Plângere contravenţională. Sentința nr. 9179/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9179/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 3656/212/2014
Dosar nr. 3656 /212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.9179
Ședința publică din data de 15.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE : I. M. I.
GREFIER: D. M.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petent A. G., CNP –_, domiciliat în C., ., nr.5, jud. C. și pe intimat P. M. CONSTANTA, cu sediul în C., jud. C.. Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.09.2014 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.02.2014 sub nr._ petentul A. G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul P. M. C. anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de Poliția Locală.
În cauză a fost facută aplicarea art.96 ind.2 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, dosarul cu nr._/212/2014 fiind atașat dosarului cu nr._ .
În motivarea cererii din dosarul cu nr._/212/2014 petentul a arătat că a fost sancționat deoarece a oprit autoturismul pe care îl conducea în regim de taxi în față la City Mall situat pe bvd. A. L., oprire efectuată la solicitarea clientului.
În drept a invocat dispozițiile art.20 din Legea 38/2003.
Petentul nu arătat dovezile pe care își sprijină cererea.
Intimatul nu a depus întâmpinare ci doar următoarele înscrisuri: transcriere mecanică a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.02.2014, copia procesului-verbal menționat, cazierul contravențiilor pe numele petentului.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
La data de 07.02.2014 a fost întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ pe numele petentului A. G. pentru încălcarea dispozițiilor art.142 lit.a din HG 1391/2006 care prevede că „se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acțiunea a indicatorului
Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petenta a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal contestat se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit.
Instanța va înlătura susținerea petentului că în conformitate cu art. 20 din Legea 38/2003 putea opri pe drumul public ce prevede restricții privind oprirea, deoarece această posibilitate este condiționată de neperturbarea circulației din zonă. Or, în procesul-verbal contestat i-a fost reținută fapta deoarece a îngreunat fluența traficului rutier.
De asemenea instanța observă că petentul nu a propus administrarea niciunei dovezi în susținerea faptului că nu a perturbat traficul rutier și în consecință nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal.
Instanța are în vedere că, în trecut, petentul a mai fost sancționat pentru încălcarea prevederilor legale din materia circulației pe drumurile publice și nu și-a disciplinat conduita în sensul respectării normelor juridice instituite în materia circulației pe drumurile publice, situație în care, pentru responsabilizarea acestuia și pentru asigurarea funcțiilor educativă și preventivă ale sancțiunii, în vederea asigurării respectării legii de către acesta pe viitor, este necesară menținerea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
Având în vedere considerentele ce preced, cererea formulată de petent urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, iar procesul verbal de contravenție urmează să fie menținut ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. G., CNP –_, domiciliat în C., ., nr.5, jud. C., în contradictoriu cu intimatul P. Muncipiului C., cu sediul în C., jud. C., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca temeinic și legal.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 15.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. I. D. M.
red.jud. I.M.I./03.10.2014
tehnored. D.M./4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 20/2014. Judecătoria... → |
|---|
