Plângere contravenţională. Sentința nr. 4181/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4181/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 25654/212/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4181
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 14 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. G.
GREFIER: E. A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petenta I.I. D. I. A. cu sediul în Valu lui T., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C. cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța constată că, deși la termenul anterior reprezentantul petentei a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea depunerii de înscrisuri în susținerea tezei subsidiare, acesta nu s-a conformat.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de fata, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.10.2012 sub nr._ petenta Întreprindere Individuală D. I. A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 20.09.2012 întocmit de intimatul I. T. DE MUNCĂ C..
Plângerea nu a fost motivată în fapt petenta limitându-se a arăta că a fost sancționată pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o, iar procesul-verbal nu îndeplinește condițiile de formă și fond necesare existenței sale valide și precizând că motivele de fapt le va dezvolta printr-un memoriu separat.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Plângerii i-a fost anexat în copie un set de înscrisuri: procesul verbal de control nr._/20.09.2012, anexa de constatare în domeniul relațiilor de muncă, plan de măsuri, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/20.09.2012.
Potrivit art. 36 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 145/1997 și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Intimatul legal citat, a formulat întimpinare prin care a invocat excepția nulității plângerii contravenționale formulate de către numita D. I. A., raportat la faptul că cererea nu menționează și nu are aplicată ștampila reprezentantului legal al petentei contestatoare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
A mai precizat intimatul că în urma verificărilor efectuate în registrul de evidență a salariaților în format electronic transmis de petentă, a rezultat neîndeplinirea obligației prevăzută de art.16 alin.1 din C.Muncii cu privire la înregistrarea și transmiterea contractului individual de muncă pentru numita Buluta A. anterior începerii activității din data de 20.08.2012.
În drept, a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, prevederile legii nr. 108/1999, HG nr. 1377/2009 și Legea nr. 53/2003, iar în baza art.242 C. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întâmpinării i-au fost anexate în copie următoarele înscrisuri: fișa de identificare, extras REVISAL din data de 20.09.2013, ora 11:10, nota de relații, procesul verbal de control, procesul verbal de contravenție contestat, autorizația de funcționare, anexa de constatare în domeniul relațiilor de muncă, plan de măsuri, dovada de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, foaia colectivă de prezență.
La termenul de judecată din data de 10.12.2012 instanța a pus în discuție lipsa calității de reprezentant a semnatarului plângerii, dispunând citarea petentei cu mențiunea de a face dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii, persoana fizică D. I. A. și de a-și motiva în fapt și în drept plângerea.
Întrucât petenta nu s-a conformat dispozițiilor prin sentința civilă nr.2367/18.02.2013 instanța a admis excepția lipsei calității de reprezentant și a respins plângerea contravențională formulată de petenta I.I. D. I. A. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C. ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta, iar prin decizia civilă nr. 1654/13.11.2013 instanța a admis recursul, a casat sentința și dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată la data de 20 noiembrie 2013 pe rolul Judecătoriei C. sub nr. de dosar_ .
La termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2014 în temeiul art.167 Cod proc. civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar pentru petentă și proba testimonială cu martorii B. A. R. și B. D. Ș., fiind audiați în mod nemijlocit acești martori, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.09.2012 întocmit de intimatul ITM C., s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.260 alin.1 lit. e din Legea nr.53/2003, republicată,
În fapt s-a reținut că în urma controlului inopinat din data de 19.09.2012, în baza art.19 alin.1 din Legea nr.108/1999, rep., și HG nr.1377/2009 cu modificările și completările ulterioare, în cadrul campaniei privind identificarea și combaterea cazurilor de muncă nedeclarată desfășurată la punctul de lucru al societății petente situat în localitatea Valu lui T., .. 1, județul C., petenta a fost supusă unui control de specialitate privind respectarea dispozițiilor legale în domeniul relațiilor de muncă.
Cu această ocazie, a fost identificată numita B. A. prestând activitate în data de 19.09.2012 ora 10.00 la punctul de lucru menționat anterior. În fișa de identificare (f.19), numita B. A. a declarat pe proprie răspundere faptul că nu a semnat contract de muncă, și că prestează activitate pentru petenta Întreprindere familială din data de 20.08.2012, și că primește un salariu de 5 lei pe zi, cu un program de la 8 la 20, „o zi cu o zi”. S-a reținut astfel că angajatorul a încălcat astfel prevederile art. 16, alineat 1 din Legea nr. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare conform căruia angajatorul are obligația de a încheia în forma scrisa contractul individual de munca înaintea începerii raporturilor de muncă.
Potrivit art. 260 al.1 lit. e din Legea 53/2003 rep constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte:
e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată
La termenul din data de 03 martie 2013 instanța a audiat-o în calitate de martor și pe numita B. A..
Pentru lămurirea tuturor aspectelor de fapt și de drept necesare aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția europeana pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale si în baza art. 129 alin. 4 si 5 C.pr.civ., instanța a administrat toate probele admise de lege și ale căror pertinenta, concludentă și utilitate le-a verificat cu respectarea principiilor egalității părților, al oralității și al contradictorialității, instituite ca garanții implicite ale desfășurării procesului în condiții de echitate.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția relativă de legalitate și temeinicie.
Sub aspectul condițiilor de formă, instanța observă ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute. Așadar, se reține ca procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile la care dispozițiile legale menționate fac referire. De altfel prin plângerea formulată petenta nu a invocat nici un motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, acesta face dovada situatiei de fapt si a încadrarii în drept pâna la proba contrara, în concordanta cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Instanta constata ca în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se retine în mod clar si constant ca indiferent de distinctiile care se fac în dreptul intern între contraventii si infractiuni, persoana acuzata de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contraventie trebuie sa beneficieze de garantiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, acest gen de contraventie, intra în sfera "acuzatiilor în materie penala" la care se refera primul paragraf al articolului 6 din Conventia Europeana.
În jurisprudenta sa, cauza Maszini vs. României din 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta în discutie are caracter penal, în sensul art. 6 din Conventie.
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în masura în care statul respecta limite rezonabile, având în vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Västberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia).
Forta probanta a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, care este liber sa reglementeze importanta fiecarui mijloc de proba, însa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta, hotarârea din 7 septembrie 1999).
Instanta mai retine ca potrivit aceleiasi jurisprudente a Curtii E.D.O. (cauza I. P. c. României, hotarârea din 28 iunie 2011), Curtea a analizat modalitatea concreta în care instantele nationale au respectat garantiile prevazute de art. 6 din Conventie, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie sa existe între prezumtia de nevinovatie specifica materiei penale si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie, existenta în dreptul national. Astfel, Curtea a apreciat ca invocarea de catre instante a acestei din urma prezumtii, cu consecinta obligarii reclamantului la rasturnarea sa, nu putea avea un caracter neasteptat pentru acesta, având în vedere dispozitiile nationale incidente în materia contraventionala (A., par. 58 si 59). Curtea a mai retinut ca petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-si expune cauza în conditii de egalitate cu partea adversa si ca petentul nu a fost pus . fata de autoritati pentru simplu fapt ca regimul contraventional este diferit de regimul aplicabil in penal.
Interpretând dispozitiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul ca persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil în cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii între scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramâne nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanta retine ca procesul verbal de contraventie, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercitiul functiunii, beneficiaza de o prezumtie relativa de veridicitate si autenticitate, permisa de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentei i se asigura de catre instanta conditiile specifice de exercitare efectiva a dreptului de acces la justitie si a dreptului la un proces echitabil.
În cauză, fiind audiată, numita B. A. R. a arătat că este nepoata numitei D. I. A. și fiica numitei D. N., care este angajată ca vânzător la petenta II D., iar în momentul în care au venit inspectorii ITM aceasta supraveghea marfa la rugămintea mamei sale și numai pentru acest motiv, întrucât mama sa, care este vânzătoare fiind bolnavă de inimă și căreia i se făcuse rău a plecat până acasă, locuind în apropiere, iar inspectorii ITM au obligat-o să semneze un înscris. A mai declarat martora că inspectorii ITM i-au atras zis că întrucât aceasta a fost găsită în magazin, ea să semneze, că nu a fost remunerată pentru că a rămas în magazin.
De asemenea, martorul B. D. Ș. a declarat că o cunoaște atât pe martora B. A. R. cât și pe mama acesteia și știe că aceasta din urmă este vânzătoare la magazinul aparținând petentei, precum și că suferă de afecțiuni cardiace. A mai declarat martorul că la momentul controlului se afla în apropierea magazinului, unde a așteptat împreună cu soțul martorei B. A. R., iar după plecarea inspectorilor ITM aceasta le-a declarat că aceștia au pus-o să semneze o declarație.
În ceea ce priveste declarația dată de numita B. A. R. în fata inspectorilor ITM instanta retine ca a conferi forta probanta unui înscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie, ci poate fi considerata o modalitate de "stabilire legala a vinovatiei" în sensul art.6 din Conventia europeana. Interpretarea contrara ar fi de natura sa perturbe în mod grav functionarea autoritatilor statului, facând extrem de dificila sanctionarea unor fapte antisociale minore ca gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase.
Este evident ca semnarea declarației date în fata inspectorilor nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însa persoana semnatara are obligația de a justifica atitudinea substantial diferita, materializata prin contestarea ulterioara, în fata instantei, a împrejurarilor retinute în declaratia data cu ocazia controlului.
Simpla susținere a martorei ca a fost intimidată nu este de natura sa înlature declaratiile date de acesta în fata inspectorilor ITM, însă aspectele mai sus evocate nu au doar o semnificație formală: maniera în care s-a lucrat arată că nu s-a făcut o minimă cercetare, în contradictoriu cu reprezentanții legali ai firmei sancționate, încălcându-se astfel un drept elementar la apărare al reprezentanților persoanei juridice respective.
Pe fondul chestiunii, o asemenea manieră de lucru, de constatare și cercetare a situației aruncă serioase îndoieli asupra corectitudinii stabilirii faptelor. Știut fiind autoritarismul cu care acționează agenții ITM în teritoriu (argumentat de aceștia și prin invocarea unor texte legale, în întâmpinare) planează un serios dubiu în ce privește declarația persoanei pretins găsite la lucru fără contract de muncă. De altfel, nu declarația acelei persoane ar fi esențială în cauză, ci, măcar în aceeași măsură, declarația administratorului firmei, căreia i s-a aplicat sancțiunea.
Revenind la persoana despre care se afirmă că a fost găsită la lucru, aceasta a fost audiată ca martor în fața instanței declarând cu totul altceva decât ceea ce s-a consemnat de către agenții constatatori: a ajutat la supravegherea fără plată a mărfii din magazin până în momentul în care vânzătoarea, care este și mama sa, a mers până la domiciliul său fiind cunoscută cu probleme cardiace.
Astfel, din actele si probele administrate la dosar instanta constata ca petenta nu se face vinovata de savârsirea contraventiei retinuta în sarcina sa, prev. de art. 276 alin.1 lit.e din L, 53/2003 republicata, între aceasta și numita B. A. R. neexistând raporturi de muncă care să impună încheierea contractului individual de muncă, astfel că urmează să admită plângerea formulată și să dispună anularea procesului-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petenta I.I. D. I. A. cu sediul în Valu lui T., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C. cu sediul în C., ., jud. C..
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ emis de intimat la data de 20.09.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. G. E. A. P.
Red.thred. Jud.A.I.G./04.06.2014
Tehnored. Gref. E.A.P./4ex/04.06.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2285/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2014.... → |
|---|
