Plângere contravenţională. Sentința nr. 451/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 451/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 19353/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ nr. 451
Ședința publică din data de 17.01.2014
Instanța compusă din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: S. M. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul O. N., cu domiciliul în PLOIESTI, ., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CONSTANTA, cu sediul în C., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.01.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 23.07.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 19._, petentul O. N. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/13.07.2013 și, în consecință, exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 480 de lei și înlăturarea sancțiunii complementare a punctelor de penalizare.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 480 de lei, motivat de aceea că ar fi depășit viteza legală admisă în localitatea O., jud. C., în data de 13.07.2013.
De asemenea, acesta a mai solicitat ca instanța să verifice respectarea de către agentul constatator a prevederilor art. 4.1 – art. 4.3. și art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 102 bis din 07.12.2005.
Contravenientul a învederat că actul de sancționare contestat este netemeinic, cu viteza de 82 km/h, menționată în cuprinsul procesului verbal contestat, circulând un alt autoturism, aflat pe celălalt sens de mers, nu autoturismul la volanul căruia se afla. Totodată, acesta a menționat că procesul verbal este nelegal, încadrarea juridică nefiind completă, întrucât nu s-a menționat textul de lege care prevede aplicarea ca sancțiune complementară a punctelor de penalizare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG nr. 2/2001 și pe cele al NML-021-05.
Petentul nu a solicitat încuviințarea și administrarea niciunei probe, însă a depus alăturat cererii de chemare în judecată, în fotocopie: actul de sancționare contestat, cartea sa de identitate și permisul de conducere.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, acesta a arătat că procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, petentul fiind sancționat pentru că a condus în data de 13.07.2013 autoturismul_, pe DN2A, în localitatea O., jud. C., cu viteza de 82 km/h, faptă ce constituie contravenție potrivit art. 101 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr. 195/2002.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând alăturat întâmpinării: fotografie radar, înregistrarea video a contravenției, transcrierea mecanică a procesului verbal de contravenție contestat, adresa Institutului Național de Metrologie privitoare la funcționarea aparatelor radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, certificatul de aprobare model, atestatul operatorului radar și adresa nr._/28.10.2013 a IPJ C. - Serviciul Poliției Rutiere.
Totodată, acesta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
În cuprinsul răspunsului la întâmpinare, petentul a reiterat criticile relative la nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal contestat, menționând că avea o viteză de 50-55 de km/h în perioada premergătoare opririi sale în trafic de către agentul constatator și că i-a explicat acestuia, în momentul opririi în trafic, că viteza stabilită de aparatul radar este cea pe care a avut-o autoturismul marca BMW, care se deplasa pe celălalt sens de mers.
Petentul a mai învederat că în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu este menționat numărul de înmatriculare al autoturismului pe care îl conducea, acesta fiind un caz de nulitate absolută. De asemenea, acesta a mai solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența sa.
Au fost încuviințate și administrate: proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de intimat, constând în documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, în cadrul acesteia a fost administrată și înregistrarea video depusă de intimat, prin vizionare în ședință publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat ., nr._ întocmit la data de 13.07.2013 de un agent constatator din cadrul intimatului, petentul O. N. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 101 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, aplicându-i-se o amendă în cuantum de 480 de lei și 4 puncte de penalizare, reținându-se că în data de 13.07.2013, ora 18:14, a condus autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, în localitatea O., pe DN 2A, cu viteza de 82 km/h, săvârșirea contravenției fiind înregistrată cu aparatul radar.
Prin raportare la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat, respectiv, 13.07.2013, și la data înregistrării prezentei plângeri contravenționale, 23.07.2013, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv, 15 zile de la înmânarea procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Critica petentului privitoare la neindicarea numărului de înmatriculare al autoturismului pe care acesta l-a condus în momentul săvârșirii contravenției, subsumată unei nedescrieri corespunzătoare a faptei, este neîntemeiată, în cuprinsul procesului verbal fiind menționate atât numărul de înmatriculare, cât și marca autoturismului condus de petent.
În privința motivului de nulitate relativă invocat de petent și relativ la neindicarea textului de lege în temeiul căruia a fost aplicată sancțiunea contravențională complementară a punctelor de penalizare, instanța apreciază că acesta este neîntemeiat, în cuprinsul procesului verbal fiind indicat ca temei de sancționare art. 101 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, care prevede că amenda contravențională prevăzută la alin. 1 – amenda din clasa a III-a de sancțiuni - se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. c.
În privința aserțiunilor petentului relative la nelegalitatea procesului verbal de contravenție contestat, ca urmare a nerespectării procedurii prevăzute de Normele de metrologie legală NML – 021 -05, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor prevăzute de acest act normativ se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Norma de metrologie legală NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele care funcționează pe principiul efectului Doppler în domeniul microundelor (cinemometre radar), utilizate de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, atât cele care funcționează numai în regim staționar, cât cele care funcționează și în regim staționar și în regim de deplasare a autovehiculului pe care sunt instalate (autovehicul de patrulare).
Potrivit art. 3.2.6. din acest act normativ, pentru a fi avizate din punct de vedere metrologic, cinemometrele trebuie să fie prevăzute cu o funcție de autotestare, care să deceleze și să indice, la momentul pornirii acestora ori ulterior, pe durata folosirii, existența oricărei neregularități în funcționare.
Conform art. 3.3.3. din același act normativ: Cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu un discriminator de direcție, care să permită selectarea sensului de deplasare a autovehiculelor a căror viteză este măsurată. Trecerea de la un sens de deplasare la altul poate fi efectuată manual și/sau automat. Discriminatorul de direcție împreună cu alte mijloace suplimentare (cu care este dotat, prin construcție, cinemometrul) trebuie să asigure identificarea sigură a autovehiculului a cărui viteză este măsurată și în cazul în care acesta nu se află singur în raza de măsurare a cinemometrului. Dacă acest lucru nu este posibil, cinemometrul trebuie să anuleze rezultatul măsurării în cazul în care două sau mai multe autovehicule cu viteze diferite traversează simultan fasciculul de radiație.
În conformitate cu prevederile art. 4, cinemometrele trebuie întreținute, transportate, instalate și utilizate în strictă conformitate cu prevederile manualului de utilizare aprobat.
4.2Măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați.
4.3 Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.
4.4 Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1...4.3 din prezenta normă, precum și în urmă-toarele cazuri:
- dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună;
- dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare;
- dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență.
Din analiza cuprinsului adresei nr._/10.12.2009, eliberată de Institutul Național de Metrologie Legală, rezultă că verificarea îndeplinirii de către un cinemometru a cerințelor prevăzute în Norma de Metrologie Legală nr. 021-05 se realizează întotdeauna cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, conform art. 5.1 din această normă. De asemenea, din cuprinsul acestei adrese mai rezultă că, în prezent, cinemometrele de tip Python, astfel cum este cazul și celui din speță, își realizează autotestarea în mod automat, la fiecare pornire, și sunt destinate stabilirii vitezei de deplasare a autovehiculelor atât în regim de staționare, cât și în regim de deplasare a autoturismului pe care sunt amplasate.
Din analiza dispozițiilor normative precitate și a cuprinsului adresei anterior menționate rezultă că toate cinemometrele pentru care au fost eliberate: certificat de aprobare model și buletin de verificare metrologică aflat în perioada de valabilitate și care au fost utilizate de operatori autorizați, îndeplinesc cerințele prevăzute în Norma de metrologie legală NML 021-05.
Cinemometrul Python, seria_, montat pe autoturismul Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ a fost avizat inițial prin emiterea certificatului aprobare model nr. 185/27.07.2001, fiind supus verificării metrologice la data de 16.08.2012, valabilă până la data de 16.08.2013, deci și în momentul constatării contravenției reținute în sarcina petentului – 13.07.2013, în urma căreia s-a emis buletinul de verificare metrologică nr._/16.08.2012, și a fost utilizat, în momentul constatării contravenției imputate petentului, de operatorul autorizat, conform atestatului nr. 069/26.03.2010, agent principal B. G., fiind astfel îndeplinite prevederile art. 4 din norma de metrologie, necesare pentru ca măsurările efectuate cu acest mijloc tehnic omologat și verificat metrologic să constituie probe în vederea aplicării legislației rutiere.
Astfel, critica petentului relativă la existența a 2 autovehicule care se deplasau simultan, în direcții opuse, autoturismul său și un autoturism BMW, în momentul săvârșirii contravenției, situație ce conduce la imposibilitatea stabilirii cărui autovehicul îi aparține viteza măsurată de cinemometre este neîntemeiată, întrucât, conform art. 3.3.3., cinemometrul este dotat, din construcție, cu un discriminator de direcție și cu alte mijloace suplimentare care, în mod automat, permit stabilirea sensului de mers al autovehiculelor a căror viteză este măsurată și identificarea autovehiculului a cărui viteza este măsurată, chiar și în cazul în autovehiculul vizat nu se află singur în raza de măsurare a cinemometrului. În măsura în care cinemometrul nu ar fi putut identifica, în mod automat, autovehiculul a cărui viteza a fost măsurată, acesta, conform art. 3.3.3, precitat, ar fi anulat rezultatul măsurării. De asemenea, instanța reține că această critică este neîntemeiată și prin raportare la probele administrate în cauză: fotografie radar și înregistrare video, din care rezultă că a fost măsurată viteza autoturismului petentului și că, în momentul în care petentul a săvârșit contravenția, din celălalt sens de mers nu se deplasa niciun autoturism marca BMW.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, astfel că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu este, prin ea însăși, contrară Convenției, însă statului îi revine obligația de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002. Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal se coroborează cu fotografia depusă în probațiune de intimat și cu înregistrarea video a săvârșirii contravenției, care atestă că în data de 13.07.2013, ora 18:14, petentul a condus autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, în localitatea O., pe DN 2A, cu viteza de 82 km/h, depășind viteza maximă admisă pe acel sector de drum cu 32 de km/h.
În drept, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, conducătorii de autovehicule au obligația de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă, determinată prin raportare la categoria din care face parte vehiculul condus de aceștia. În conformitate cu prevederile art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002: „Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.”
În conformitate cu prevederile art. 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002: “ Amenda contravențională prevăzută la alin. 1 – amenda din clasa a III-a de sancțiuni - se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art.108 alin. 1 lit.c.” De asemenea, potrivit art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3, se aplică 4 puncte de penalizare pentru depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 98 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002: “Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.” De asemenea conform alin. 4 lit. c al aceluiași articol, contravențiile din clasa a III-a de sancțiuni se sancționează cu o amendă cuprinsă între 6 și 8 puncte-amendă. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din H.G. nr. 23/2013, pentru stabilirea salariului minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 1 iulie 2013, salariul minim brut pe economie este de 800 de lei.
Având în vedere cele ce preced, instanța constată că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 480 de lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție contestat este legală, constituind contravaloarea minimului prevăzut de lege pentru această contravenție, respectiv 6 puncte-amendă. Totodată, în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, agentul constatator a menționat că petentul are dreptul de a achita, în termen de 48 de ore de la înmânarea procesului verbal, jumătate din minimul amenzii aplicate, respectiv, 240 de lei, îndeplinind în acest fel obligația impusă de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. De asemenea, sancțiunea complementară constând în 4 puncte de penalizare este legală, fiind prevăzută de art. 101 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
În privința individualizării sancțiunii aplicate petentului, instanța apreciază că aceasta a fost realizată în mod just de către agentul constatator, pentru considerentele ce succed.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentului din prezenta cauză, instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, instanța apreciază că fapta săvârșită de petent are un grad ridicat de pericol social, aceasta în condițiile în care, în cadrul sistemului sancționator progresiv instituit de legiuitor pentru sancționarea depășirii vitezei maxime admise pe un anumit sector de drum, petentul a săvârșit o contravenție gravă, depășind viteza maximă admisă de rulare cu mai mult de 30 de km/h, săvârșind o contravenție sancționată cu amendă din clasa a III-a de sancțiuni.
În același sens, instanța reține că depășirea vitezei maxime admise constituie una dintre principalele cauze de producere a accidentelor de circulație soldate cu vătămarea gravă a integrității corporale sau sănătății ori cu decesul participanților la trafic, fapt notoriu, astfel că, și pentru acest motiv, apreciază că se impune menținerea amenzii contravenționale aplicate de agentul constatator, în cuantumul minim prevăzut de lege, pentru a-i atrage atenția contravenientului asupra gradului de pericol social ridicat al contravenției ce i s-a reținut în sarcină și asupra urmărilor pe care o astfel de faptă le poate avea. De asemenea, instanța mai apreciază că numai prin aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii se pot realiza funcțiile: educativă și preventivă ale sancțiunii.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și a menține procesul verbal de contravenție contestat ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul O. N., cu domiciliul în PLOIESTI, ., în contradictoriu cu intimatul I. De P. Județean Constanta, cu sediul în C., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._, ca neîntemeiată.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 17.01.2014.
Președinte, Grefier,
Minaev I. S. M. E.
Red jud. M.I. 30.01.2014 2 exemplare 2 comunicari, azi, 31.01.2014
Tehnored gref S.M.E. 30.01. 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5291/2014.... | Sechestru asigurător. Sentința nr. 2371/2014. Judecătoria... → |
|---|
