Plângere contravenţională. Sentința nr. 3101/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3101/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 21837/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR. 3101/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.03.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: R. M. D.
GREFIER: R. GALIU
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala DPLC_, acțiune formulată de petent P. C. G. cu domiciliul in CONSTANTA, PESCARILOR, nr. 69, .. A, ., în contradictoriu cu intimat P. M. CONSTANTA, DIRECTIA POLITIA LOCALA cu sediul in CONSTANTA,, J. C..
La apelul nominal făcut in ședința publica se prezintă pentru intimata avocat Focsa D. A., petenta fiind lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința care învederează instanței următoarele: procedura este legal îndeplinită.
Reprezentantul intimatei depune la dosar documentația ce a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, in doua exemplare, împuternicire avocațiala si dovada achitării onorariului de avocat.
Instanta fata de lipsa petentei dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă petenta personal (legitimat cu C.I. . nr._), intimata fiind lipsă.
Instanta procedează la audierea martorului A. L. cele declarate fiind consemnate si atașate la dosarul cauzei.
Instanta in temeiul art. 392 Cod procedura civila avand in vedere ca nu mai sunt cereri de formulat si nu mai sunt alte incidente de solutionat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Petenta arata ca a formulat in cererea de chemare in judecata toate solicitările.
Instanta constată împrejurările de fapt si de drept ca fiind lămurite si închide dezbaterile in baza art. 394 Cod procedura civila.
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin plangerea inregistrata la data de 12.08.2012, pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr._, petenta P. C. G. a solicitat, in contradictoriu cu intimatul P. M. Constanta – Politia Locala Constanta, anularea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._ din 07.08.2013 si, in subsidiar, inlocuirea cu avertisment a amenzii contraventionale aplicate.
In fapt, petenta arata ca a oprit in acel loc deoarece se simtea rau si a fost obligata sa se deplaseze pana la cea mai apropiata farmacie.
In drept, plangerea nu a fost motivata.
In sustinerea plangerii, petenta a depus inscrisuri, inclusiv planse foto.
Plangerea a fost legal timbrata cu 20 lei..
Intimatul nu a depus intampinare in termenul stabilit de instanta prin Rezolutia din data de 21.10.2013 si la termenul de judecata din data de 13.02.2013 a constatat ca a intervenit decaderea acestuia din dreptul de a depune intampinare si a invoca exceptii de ordine privata.
La data de 20.03.2014, intimatul a depus documentatia aferenta procesului verbal de contraventie, urmare solicitarii instantei formulata la termenul de judecata din data de 13.02.2014
In cauza a fost incuviintata proba cu inscrisuri si proba testimoniala.
Analizand lucrarile din dosar, instanta retine urmatoarele:
In fapt:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._ din 07.08.2013, s-a retinut ca petenta a oprit voluntar cu autovehiculul cu nr. de inmatriculare_ in dreptul auto legal parcate in parcarea situata in fata piata Tomis III, blocand iesirea auto Daewoo cu nr. de inmatriculare_ din parcare; au fost efectuate foptografii, fapta care constituie contraventie conform art. 63 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 si sanctionata de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care i s-a aplicat o amenda de 320 lei.
Aprecierea instantei
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal atacat
Instanta constata ca petenta nu a invocat nici una din situatiile nulitate relativa a procesului verbal prevazute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 si urmeaza sa aprecieze legalitatea actului atacat numai prin prisma dispozitiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care instituie cazurile de nulitate absoluta, a caror constatare revine si instantei din oficiu.
Conform art. 17, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Instanta apreciaza ca procesul verbal contine toate mentiunile prevazute de art. 17 sub sanctiunea nulitatii absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal atacat
Instanta retine ca, desi, in dreptul nostru intern, contraventiile au fost scoase de sub incidenta dreptului penal si procesual penal, in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (in continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei si Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contraventii intra in sfera „acuzatiilor in materie penala” la care se refera primul paragraf al art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (in continuare ”Conventia”). La aceasta concluzie conduc doua argumente: norma juridica ce sanctioneaza astfel de fapte are caracter general (se adreseaza tuturor cetatenilor); sanctiunile contraventionale aplicabile (amenda si sanctiunile complementare) urmaresc un scop preventiv si represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Neata c. Romaniei, A. c. Romaniei) ca aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta in discutie are in sensul art. 6 din Conventie „caracter penal”.
Conform jurisprudentei acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventie, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku c. Frantei, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag si Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
O.G. nr. 2/2001 prevede ca instanta dispune citarea martorului asistent, a celor mentionati in plangerea contraventionala, a persoanei care a facut plangerea si „administreaza probele necesare”.
Avand in vedere dispozitiile art. 47 din O.G. nr. 2/2001 – „Dispozitiile prezentei ordonante se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civil.” – si caracterul mixt al probelor, in materie contraventionala, rezulta ca instanta incuviinteaza si administreaza orice probe admisibile, pertinete si concludente, conform art. 258 C.proc.civ. coroborat cu art. 255 C.proc.civ..
Deoarece O.G. nr. 2/2001 nu contine dispozitii exprese privind valoarea probanta a procesului verbal de contraventie, raportat la caracterul acestuia de act administrativ, rezulta ca acesta se bucura de prezumtia de legalitate si temeinicie, conform principiilor generale din dreptul administrativ. Coroborand aceasta prezumtie cu regula stabilita de art. 269 C.proc.civ.., sarcina probei apartine petentei, care are obligatia de a propune si administra probe care sa dovedeasca netemeinicia celor retinute de agentul constatator in procesul verbal de contraventie urmare constatarilor personale ale acestuia.
Instanta retine ca petenta sustine ca a parcat autoturismul in locul mentionat in procesul verbal de contraventie pentru a se deplasa la o farmacie, simtindu-se rau din cauza caldurii, afirmatie care a fost probata cu declaratia martorei audiata in cauza.
Prin urmare, instanta retine ca fapta exista, aspect care nu a fost contestat de petenta, insa apreciaza ca au existat circumstante de fapt care au determinat conduita petentei.
Or, aceste circumstante nu inlatura caracterul contraventional al faptei, nefiind incluse in cauzele enumerate de art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 (˝Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită˝).
In consecinta, instanta urmeaza a analiza solicitarea petentei de a inlocui sanctiunea amenzii contraventionale aplicate cu avertisment.
Avand in vedere dispozitiile coroborate ale art. 34 si 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care permit instantei sa aprecieze inclusiv natura sanctiunii ce se impune a fi aplicata contravenientei, in raport cu criteriile prevazute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanta constata ca imprejurarile concrete de savarsire a faptei imprima acestora un grad de pericol social redus.
Aceasta concluzie rezulta din imprejurarile in care aceasta a fost savarsita (circumstantele personale ale petentei – stare fizica afectata de caldura), perioada in care a fost savarsita (cu executare uno ictu), din faptul ca petenta nu a urmarit un scop anume, contraventia astfel savarsita neavand o urmare grava (fara consecinte de ordin material), ceea ce denota un pericol social concret de o importanta scazuta. De asemenea, petenta nu are antecendente contraventionale, ceea ce denota o conduita conforma cu normele juridice.
In acest sens, la individualizarea sanctiunii, instanta va avea in vedere si faptul ca sanctiunea juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este necesar ca in toate cazurile sa fie aplicata sanctiunea amenzii, sanctiunile juridice constituind mijloace de prevenire a savarsirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.
Pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca scopul stabilirii si sanctionarii raspunderii contraventionale poate fi atins si prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 si art. 5 alin. (5) si (6) din O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care plangerea contraventionala urmeaza sa fie admisa in parte, in sensul inlocuirii sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului
In conformitate cu dispozitiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta atrage atentia petentei asupra pericolului social al faptei savarsite si recomanda acesteia respectarea pe viitor a dispozitiilor legale incalcate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite in parte plangerea formulată de petent P. C. G. cu domiciliul in CONSTANTA, PESCARILOR, nr. 69, .. A, ., în contradictoriu cu intimat P. M. CONSTANTA, DIRECTIA POLITIA LOCALA cu sediul in CONSTANTA,, J. C..
Inlocuieste cu avertisment sanctiunea amenzii contraventionale aplicata prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ intocmit la data de 07.08.2013 de Directia Politia Locala Constanta.
Cu drept de recurs in termen de 30 de zile de la data comunicarii.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 20.03.2014.
P., GREFIER,
R. M. D. R. GALIU
Red. jud. R.M.D./4ex/16.06.2014
Gref. R..G./09.04.2014/emis 2 comunicari .
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Pretenţii. Sentința nr. 8397/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
