Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 11259/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică din data de 19.12.2014
Instanța constituită din:
Președinte - G. M.
Grefier - C. B.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulate de reclamanta S.C. „T. P.” S.R.L. - CUI_, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J40/ 5412/ 1996, cu sediul social în municipiul București, ., ., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 07.04.2014, emis de către intimatul I. T. de Muncă C., cu sediul în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.12.2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 19.12.2014 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.04.2014, sub număr dosar_/ 212/ 2014, reclamanta S.C. „T. P.” S.R.L. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 07.04.2014, emis de către intimatul I. T. de Muncă (I.T.M.) C., solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, arată petenta că prin procesul-verbal contestat a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei, reținându-se în sarcina sa că a înregistrat cu o zi întârziere contractul individual de muncă încheiat cu M. C.-M.. Susține reclamanta că a intervenit o eroare la întocmirea contractului, în sensul că data angajării persoanei respective a fost 14.12.2013, în loc de 12.12.2013 cum în mod greșit s-a consemnat.
Printr-o completare la plângere (f. 23-26), reclamanta învederează că M. C.-M. a început activitatea în temeiul contractului de muncă la data de 14.12.2014, iar nu la data încheierii contractului, care este anterioară. Semnarea contractului la data de 11.12.2013 nu prezintă importanță sub aspectul faptei contravenționale reținute, întrucât transmiterea contractului de muncă în Revisal s-a făcut la data de 13.12.2013, cu o zi mai înainte de începerea activității – 14.12.2013.
În subsidiar, se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, apreciind reclamanta că sancțiunea contravențională ce i-a fost aplicată este disproporționată în raport cu pericolul social al faptei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 din O.G. nr. 2/ 2001, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Plângerea a fost formulată în termen legal, fiind timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/ 2013.
Intimatul a depus întâmpinare potrivit dispozițiilor art. 205 din codul de procedură civilă (f. 35-37, solicitând respingerea plângerii și apreciind că procesul-verbal a fost legal întocmit, iar fapta contravențională este confirmată de înscrisurile depuse în susținerea întâmpinării.
În apărare au fost depuse înscrisuri.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată ambelor părți.
Analizând materialul probator al dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 07.04.2014 (f. 14), emis de către inspectorii de muncă din cadrul I.T.M. C., reclamanta S.C. „T. P.” S.R.L. a fost sancționată cu amendă de_ lei, în baza art. 9 alin. 2 lit. a) din H.G. nr. 500/ 2011 privind registrul general de evidență a salariaților, pentru încălcarea prevederilor art. 4 alin. 1 din același act normativ, reținându-se în sarcina sa că nu a transmis la I.T.M., în termenul legal, Registrul general de evidență a salariaților în formă electronică, completat cu toate elementele privind contractul individual de muncă încheiat pentru salariata M. C.-M..
Instanța reține incidența următoarelor dispoziții din H.G. nr. 500/ 2011:
• art. 2 alin. 2 – „Fiecare angajator are obligația de a înființa și transmite la inspectoratul teritorial de muncă un registru general de evidență a salariaților și de a-l prezenta inspectorilor de muncă, ia solicitarea acestora.”
• art. 3 – „(1) Registrul se întocmește în formă electronică. (2) Registrul se completează în ordinea angajării și cuprinde următoarele elemente: a) elementele de identificare a tuturor salariaților: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, cetățenia și țara de proveniență - Uniunea Europeană - UE, non-UE, Spațiul Economic European - SEE; b) data angajării; c) perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea; d) funcția/ocupația conform specificației Clasificării Ocupațiilor din România (C.) sau altor acte normative; e) tipul contractului individual de muncă; f) durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia; g) salariul de bază lunar brut și sporurile, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă; h) perioada și cauzele de suspendare a contractului individual de muncă, cu excepția cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale; i) data încetării contractului individual de muncă.”
• art. 4 alin. 1 – „Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac după cum urmează: a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză;”
• art. 9 – „(1) Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de angajatori, persoane fizice sau juridice: a) netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)- g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză; (2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: a) cea prevăzută la lit. a), cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 lei;”
Așadar, contravenția reținută în procesul-verbal atacat este prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a) din H.G. nr. 500/ 2011 și constă în „netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)- g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză”.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16-17 din O.G. nr. 2/ 2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, iar faptei reținute în sarcina petentei i-a fost dată o corectă încadrare juridică; de asemenea, sancțiunea contravențională aplicată a fost stabilită în limitele prevăzute de lege.
De altfel, se observă că petenta nu aduce critici privind legalitatea actului contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (H.G. nr. 500/ 2011 se adresează tuturor angajatorilor); sancțiunile contravenționale ce se pot aplica (amenda) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională, prin raportare la CEDO), dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității contravenientului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că fapta contravențională este confirmată pe deplin prin înscrisurile depuse la dosar de către intimat (f. 42).
Pretinsa eroare invocată de reclamantă la întocmirea contractului individual de muncă, dacă ar fi reală, ar reprezenta o culpă proprie a reprezentanților S.C. „T. P.” S.R.L., astfel că nu e îngăduit ca aceștia să își invoce propria culpă în apărare, potrivit principiului de drept exprimat prin adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Potrivit art. 1 alin. 1 teza a doua din O.G. nr. 2/ 2001 - „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București”. În cazurile în care lipsește vinovăția, o faptă prevăzută de legea contravențională nu poate fi considerată contravenție. Este de reținut însă că, atunci când vinovăția există chiar și sub forma culpei, fapta constituie contravenție.
În cauza de față, Judecătoria apreciază că fapta a fost săvârșită cu vinovăție, fiind îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale stabilite prin O.G. nr. 2/ 2001.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța apreciază, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei, că amenda contravențională aplicată este disproporționată față de gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Astfel, S.C. „T. P.” S.R.L. a fost înființată în anul 1996, potrivit certificatului de înregistrare în registrul comerțului (f. 13), având înregistrați în Revisal 71 angajați (f. 41-44), dar numai pentru unul s-a constata încălcarea prevederilor art. 4 alin. 1 din H.G. nr. 500/ 2011. Mai mult, întârzierea în transmiterea datelor în Revisal a fost de numai o zi. Prin urmare, nu se poate reține perseverența agentului economic în a încălca aceleași dispoziții legale, celelalte sancțiuni ce au fost aplicate, cu alte ocazii, de către inspectorii de muncă împotriva aceleiași societăți fiind în legătură cu alte dispoziții legale, astfel cum reiese din adresa nr._/ 25.11.2014 a I.T.M. (f. 65).
Totodată, se observă că obligația legală a fost îndeplinită de reclamantă mai înainte de controlul întreprins de reprezentanții I.T.M., fiind – cel mai probabil - vorba despre o neglijență, iar nu de intenție.
Fără a nega importanța reglementărilor impuse de H.G. nr. 500/ 2011 ori a rolului și scopului existenței I.T.M., Judecătoria apreciază totuși că organele de control ale statului ar trebui să aibă și menirea de a îndruma activitatea agenților economici verificați, pentru a preveni astfel încălcarea legislației în domeniul lor de activitate, însă orice alt scop în afara celui punitiv - având ca țintă finală strângerea a cât mai mulți bani (și cât mai repede) la bugetele publice, pare să fie ignorat.
În sarcina agenților de control sunt stabiliți, probabil, indicatori de muncă precum nivelul amenzilor aplicate, al valorilor confiscate, etc. Astfel, organele de control ale statului pierd din vedere faptul că, pentru evoluția socială, este nevoie de un mediu economic și de afaceri sănătos, fiind mai important să se urmărească dezvoltarea afacerilor, în condiții de legalitate, astfel încât inclusiv statul să aibă în final de câștigat, decât închiderea afacerilor, prin aplicarea drastică, excesivă a unor prevederi legale. Buna-credință trebuie să se manifeste de către orice persoană fizică sau juridică, iar în planul raportului juridic de drept administrativ, de către ambele părți ale acestuia, inclusiv de cea privilegiată, statală. Astfel, dezvoltarea mediului de afaceri ar trebui să fie avută în vedere ori de câte ori se dispun sancțiuni împovărătoare împotriva agenților economici, motiv pentru care comportamentul în timp și în ansamblu al aceluiași profesionist este foarte important.
În cazul de față, Judecătoria va ține seama de prevederile art. 21 alin. 3 și art. 7 din O.G. nr. 2/2001, acesta din urmă statuând: „(1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Concluzionând asupra cauzei, instanța apreciază că se impune înlocuirea cu avertisment a amenzii aplicate prin procesul-verbal contestat, plângerea urmând a fi admisă în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de reclamanta S.C. „T. P.” S.R.L. - CUI_, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J40/ 5412/ 1996, cu sediul social în municipiul București, ., ., ., sector 2, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 07.04.2014, emis de către intimatul I. T. de Muncă C., cu sediul în C., ., jud. C..
Dispune înlocuirea, cu avertisment, a sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de_ lei, stabilită prin procesul-verbal contestat, atrăgându-se atenția contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandându-se acesteia să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. M.G./13.07.2015;
Tehnored. jud. M.G./13.07.2015/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 02/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5291/2014.... → |
|---|
