice scop folositor.
Conform alin. 2, la primirea unei cereri de despăgubire ca urmare a unui accident produs în condițiile descrise anterior, în cazul în care a fost autorizat un corespondent al asigurătorului, biroul îi transmite această cerere de despăgubire fără întârziere în vederea gestionării și soluționării în conformitate cu dispozițiile articolului 4. În cazul în care nu există un astfel de corespondent, biroul informează de îndată asigurătorul care a emis cartea verde sau polița de asigurare sau, după caz, biroul în cauză, cu privire la faptul că a primit o cerere de despăgubire și că o va investiga sau va asigura investigarea ei de către un agent a cărui identitate o comunică.
Potrivit art. 4 alin. 4, corespondentul se ocupă, în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative privind răspunderea aplicabile în țara în care s-a produs accidentul, de despăgubirea părților prejudiciate și de asigurarea auto obligatorie, în numele biroului care l-a autorizat și în contul asigurătorului care a solicitat autorizarea sa, de cererile de despăgubire rezultate în urma accidentelor survenite în care sunt implicate vehicule asigurate de asigurătorul care a solicitat autorizarea sa.
Conform art. 9 alin. 1, orice carte verde prezentată într-o țară în care este valabilă ca fiind emisă sub autoritatea unui birou angajează garantarea de către acesta chiar dacă respectiva carte verde este falsă, eliberată în mod necorespunzător sau modificată.
În consonanță cu prevederile art. 10, birourile care intră sub incidența dispozițiilor prezentei secțiuni garantează unele pentru celelalte rambursarea tuturor sumelor plătibile în temeiul prezentului regulament general care rezultă din orice cerere de despăgubire generată de orice accident în care este implicat un vehicul care staționează în mod obișnuit pe teritoriul statului în care este competent fiecare din aceste birouri, indiferent dacă acesta (autovehiculul condus de persoana vinovată de producerea accidentului) este asigurat sau nu.
În concordanță cu prevederile art. 11 alin. 1 pct. 1, teritoriul statului în care staționează în mod obișnuit un vehicul este teritoriul statului a cărui plăcuță de înmatriculare este purtată de vehicul.
În conformitate cu prevederile art. 248 Cod procedură civilă, instanța urmează a analiza, cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. U. A. S.A., excepție de fond, peremptorie și absolută, întrucât, în caz de admitere a acesteia, cercetarea pe fond a procesului, față de această parte, nu mai poate fi realizată.
În acord cu prevederile art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituind o chestiune de fond.
În cauză, prin raportare la conținutul raportului juridic dedus judecății de reclamantă, astfel cum acesta a fost redat în cele ce preced, instanța apreciază că pârâta nu are calitate procesuală pasivă, nici în nume personal, neîncheind vreun contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie auto cu intervenientul forțat C. I. S., reclamanta neafirmând un astfel de temei de fapt pentru angajarea răspunderii civile a pârâtei, nici în calitate de corespondent al asigurătorului spaniol Mapfre Familiar, prin raportare la prevederile art. 4 alin. 4 din Regulament, precitate, cu motivarea că autovehiculul condus de intervenientul forțat în data de 18.05.2010, cu ocazia producerii accidentului de circulație în urma căruia au rezultat pretinsele prejudicii materiale a căror reparare este solicitată în cadrul prezentei cereri, nu era asigurat, în acel moment, pentru prejudiciile produse prin accidente de autovehicule, prin încheierea unui contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto cu asigurătorul spaniol Mapfre Familiar, documentul de asigurare de tip Carte V. exhibat de intervenientul forțat C. I. S. - ., nr. 2031/_, nefiind în vigoare la data producerii pretinsului accident de circulație – 18.05.2010.
În același sens, instanța reține că un asigurător român poate avea calitatea de corespondent al unui asigurător străin dintr-un stat membru semnatar al Regulamentului și, în aceasta calitate, poate sta în proces, în temeiul unui mandat prevăzut de lege, în cadrul unei cereri având de obiect repararea prejudiciului produs printr-un accident de circulație, numai în ipoteza în care, în prealabil, prin Decizia B.A.A.R., a fost desemnat drept corespondent al asigurătorului străin, și, ulterior, s-a produs un accident de circulație, pe teritoriul României, în care a fost implicat un autovehicul având locul obișnuit de staționare pe teritoriul statului membru al asigurătorului mandant, condus de o persoană care avea, în momentul producerii accidentului de circulație, încheiat un contract de asigurare de tip Carte V. pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule de către acel autovehicul, or, astfel cum s-a reținut în cele ce preced, nu aceasta este situația în speță, autovehiculul condus de intervenientul forțat, persoană despre care se afirmă că este vinovată de producerea accidentului rutier, nu era asigurat, la data de 18.05.2010, de către asigurătorul Mapfre Familiar, mandantul pârâtei din prezenta cauză.
În lumina considerentelor ce preced, având în vedere că pârâta S.C. U. A. S.A. nu este obligată în cadrul raportului juridic dedus judecății nici în nume personal, nici ca mandatar al societății de asigurare spaniole Mapfre Familiar, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. U. A. S.A., invocată de aceasta, va fi admisă, iar cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, în contradictoriu cu aceasta, urmează a fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În privința cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 880,26 de lei, formulată de reclamantă, având în vedere soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxele judiciare de timbru sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada acestora trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de aceste dispoziții legale în privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 880,26 de lei, dovedită cu chitanța aflată la fila 3 a dosarului, întrucât reclamanta, partea care solicită acordarea acestora, nu este partea care a câștigat procesul, ci partea care a căzut în pretenții, cererea acesteia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată fiind, astfel, neîntemeiată.
Potrivit art. 72 alin. 1 Cod procedură civilă, partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri. Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că natura juridică a cererii de chemare în garanție este aceea a unei cereri incidentale, în accepțiunea acordată acestei noțiuni de prevederile art. 30 alin. 6 din același act normativ, care poate fi formulată, în mod exclusiv, de către o parte din proces.
În cauză, consecutiv admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. U. A. S.A., instanța apreciază că cererea de chemare în garanție formulată de aceasta, în contradictoriu cu chematul în garanție B.A.A.R., a devenit inadmisibilă, motivat de aceea că subiectul de drept care a formulat această cerere, pârâta, nu mai are calitatea de parte în proces, nefiind astfel îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 72 alin. 1 Cod procedură civilă, precitat, potrivit căruia, cererea de chemare în garanție poate fi formulată numai de către o parte din proces, în același sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Comercială într-o hotărâre de speță – Decizia nr. 2980/2007, pronunțată sub imperiul vechiului cod de procedură civilă, însă ale cărei argumente se mențin și sub imperiul noii reglementări, situație în care, în temeiul art. 75 alin. 2 în ref. la art. 64 din același act normativ, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. U. A. S.A., în contradictoriu cu chematul în garanție B.A.A.R., va fi respinsă, ca inadmisibilă.
În privința cererii de obligare a chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 880,26 de lei, formulată de pârâtă, având în vedere soluția de respingere a cererii de chemare în garanție, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxele judiciare de timbru sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada acestora trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de aceste dispoziții legale în privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 880,26 de lei, dovedită cu chitanța aflată la fila 113 a dosarului, întrucât pârâta, partea care solicită acordarea acestora, nu este partea care a câștigat procesul, ci partea care a căzut în pretenții, cererea de chemare în garanție formulată de aceasta fiind respinsă, ca inadmisibilă, situație în care cererea acesteia de obligare a chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată.
În temeiul art. 460 alin. 3 și alin. 5 Cod procedură civilă, prezenta hotărâre, având în vedere relația de dependență dintre soluția pronunțată în privința cererii incidentale față de cea pronunțată în privința cererii principale, în integralitatea ei, este supusă termenului de apel de drept comun, de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, și nu celui special de 5 zile, aplicabil în temeiul art. 74 alin. 2 în ref. la art. 64 alin. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. U. A. S.A., invocată de aceasta, prin întâmpinare.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. G. A. S.A., CUI – _, cu sediul ales în C., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. U. A. S.A. CUI –_, cu sediul în București, sect.1, ., și cu intervenientul forțat C. I. S., domiciliat în O., ., jud. C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. U. A. S.A., în contradictoriu cu chematul în garanție B. ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, sect.2, ..40 – 40 bis. .> Respinge cererea de obligare a chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată, formulată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 28.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Minaev I. D. M.
Red.jud. M.I./28.05.2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4928/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2014.... → |
|---|
