Plângere contravenţională. Sentința nr. 523/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 523/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 21890/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR.523
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. A. R.
GREFIER: SELMA Z.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala acțiune formulată de petent I. I. S. I. N. cu sediul în D., ., jud.Călărași în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRASPORTUL RUTIER, I. TERITORIAL 2 CONSTANTA cu sediul în C.,., nr.2, jud. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură s-a depus la dosarul cauzei din partea intimatei înscrisuri.
În baza art.131 al.1C.proc.civ.instanța se declară competentă din punct de vedere general,material și teritorial a soluționa prezenta acțiune.
În baza art.255-258C.proc.civ.instanța încuviințează pentru petentă proba cu înscrisuri.
În baza art.394C.proc.civ.instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională formulată și înregistrată la Judecătoria C. sub nr._, petenta Întreprinderea Individuală Ș. I. N. în contradictoriu cu intimata I. de S. pentru Controlul în Transport Rutier – I. Teritorial 2 C. a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 14.000 lei aplicată prin Procesul-verbal de contravenție . nr._/08.07.2013, cu avertisment.
În fapt, petenta a arătat că la data de 08.07.2013 a fost amendată cu suma de 14.000 lei pe motiv că semiremorca cu nr._, tractată de autotractorul cu nr._, a circulat pe raza localității Agigea având inspecția tehnică periodică expirată din data de 22.06.2013.
A arătat în continuare petenta că recunoaște și regretă ce s-a întâmplat menționând că dintr-o eroare regretabilă a considerat că ITP este valabilă și va expira o dată cu cea a autotractorului.
De asemenea a arătat că în data de 09.07.2013, a doua zi după aplicarea sancțiunii, a mers la o stație de inspecții tehnice auto și a efectuat inspecția tehnică a semiremorcii.
În final, a solicitat petenta să se aibă în vedere faptul că amenda este una exagerat de mare și că a luat măsura efectuării inspecției tehnice, astfel că s-ar impune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 din OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petenta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
În apărare, a arătat că la momentul efectuării controlului în trafic a fost depistată autoutilitara cu nr. CL-12-Sel cu semiremorca_ deținute de petentă și s-a constatat că se efectuau transporturi rutiere în vehicule a căror stare tehnică nu corespunde reglementărilor naționale de siguranță rutieră cu inspecția tehnică valabilă, în sensul că la semiremorca cu nr._ inspecția tehnică periodică era expirată încă din data de 22.06.2013. S-a arătat că aceasta reprezintă contravenție prevăzută de art. 3, pct. 24 din HG nr. 69/2012.
A arătat intimata că petenta, prin plângerea promovată, nu neagă săvârșirea faptei contravenționale imputată însă nu este de acord cu înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în avertisment pe considerentul că art. 21 alin.3 din OG2/2001 stipulează că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ, ori HG nr. 69/2012 reprezintă actul normativ în baza căruia a fost stabilită această contravenție, care de altfel nu prevede aplicarea sancțiunii „avertisment” pentru nici o contravenție.
În final, s-a menționat că utilizarea la transporturile rutiere a unor vehicule care au inspecția tehnică periodică expirată reprezintă una dintre cele mai grave contravenții din domeniul transporturilor rutiere, având un grad ridicat de pericol social al faptei, iar agentul constatator a dat dovadă de prea multă înțelegere și bunăvoință și a aplicat petentei amenda minimă prevăzută de lege pentru această contravenție, în cuantum de_ lei.
Întâmpinarea a fost însoțită de documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție contestat.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, se reține următoarea stare de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor încheiat de către agentul constatator al intimateiI. de S. pentru Controlul în Transport Rutier – I. Teritorial 2 C., petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei, constatându-se că în data de 08.07.2013, ora 9.00, pe DN 39 în localitatea Agigea, a fost oprită și verificată autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ cu semiremorca cu nr._, aparținând petentei, condus de către conducătorul auto C. N., care efectua transport rutier public de mărfuri, fără a deține inspecția tehnică periodică valabilă pentru semiremorca cu nr._, aceasta fiind expirată încă de la data de 22.06.2013 faptă prevăzută de dispozițiile art. 3, pct. 24 din HG nr. 69/2012 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 6 alin.2 lit.a) din același act normativ cu amendă contravențională în sumă de_ lei. Cu această ocazie, în baza art. 20 alin.1 lit.a) din HG nr. 69/2012 s-a dispus măsura suspendării copiei conforme a licenței de transport pentru o perioadă de 30 de zile.
De asemenea, s-a menționat faptul că petenta poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, respectiv suma de 7.000 lei.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către petentă, agentul constatator menționând că reprezentantul petentei nu este de față, astfel că nu poate formula obiecțiuni. De asemenea, agentul constatator a menționat și motivul pentru care procesul verbal contestat nu este semnat de către un martor asistent, respectiv acela că la locul încheierii procesului verbal nu a putut fi identificată nici o persoană care să poată semna ca martor.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 3, pct. 24 din HG nr. 69/2012, următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1 071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr.
1.073/2009și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:
- pct 24) - nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a utiliza la efectuarea transporturilor rutiere numai vehicule rutiere a căror stare tehnică corespunde reglementărilor naționale de siguranță rutieră și de protecția mediului înconjurător, cu inspecția tehnică periodică valabilă și certificate/clasificate/încadrate corespunzător, conform prevederilor legale în vigoare, iar potrivit dispozițiilor art. 6 alin.2 lit a) din același act normativ, contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează cu amendă de la 14.000 lei la 18.000 lei aplicabilă întreprinderii sau operatorului de transport rutier, pentru faptele prevăzute la art. 3 pct. 1-9, 11, 14 și 18-32.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
De asemenea, fapta, astfel cum este reținută de către agentul constatator este corect încadrată în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că din motivarea plângerii, petenta recunoaște că a săvârșita fapta contravențională pentru care a fost sancționată, motiv pentru care apreciază că aceasta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
În speță, instanța reține că pentru fapta contravențională prevăzută de art.3, pct. 24 din HG nr. 69/2012 (sancționată potrivit art. 6 alin.1 și alin.2 lit.a din același act normativ) este stabilită sancțiunea amenzii, cu limite între_ și_ lei. Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contravenționale de_ lei), se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. art.3, pct. 24 din HG nr. 69/2012 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petentă este unul ridicat, aducându-se atingere siguranței pe drumurile publice.
Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite. Dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea siguranței rutiere în general.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând pe de o parte, că petenta este o întreprindere individuală cu activitate de natură comercială ce ar trebui să se comporte ca un adevărat profesionist, iar pe de altă parte, că petenta a fost sancționată cu amendă al cărei cuantum este îndreptat spre minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție petentei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de_ lei, dozată în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petentă împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/08.07.2013 dedusă judecății este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ Ș. I. N. cu sediul în D., ., jud.Călărași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/08.07.2013 emis de intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I. TERITORIAL 2 C. cu sediul în C.,.,nr.2,jud.C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2014.
PREȘEDINTEGREFIER
P. A. R. SELMA Z.
RED./PAR/20.02.2014
Tehnoredact.S.Z./21.02.2014/4 ex.
Emis 2 comunicări azi,21.02.2014
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 45/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5038/2014.... → |
|---|
