Plângere contravenţională. Sentința nr. 3269/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3269/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 25647/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3269/2014
Ședința din data de 25.03.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe petent I. A. și pe intimat P. M. CONSTANTA DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravenționala DPLC_/18.09.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petentul personal care se identifică cu CI . nr._ și intimatul prin avocat Coconi Tasy cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei expus oral de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul intimatului solicită instanței a pune în vedere petentului să achite taxa de timbru aferent capătului unu al cererii, cu privire la plângerea contravențională formulată, în cuantum de 20 lei, având în vedere că la dosarul cauzei este taxa în cuantum de 47 lei, aferent capătului doi al cererii.
Instanța învederează faptul că la f. 6 din dosar se află taxa de timbru în cuantum de 20 lei, aferentă plângerii contravenționale formulate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Petentul arată că nu are probe de solicitat; intimatul prin reprezentant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosar.
Totodată cu privire la capătul de cerere prin care petentul solicită recuperarea pretențiilor în cuantum de 600 lei, intimatul arată că este inadmisibil în cadrul plângerii contravenționale, solicitând disjungerea acestui capăt de cerere, urmând a se forma un dosar cu număr distinct.
Interpelat fiind de către instanță, cu privire la temeiul legal al capătului de cerere prin care solicită restituirea sumei în cuantum de 600 lei, petentul arată că prin acțiunea principală solicită anularea procesului verbal și restituirea sumei ce a fost achitată pentru recuperarea mașinii. Totodată apreciază culpa exclusivă a agentului constatator care a ridicat autoturismul și care a întocmit procesul verbal de contravenție, apreciind o răspundere delictuală a acestuia.
Instanța ia act de precizările petentului făcute în ședință publică, prin care arată că temeiul legal al cererii de restituire a sumei de 600 lei este răspunderea delictuală a agentului constatator care a încheiat procesul verbal de contravenție.
Având în vedere faptul că cele două capete de cerere au un temei legal diferit și se judecă potrivit unei proceduri diferite, pentru o mai bună soluționare a cauzei, instanța pune în discuție necesitatea disjungerii capătului de cerere prin care se solicită restituirea sumei de 600 lei față de capătul de cerere ce reprezintă anularea procesului verbal de contravenție DPLC_/18.09.2013 și formarea unui nou dosar cu acest obiect.
Petentul apreciază că s-ar tergiversa soluționarea procesului; reprezentantul intimatului solicită admiterea și disjungerea capătului doi al cererii.
INSTANȚA, dispune disjungerea capătului doi de cerere, prin care se solicită restituirea sumei de 600 lei, față de capătul unu al cererii prin care se solicită anularea procesului verbal de contravenție DPLC_/18.09.2013, prin intermediul serviciului registratura urmând a se forma un nou dosar cu număr distinct cu termen de judecată la data de 29.04.2014, C24, pentru când: părțile au termen în cunoștință.
Instanța pune în discuție capătul unu de cerere, prin care petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție DPLC_/18.09.2013, și nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Petentul arată că nu are probe de solicitat; intimatul prin reprezentant solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Deliberând asupra probei cu înscrisuri, cele existente la dosarul cauzei, instanța apreciază că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și văzând dispozițiile art. 255 raportat la dispozițiile art. 237 alin. 2 pct. 7 Cod proc. civ., urmează a o încuviința, pentru toate părțile,
Instanța ia act de susținerile părților prezente, în sensul că nu mai sunt alte probe si cereri în prealabil de formulat, sens în care, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei, cu privire la anularea procesului verbal de contravenție DPLC_/18.09.2013.
Având cuvântul, petentul solicită anularea procesului verbal de contravenție, precizând că nu sunt îndeplinite disp. OG 2/2001, nu conține mențiunile imperative cerute de lege cu privire la calitatea agentului constatator, la ocupația sau locul de muncă al contravenientului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, menținerea procesului verbal întocmit ca fiind legal și temeinic, neavând nici un viciu. Sancțiunea contravențională a fost legal aplicată de către agentul constatator, cu privire la parcarea pe locul destinat și rezervat persoanelor cu handicap, astfel cum prevede art. 100 alin. 1 lit. f din Legea 446/2006. Depune la dosar borderou centralizator cu privire la onorariile avocațiale pentru dosarele repartizate de Primăria M. C., solicitând astfel obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța în temeiul art. 394 C. prc. civ. constată încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.09.2013, sub nr._, petentul I. A. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.09.2013, anularea măsurii de sancționare cu amenda în cuantum de 200 lei și restituirea sumei de 600 lei achitată către S.C. LITORAL CONECT S.R.L. pentru recuperarea autovehiculului ridicat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal de contravenție întocmit nu conține mențiunile imperative cerute de lege cu privire la calitatea agentului constatator, la ocupația sau locul de muncă al contravenientului.
În drept petentul a invocat prevederile art. 31, art. 15, art. 16 alin. 1 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a depus la dosar, în copie procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.09.2013; copia procesului verbal de predare-primire cu nr. de înregistrare_/18.09.2013 încheiat de . ; copia bonului fiscal emis de . ca urmare a achitării sumei de 600 lei pentru recuperarea autovehiculului.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.
În probațiune, intimatul a depus la dosar înscrisuri constând în: o planșă foto, transcrierea mecanică a procesului verbal de contravenție . nr._/18.09.2013; copia procesului verbal de contravenție . nr._/18.09.2013; dispoziția nr. 895/18.09.2013 privind ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor oprite/staționate neregulamentar; dispoziția privind restituirea vehiculelor ridicate de pe domeniul public sau privat al M. C..
În drept, intimatul a invocat prevederile OUG 195/2002, OG 2/2001, Legea nr. 448/2006, precum și dispozițiile legale invocate în cuprinsul întâmpinării.
La termenul din data de 25.03.2014 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect restituirea sumei de 600 lei.
În cauză a fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._/15.10.2012, petentul I. A. a fost sancționat cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei și măsura complementară a ridicării autovehiculului, în temeiul art. 100 alin. 1 lit. f din Legea nr. 448/2006, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 18.09.2013, ora 11,40 a parcat voluntar autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ în parcarea de la City Park, pe locurile de parcare destinate, amenajate și semnalizate cu semne internaționale pentru persoane cu handicap.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție de luare la cunoștință și a primit copia acestuia.
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de niciuna dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentului privind nelegalitatea procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Analizând motivele de nelegalitate invocate de petent în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le va respinge ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește calitatea agentului constatator, instanța constată că în cuprinsul procesului-verbal contestat a fost menționat că fapta a fost constatată și procesul-verbal a fost încheiat de Saban D., persoană care are calitatea de agent constatator în cadrul Poliției Locale C., prin urmare au fost respectate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește ocupația și locul de muncă al contravenientului, instanța constată că aceste mențiuni sunt prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, însă omisiunea acestora nu este de natură să atragă nulitatea absolută a procesului verbal în discuție, ci eventual ar putea să atragă nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiționată însă de dovedirea de către petent a producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. Or, în speță, petentul nu numai că nu a dovedit, dar nici măcar nu a arătat care este vătămarea care i s-a produs prin omisiunea de a se indica în procesul-verbal ocupația și locul său de muncă, și, mai mult, instanța apreciază că agentului constatator îi este imposibil la momentul constatării faptei și întocmirii procesului-verbal să verifice exactitatea acestor mențiuni.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 1 lit. f din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, „Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează: f) parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentru persoane cu handicap, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei și ridicarea mijlocului de transport de pe locul de parcare respectiv;”
Astfel, referitor la existența faptei contravenționale reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este dovedită prin descrierea acesteia în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator, care a perceput fapta prin propriile simțuri. Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un înscris care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.proc.civ., trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, din planșa foto depusă la dosar de intimat (f 27) rezultă faptul că în data de 18.09.2013, ora 11,37 autoturismul petentului era parcat pe locurile special rezervate pentru persoane cu handicap.
Instanța va avea în vedere și faptul că prin plângerea contravențională sau prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, petentul nu a negat faptul că ar fi parcat autoturismul în locurile special rezervate pentru persoane cu handicap, acesta înțelegând să invoce doar aspecte privind nerespectarea condițiilor de formă ale procesului-verbal.
Astfel, în contextul în care petentul nu a făcut dovada existenței la momentul constatării faptei contravenționale a unui certificat de încadrare în grad și tip de handicap, conform prevederilor art. 87 alin. 4 coroborate cu prevederile art. 89 alin. 1 din Legea nr. 448/2006, instanța constată că fapta contravențională săvârșită de petent întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 1 lit. f din Legea nr. 448/2006.
Verificând conform dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă (starea de pericol pentru siguranța conducătorilor auto care beneficiau de un certificat de încadrare în grad și tip de handicap și care au fost privați de posibilitatea de a parca pe locurile special amenajate).
Pentru toate aceste considerente, instanța, constatând că existența faptei reținută în sarcina petentului este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilită de organul constatator prin procesul-verbal contestat, și că sancțiunea amenzii contravenționale este proporțională raportat la criteriile de individualizare ale sancțiunii contravenționale prevăzute în OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., petentul va fi obligat la plata către intimat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform facturii fiscale nr. 3560/13.01.2014 și extraselor de cont din 29.01.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. A. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.09.2013, în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, ca neîntemeiată.
Obligă petentul la plata către intimat a sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 01 Aprilie 2014
Red. Jud. D.D.2ex/ 23.04.2014
Emis 2 comunicări, la data de 24.04.2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 20/2014.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3053/2014. Judecătoria... → |
|---|
