Plângere contravenţională. Sentința nr. 3818/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3818/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 20683/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3818
Ședința publică din data de 04.04.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE : C. A.-M.
GREFIER: D. M.
Pe rol pronunțarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta P. M., cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA- SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.03.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.04.2014 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.08.2013 sub nr._ petenta P. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/03.07.2013 întocmit de intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C. – SERVICIUL RUTIER solicitând în principal anularea procesului-verbal și exonerarea petentei de la plata amenzii de 300 lei și în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat că în ziua de 03.07.2013 ora 9:50 a traversat . loc nepermis, fiind astfel oprită de un agent de poliție care i-a solicitat să se legitimeze cu acte de identitate. Aceasta i-a comunicat agentului că nu deține asupra sa niciun act de identitate, astfel că i-a comunicat numele, prenumele și data nașterii, după care s-a grăbit să ajungă acasa la fiul său de un an și 4 luni. În ziua de 19.07.2013 petenta a primit acasă două plicuri, care conțineau două procese verbale de contravenție, unul pentru traversare prin loc nepermis și al doilea pentru refuzul de a da relații pentru stabilirea identității sale agentului de poliție. Petenta arată că nu se face vinovată pentru săvârșirea celei de-a doua fapte.
În drept, petenta a invocat dispozițiile O.G. 2/2011, Legea 61/1991.
În dovedirea cererii petenta a anexat procesul verbal de contravenție contestat în original, copia celuilalt proces verbal de contravenție, chitanță, copia cărții de identitate.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, potrivit art. 19 din O.U.G. 80/2013.
Intimatul I. Județean de Poliție a depus întâmpinare la data de 02.12.2013 prin care a solicitat în esență respingerea plângerii ca nefondată. A anexat raportul agentului constatator din 16.11.2013.
La termenul de judecată din data de 31.01.2014 instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și din oficiu instanța a dispus audierea martorului asistent B. D., a cărui depoziție se află la fila 34 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/03.07.2013 întocmit de intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C. – SERVICIUL RUTIER, petenta P. M. a fost sancționat pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 31 din Legea 61/1991, reținându-se că la data de 03.07.2013, a refuzat să se legitimeze la cererea justificată a lucrătorului de poliție care o interceptase pentru a o sancționa contravențional pentru că a traversat prin loc nepermis pe . temeiul art. 4 alin. 1 din Legea 61/1991 a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei.
Instanța reține că potrivit art. 3 pct. 31 din Legea 61/1991 Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 31) refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu;
Instanța, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției, și analizând probele administrate în cauză reține următoarele:
Cu privire la legalitatea procesului verbal, se reține că acesta s-a încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001.
Starea de fapt reținută în actul de constatare nu a putut fi răsturnat de petentă. Potrivit art. 249 C.pr. civ. cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. Petenta însă nici nu a solicitat probe în susținerea plângerii. Dispozițiile speciale cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv cele cuprinse în O.G. nr.2/2001 nu conțin reglementări exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Cu toate acestea, fiind vorba despre un act cu natură juridică duală - de act administrativ (fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii), supus unei proceduri speciale de contestare și de act procedural – instanța apreciază că sunt aplicabile principiile generale ce guvernează actele administrative privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat în urma unor constatări ale agenților învestiți cu prerogative de putere publică. Din această perspectivă, așa cum s-a evocat anterior, îi sunt aplicabile în ceea ce privește regimul nulității actului (în virtutea dispozițiilor art. 47 din O.G. nr.2/2001) prevederile art. 175 C.proc.civ.
Instanța reține că, sub aspectul sarcinii probei, însăși jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței par.28) recunoaște dreptul statelor semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului de a permite existența unor prezumții de fapt sau de drept, cu cerința de a respecta cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit pe de o parte și respectarea dreptului la apărare și prezumția de nevinovăție pe de altă parte.
Astfel fiind, în aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța va avea în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par.1 al art.6 și pe de altă parte prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.
Plecând de la premisa enunțată, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție ce îi este garantată petentei de art.6 par.2 din CEDO, aplicabil prin prisma dispozițiilor art.11 și ale art.20 din Constituția României, nu este absolută, iar petenta nu a înțeles să-și probeze în nici un fel afirmația conform căreia ceea ce a fost consemnat în procesul verbal nu ar corespunde realității.
În lipsa unui minim suport probator, apt să inducă un dubiu cu privire la situația de fapt reținută în actul încheiat de agentul constatator ca urmare a constatărilor ex propriis sensibus, instanța nu poate constata că situația de fapt din procesul verbal a fost greșit reținută. În atare condiții, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție supus controlului judecătoresc sub aspectul temeiniciei sale nu poate fi invalidat ca urmare a unor simple susțineri ale petentei.
Cercetând în continuare proporționalitatea sancțiunii aplicate petentei prin procesul verbal de contravenție (amendă în valoare de 300 lei), instanța apreciază următoarele:
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea contravențională aplicată în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității acesteia cu gradul de pericol social al conduitei adoptate de petent, dispozițiile legale oferind o . criterii relevante din această perspectivă, anume: împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Având în vedere că prin sancționarea refuzului unei persoane de a da relații agenților de poliție pentru stabilirea identității sale, se urmărește asigurarea climatului de ordine și liniște publică și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, precum și faptul că petenta, în acea zi se grăbea să ajungă acasă la copilul său în vârstă de un an și 4 luni, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor care îi revin în calitate de cetățean.
Pentru toate aceste motive, prevenția specială se va realiza în speță prin aplicarea avertismentului. Astfel, comportamentul petentei se va îndrepta în mod cert, iar normele legale nu vor continua să fie înfrânte. Atenționând petenta asupra obligației de a comunica datele sale de identificare agenților de poliție, instanța recomandă acesteia și respectarea normelor legale privind circulația rutieră.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de către petenta P. M., cu domiciliul în C., ., ., . în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE – SERVICIUL RUTIER, cu domiciliul în C., jud. C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/03.07.2013.
Înlocuiește sancțiunea contravențională constând în amendă în cuantum de 300 lei aplicată petentei cu sancțiunea avertismentului și, în consecință, exonerează petenta de plata amenzii aplicate. Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă acesteia să respecte dispozițiile legale.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție atacat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-M. C. D. M.
red.jud. .C.A.M./ 09.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8518/2014.... | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 01-09-2014,... → |
|---|
