Plângere contravenţională. Sentința nr. 4272/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4272/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 30908/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4272/_
Ședința din data de 15.04.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe petent M. L. V. și pe intimat P. M. CONSTANTA DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravenționala DPLC_/03.11.2013.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 01.04.2014 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 15.04.2014 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.11.2013, sub nr._, petenta M. L. V. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.11.2013.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 întrucât nu a fost prevăzută posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ și cu nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 7 din același act normativ, întrucât nu i-a fost adus la cunoștință de agentul constatator dreptul de a face obiecțiuni.
Petenta mai arată că la art. 100 alin. 1 din Legea nr. 448/2006 sancționează parcarea și nu staționarea, așa cum sunt descrise de OUG nr. 195/2002, iar agentul constatator în mod greșit a descris și implicit a încadrat presupusa faptă săvârșită, întrucât dacă ar fi parcat autovehiculul, în mod obligatoriu trebuia să se dispună și ridicarea.
Petenta arată de asemenea că nu a parcat, ci a oprit pentru o jumătate de minut, pentru a se urca în mașină copilul său care s-a aflat la cumpărături la City Park Mall.
În drept, petenta a motivat cererea pe dispozițiile Legii nr. 448/2006 și ale O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petenta a depus la dosar, în original procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.
În probațiune, intimatul a depus la dosar înscrisuri constând în: o planșă foto, transcrierea mecanică a procesului verbal de contravenție . nr._/03.11.2013; copia procesului verbal de contravenție . nr._/03.11.2013.
În cauză a fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._/03.11.2013, petenta M. L. V. a fost sancționată cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei în temeiul art. 100 alin. 1 lit. f din Legea nr. 448/2006, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 03.11.2013, ora 17,47, la City Park Mall din C. a staționat voluntar cu auto marca Ford cu nr._, pe locul destinat și rezervat persoanelor cu handicap.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție de luare la cunoștință și a primit copia acestuia.
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de niciuna dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentului privind nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Analizând motivele de nelegalitate invocate de petentă în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le va respinge ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește susținerile petentei referitoare la nerespectarea art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nu a fost prevăzută posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, instanța le va respinge ca neîntemeiate, întrucât Legea nr. 448/2006 nu prevede posibilitatea contravenientului de a achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege.
Art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, invocat de însăși petentă, prevede obligația menționării în procesul-verbal a posibilității achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate. Prin urmare, în contextul în care Legea nr. 448/2006 nu prevede o astfel de posibilitate, agentul constatator nu avea nicio obligație în acest sens.
În ceea ce privește susținerile petentei referitoare la nerespectarea art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nu i-a fost adus la cunoștință de agentul constatator dreptul de a face obiecțiuni, instanța le va respinge de asemenea ca neîntemeiate, având în vedere, pe de o parte, faptul că petenta nu a făcut dovada acestor susțineri, iar pe de altă parte, nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 se sancționează cu nulitatea relativă a procesului verbal, condiționată de invocarea și dovedirea de către petent a vătămării care i s-a produs prin eventualele omisiuni ale agentului constatator, și care nu pot fi înlăturate decât prin anularea actului. Or, în cauza de față, petenta nu numai că nu a dovedit, dar nici măcar nu a invocat o astfel de vătămare, iar obiecțiunile sale au fost prezentate direct instanței de judecată, prin intermediul plângerii contravenționale invocate.
Analizând motivele de netemeinicie invocate de petentă în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le va respinge ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 100 alin. 1 lit. f din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, „Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează: f) parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentru persoane cu handicap, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei și ridicarea mijlocului de transport de pe locul de parcare respectiv;”
Astfel, .referitor la existența faptei contravenționale reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este dovedită prin descrierea acesteia în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator, care a perceput fapta prin propriile simțuri. Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un înscris care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.proc.civ., trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, din planșa foto depusă la dosar de intimat (f 20) rezultă faptul că în data de 03.11.2012, ora 16,48 autoturismul petentei era parcat pe locurile special rezervate pentru persoane cu handicap.
Astfel, în contextul în care petenta nu a făcut dovada existenței la momentul constatării faptei contravenționale a unui certificat de încadrare în grad și tip de handicap, conform prevederilor art. 87 alin. 4 coroborate cu prevederile art. 89 alin. 1 din Legea nr. 448/2006, instanța constată că fapta contravențională săvârșită de petent întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 1 lit. f din Legea nr. 448/2006.
Instanța va avea în vedere și faptul că prin plângerea contravențională petenta nu a negat faptul că ar fi parcat autoturismul în locurile special rezervate pentru persoane cu handicap, aceasta arătând doar că nu a parcat, ci a oprit pentru o jumătate de minut, pentru a se urca în mașină copilul său care s-a aflat la cumpărături la City Park Mall.
Instanța reține că petenta nu a dovedit însă aceste susțineri prin niciun mijloc de probă avut la îndemână, și, mai mult, din conținutul planșei foto depuse la dosar de intimat, la momentul fotografierii petenta nu se afla nici în mașină și nici în preajma acesteia.
Referitor la susținerile petentei conform cărora agentul constatator a încadrat în mod greșit fapta, instanța le va respinge ca neîntemeiate, întrucât conform art. 63 alin. 4 din OUG nr. 195 din 195/2002, parcarea reprezintă staționarea vehiculelor în spații special amenajate sau stabilite și semnalizate corespunzător, iar în conținutul procesului-verbal contestat s-a reținut faptul că petenta a staționat voluntar pe un loc destinat și rezervat persoanelor cu handicap.
Faptul că agentul constatator nu a dispus și măsura complementară a ridicării autoturismului nu are relevanță asupra existenței faptei contravenționale și asupra legalității sancțiunii principale aplicate, respectiv amenda contravențională.
Verificând conform dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă (starea de pericol pentru siguranța conducătorilor auto care beneficiau de un certificat de încadrare în grad și tip de handicap și care au fost privați de posibilitatea de a parca pe locurile special amenajate).
Pentru toate aceste considerente, instanța, constatând că existența faptei reținută în sarcina petentei este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilită de organul constatator prin procesul-verbal contestat, și că sancțiunea amenzii contravenționale este proporțională raportat la criteriile de individualizare ale sancțiunii contravenționale prevăzute în OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., petentul va fi obligat la plata către intimat a sumei de 290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 131/30.12.2013 aflată la fila 16 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta M. L. V. cu domiciliul în CONSTANTA, AL MURELOR, nr. 10A, ., J. C. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.11.2013, în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ cu sediul în CONSTANTA, J. C., ca neîntemeiată.
Obligă petentul la plata către intimat a sumei de 290 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 17 aprilie 2014
Red. Jud. D.D.2ex/01.08.2014
Emis 2 comunicări, la data de
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Evacuare. Sentința nr. 4271/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
