Pretenţii. Sentința nr. 425/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 425/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 5084/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.425
Ședința din data de 17.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE : N.-Ș. C. M.
GREFIER: D. M.
Pe rol pronunțarea cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamant . VIENNA INSURANCE GROUP SA, cu sediul în Iași, . și Sfânt, .. P, jud. Iași în contradictoriu cu pârâții C.N.A.D.N.R.- S.A. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., .. F.N., jud. C., PRIMARUL MUNICIPIULUI C.,cu sediul în C., jud. C., C. L. AL MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., jud. C., M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.01.2014 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată din data de 13.02.2013, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA a chemat în judecată pe pârâții C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. C., Instituția P. Municipiului C., C. L. C. și M. C., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea acestora din urmă la achitarea sumei de 3631 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate asupra autovehiculului asigurat marca Iveco, cu nr. de înmatriculare_, ca urmare a evenimentului rutier produs la data de 31.03.2010 și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a învederat, în esență, faptul că datorită stării necorespunzătoare a drumului public, respectiv existența pe carosabil a unor gropi nesemnalizate, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de P. M.-M., a suferit o avarie tehnică ce a avut nevoie de reparații auto. Întrucât autoturismul beneficia de o poliță de asigurare facultativă tip CASCO, reclamanta a suportat cheltuielile ocazionate de repararea vehiculului.
În drept, au fost invocate dispozițiile conținute de art. 2210 C.civ., art. 22 și art. 49 din Legea nr. 136/1995 și Legea nr. 215/2001.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâților.
Cererea a fost legal timbrată, conform Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, reclamanta achitând suma de 302 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și suma de 3 lei cu titlu de timbru judiciar.
Pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C., C. L. C. și M. C. PRIN PRIMAR au depus o întâmpinare comună (f. 13-14 dos Jud. Iași), prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, lipsa capacității de folosință a sucursalei reclamante, reprezentată printr-un director de vânzări ( calificată de instanță la termenul din data de 08.10.2013 ca fiind excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, apărătorul pârâților exprimându-și acordul în acest sens), lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 720 C.pr.civ., lipsa calității procesual pasive a P. și a Municipiului C. și au formulat apărări pe fond. Pe cale accesorie, au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt, cei trei pârâți au învederat, în esență, faptul că pârâtei SCIL CONFORT U. SRL i-a fost delegată gestiunea și administrarea străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor aflate în patrimoniul Municipiului C., iar din descrierea faptei realizate de reclamantă ar reieși că evenimentul s-ar fi petrecut pe traseul C. - Valu lui T., iar această porțiune este în administrarea C.N.A.D.N.R.
În drept, cei trei pârâți nu au invocat decât temeiurile de drept referitoare la competență.
Pârâta C.N.A.D.N.R. – S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., a depus întâmpinare (fila 9-12 dos Judecătoriei C.), prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive întrucât pasajul F. S., unde s-a produs evenimentul rutier nu se afla în acel moment în administrarea C.N.A.D.N.R. S.A., acesta a trecut din domeniul public al Municipiului C. în domeniul public al statului abia în 2012, prin H.G. nr. 712 publicată în M.O. nr. 512/25.07.2012, iar în subsidiar respingerea pe fond a acțiunii.
În motivarea în fapt, pârâta a învederat, de asemenea, faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, reclamanta nu a dovedit fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate, singura probă fiind declarația conducătorului auto, toate înscrisurile din dosarul de daună fiind realizate pe baza acestei declarații și nu se poate face dovada credibilă a veridicității celor descrise, în lipsa organelor de poliție la fața locului.
În drept, pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. a invocat dispozițiile O.G. nr. 43/1997.
Prin sentința civilă nr. 6110/17.04.2013, Judecătoria Iași a declinat competența teritorială de soluționare a acțiunii civile în favoarea Judecătoriei C..
Excepțiile procesuale vizând lipsa calității procesual pasive invocate de pârâții C.N.A.D.N.R. S.A., PRIMARUL MUNICIPIULUI C. și M. C., prin PRIMAR, au fost unite cu fondul cauzei, în condițiile art. 137 alin. (2) C..
La dispoziția instanței, la dosarul Judecătoriei C. (f. 19-22) s-a depus la data de 30.09.2013, de către Primăria Municipiului C., adresa nr._/30.09.2013, prin care s-a adus la cunoștința instanței faptul că, la data de 31.03.2010, pasajul F. S. era reglementat de HCL nr. 57/30.03.2010, prin care s-a aprobat darea în gestiune delegată a pasajului către S.C. SCIL CONFORT U. S.R.L.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru toate părțile și proba cu interogatoriile pârâților ( reclamanta a fost decăzută din administrarea acestei probe la termenul din data de 14.01.2014), apreciind că sunt concludente, pertinente și utile soluționării cauzei.
La dosarul cauzei au fost depuse borderou nr. 676/03.05.2010 (f. 24 dos Jud. Iași), cerere de plată a despăgubirii (f. 26 dos. Jud. Iași), fișe de calcul reparație (f. 25-29 dos Jud. Iași), factura nr._, confirmare de plată, documente intrare reparație, planșe fotografice, contract de asigurare facultativă, poliță de asigurare AC_ din 14.08.2009, declarație daune (f. 30-45 dos Jud. Iași),
Analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la cererea de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de pârâta C.N.A.D.N.R.- S.A. Direcția Regională de drumuri și poduri C..
Calitatea procesuală pasivă reprezintă una dintre condițiile generale de exercițiu ale acțiunii civile, condiție ce trebuie îndeplinită pentru ca o persoană să aibă calitatea de pârât într-un proces civil. Aceasta presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 2 și 6 din OUG nr.195/2002 administratorii drumurilor au obligația sa semnalizeze corespunzător orice obstacol aflat pe partea carosabila care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației si sa ia toate masurile de înlăturare a acestora. Administratorul drumului poate răspunde contravențional, civil, sau după caz, penal.
De asemenea, conform prevederilor art. 15 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.
Întrucât evenimentul rutier a avut loc pe Pasajul rutier F. S. din municipiul C., administratorul acestui drum era la momentul producerii evenimentului rutier, S.C. SCIL CONFORT U. S.R.L., astfel cum rezultă din Hotărârea Consiliului L. al Municipiului C. nr. 57/30.03.2010 (f. 21-22).
Prin urmare, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.N.A.D.N.R.- S.A. și va respinge acțiunea față de aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru aceleași motive, instanța va admite și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului C., invocată de pârât prin întâmpinare și va respinge acțiunea față de acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei C. L. C., instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 22 alin. 1 din O.G. nr. 43/1997, republicată, privind regimul drumurilor, administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale de pe raza administrativ-teritorială a acestora. De asemenea, potrivit art. 36 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 – C. L. este autoritatea publică ce are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
În speță avariile autoturismului asigurat de reclamantă se presupune că au fost cauzate de impactul cu o groapă aflată pe un drum aflat în proprietatea unității administrativ – teritoriale pe care o constituie M. C. (drumuri de interes local).
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile normative citate anterior, calitatea procesual pasivă în ceea ce privește răspunderea pentru prejudiciul cauzat revine Consiliului L. C., în calitate de administrator al drumurilor aparținând acestei unității administrativ – teritoriale.
Obligația pe care C. L. al Municipiului C. o are în calitate de administrator al domeniului public și privat al Municipiului C. față de terți pentru prejudiciile cauzate de starea tehnică necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia este o obligație legală care nu poate fi modificată nici printr-o hotărâre de consiliu local (HCLM nr. 351/02.10.2001), și nici printr-o convenție particulară intervenită între Primăria Municipiului C. și o societate comercială.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. C. prin Primar, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Chemarea în judecată a Municipiului C. prin primar în calitate de pârât, alături de C. L. C., este necesară pentru a putea fi asigurată posibilitatea executării silite a sumei care face obiectului despăgubirilor, în eventualitatea admiterii acțiunii.
Din această perspectivă, instanța constată că, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean. Pct. III.1 din anexă include drumurile comunale, vicinale și străzile, în domeniul public local al municipiilor. Astfel, M. C. prin Primar este titularul dreptului de proprietate asupra străzilor aflate pe raza Municipiului C., inclusiv a celei pe care a avut loc accidentul.
În această ordine de idei, deși C. L. C. este administratorul străzilor aflate în patrimoniul unității teritorial-administrative și răspunde în această calitate pentru prejudiciile cauzate de starea necorespunzătoare a acestora, (având calitate procesuală pentru argumentele expuse anterior), el nu beneficiază de patrimoniu propriu pentru a putea fi obligat la plata daunelor provocate de starea necorespunzătoare a drumurilor.
O hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu ca cel din speța de față în care calitate de pârât are numai C. L. C. este lipsită de eficiență, deoarece este imposibil de pus în executare, atâta vreme cât această instituție nu are patrimoniu. Prin urmare, dat fiind faptul că patrimoniul aparține Municipiului C. prin Primar, reclamanta justifică chemarea acestuia în judecată alături de C. L., pentru a-și putea astfel asigura posibilitatea executării unei eventuale hotărâri favorabile.
Sintetizând, au calitate procesuală pasivă în cauză: M. C. PRIN PRIMAR ca proprietar al drumurilor publice și C. L. C. ca administrator al drumului în sensul OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt relevantă:
În martie 2010 autovehiculul înmatriculat cu nr._ a fost avariat, necesitând reparații în sumă de 3631 lei (conform factura nr._ f. 30 dos Jud. Iași). Suma de 3631 lei a fost suportată de reclamantă (conform borderou nr. 676 din 03.05.2010 f. 24 dos Jud. Iași), în calitate de asigurător casco al autovehiculului menționat poliță de asigurare AC_ din 14.08.2009). Aceasta este situația de fapt afirmată de reclamantă și acestea sunt singurele elemente probate de reclamantă prin mijloace de probă opozabile pârâților.
Data și locul producerii accidentului reies numai din declarația conducătorului auto (declarație P. M. M. din 01.04.2010 f. 5), pe baza căreia s-a încheiat document de introducere în reparație a vehiculului, nefiind de față la locul producerii accidentului nici un agent de poliție. Înscrisurile care provin de la reclamantă au fost întocmite pe baza declarațiilor asiguratului reclamantei; ca atare nu pot face dovada credibilă a veridicității celor descrise. Pentru ca un înscris sub semnătură privată să facă proba împotriva unei persoane, este necesar ca acesta să fie semnat sau recunoscut de partea căreia i se opune, potrivit art. 1176 Cod civil. În caz contrar, s-ar da posibilitatea oricărei persoane să își constituie singură probele necesare pentru a obliga o altă persoană la plata unor sume de bani. Mai mult, declarația conducătorului auto este subiectivă, dată fiind poziția sa de autor al reclamantei, aceasta dobândind dreptul dedus judecății prin subrogare legală în drepturile conducătorului auto.
Pentru a se fi reținut situația de fapt întocmai ca cea susținută de reclamantă, respectiv producerea avariilor la autovehiculul menționat din cauza unei gropi în carosabilul uneia din străzile situate în municipiul C. la data de 31.03.2010, era necesar ca reclamanta să înfățișeze probe suplimentare, respectiv: planșe foto clare, datate (31.03.2010 ori o dată cât mai apropiată de acest moment), planșe foto panoramice sau de ansamblu și de detaliu din care să reiasă că la data de 31.03.2010 se găsea în carosabil groapa invocată de reclamantă și asiguratul său, planșe ce urma a fi completate cu declarația unui martor care ar fi surprins incidentul rutier (avarierea autovehiculului în timpul traversării de către asiguratul reclamantei a străzii indicate). Or, pozele depuse de reclamantă nu întrunesc aceste calități; ar fi putut să fie realizate oricând, iar claritatea acestora este una foarte mică. D. coroborată cu aceste mijloace de probă, s-ar fi justificat reținerea situației de fapt întocmai cum a fost înfățișată de reclamantă.
În drept,
În soluționarea cauzei de față sunt incidente dispozițiile art. 998, 999, 1169 C.civ. de la 1864 (față de data producerii incidentului indicată de reclamantă), Legii nr. 136/1995, OUG nr. 195/2002, OG nr. 9/2000.
Raportând prevederile legale de mai sus la situația de fapt reținută, instanța constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, răspundere la care reclamanta face referire.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, în calitatea ei de administrator al drumului public (în temeiul OUG nr. 195/2002), ca urmare a neîndeplinirii obligației legale de diligență, pentru prejudiciul produs asiguratului reclamantei, este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 999 C.civ., pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în neglijența cu care a acționat.
În materia asigurării, Legea nr. 136/1995 (art. 22) stabilește existența unor raporturi juridice între asigurător și terța persoană vinovată de producerea prejudiciului, născute prin subrogare, raporturi juridice ce izvorăsc ex delictu. Conform art. 1169 C.civ., reclamantei îi revine sarcina de a proba existența raportului juridic dintre ea și pârâtă, respectiv întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale.
Situația de fapt reținută de instanță în baza mijloacelor de probă administrate de reclamantă relevă că nu este îndeplinită o primă condiție necesară pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, respectiv nu a fost dovedită o faptă ilicită a pârâților. O asemenea faptă ilicită a pârâților, respectiv o lipsă de diligență în administrarea drumurilor, o faptă de omisiune în repararea gropilor ar fi fost probată fără urmă de tăgadă prin mijloacele de probă indicate mai sus. În lipsa unor astfel de probe, pe care doar reclamanta le-ar fi putut administra, preconstituindu-le imediat după producerea incidentului rutier, nu pot fi obligată pârâta la plata unei sume de bani, în favoarea acesteia activând prezumția că nu datorează nimic nimănui.
Chiar dacă ar fi probată o faptă ilicită a pârâților (omisiunea de reparare a carosabilul), nu ar putea fi verificată legătura de cauzalitate. Pentru atragerea răspunderii administratorului drumului public este necesară demonstrarea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită, constând în neîntreținerea corespunzătoare a carosabilului și prejudiciul materializat în avarierea autoturismului ale cărui costuri de reparație au fost achitate de către asigurătorul facultativ. Probele administrate în cauză (constând în declarația persoanei prejudiciate dată ulterior producerii incidentului în fața asigurătorului și fotografiile care nu demonstrează prin ele însele modul în care a avut loc avarierea autoturismului) emană exclusiv de la persoana care a suferit prejudiciul, în lipsă de coroborare a acestora cu alte probe, aceste documente nu sunt apte de a conduce la stabilirea legăturii de cauzalitate între lipsa de întreținere a carosabilului și avarierea autoturismului și implicit nici pentru stabilirea răspunderii civile delictuale a administratorului și proprietarului drumului public pentru prejudiciul produs
În consecință, constatând că reclamanta nu a reușit să probeze existența cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA împotriva pârâților C. L. C. și M. C. prin PRIMAR.
Pe cale de consecință, având în vedere soluția la care instanța s-a oprit, aceasta va obliga reclamanta la plata către pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSANȚA, C. L. C. și M. C. prin PRIMAR, a sumei de 675,8 lei cu titltu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (conform chitanței depuse la fila 15 din dosar jud. Iași).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
. Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C.N.A.D.N.R.- S.A. Direcția Regională de drumuri și poduri C., sediul în C., .. F.N., jud. C., invocată de pârât prin întâmpinare.
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. A. R. – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. cu sediul în Iași, . și Sfânt, .. P, jud. Iași, împotriva pârâtului C.N.A.D.N.R.- S.A. Direcția Regională de drumuri și poduri C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., jud. C., invocată de pârât prin întâmpinare.
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. A. R. – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., jud. C., invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. C., cu sediul în C., jud. C., invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. R. – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâții C. L. C. și M. C. PRIN PRIMAR, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C., C. L. C. și M. C. PRIN PRIMAR, a sumei de 675,8 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.01.2014
PREȘEDINTE GREFIER
N.-Ș. C. M. D. M.
Red.jud. N.Ș.C.M./24.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 422/2014.... → |
|---|
