Plângere contravenţională. Sentința nr. 05/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 14433/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 05.12.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M.
GREFIER: M. Ț.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . SRL, cu sediul în COGEALAC, ., J. C., în contradictoriu cu intimat I. T. DE munca CONSTANTA, cu sediul în CONSTANTA, ., J. C., având ca obiect, plângere contraventionala CT_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 21.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.11.2014 și la data de 05.12.2015 când,
I N S T A N T A,
Prin cererea înregistrată la data de 15.05.2014, petentul S.C. GR O. V. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C. a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.05.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiuni.
Prin precizările depuse la data de 02.06.2014, petentul a arătat că nu a existat intenția de fraudă a legii, persoana responsabilă cu înregistrarea contractelor nu se afla în localitate, astfel că, petentul prin administrator, cu intenția clară de a respecta legislația muncii, a înregistrat contractele în ziua încheierii lor, permițând în mod greșit ca activitatea acestora să înceapă în aceeași zi.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001, HG nr. 500/2011.
În probațiune, petentul a depus în copie, certificat de înregistrare, procesul verbal de control nr._/12.05.2014, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.05.2014, contract individual de muncă nr. 6/25.03.2014, contract individual de muncă nr. 7/25.03.2014.
Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepția nulității cererii, pe fond a solicitat respingerea plângerii, iar în probațiune a depus în copie documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Prin Încheierea din 03.10.2014 instanța a respins ca neîntemeiată excepția nulității cererii.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru petent, proba testimonială cu audierea martorului R. C..
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.05.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei în temeiul art. art. 4 alin 1 lit. a coroborat cu art. 3 alin 2 din H.G. nr. 500/2011, reținându-se faptul că s-a constatat, la data de 12.05.2014 că nu a transmis în registrul general de evidență a salariaților în format REVISAL elementele contractului individual de muncă al numiților L. V. și T. F., cel mai târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității, fiind transmis în aceeași zi cu începerea activității, respectiv 25.03.2014.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001 și sub sancțiunea nulității relative de art. 16 din același act normativ.
Cu privire la temeinicia procesului – verbal, instanța reține următoarele:
Conform art. 1 alin 1 lit. a din HG nr. 500/2011, „(1) Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac după cum urmează: a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză”, iar conform art. 3 alin. 2 „Registrul se completează în ordinea angajării și cuprinde următoarele elemente: a)elementele de identificare a tuturor salariaților: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, cetățenia și țara de proveniență - Uniunea Europeană - UE, non-UE, Spațiul Economic European - SEE; b)data angajării; c)perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea; d)funcția/ocupația conform specificației Clasificării Ocupațiilor din România (C.) sau altor acte normative; e)tipul contractului individual de muncă; f)durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia; g)salariul de bază lunar brut și sporurile, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă”.
Conform art. 9 alin. 1 și 2 din același act normativ„(1)Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de angajatori, persoane fizice sau juridice: a) netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)- g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză, (…) (2)Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: a) cea prevăzută la lit. a), cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 lei”.
Ceea ce s-a învederat de către petent este faptul că persoana desemnată cu atribuții pentru a lucra în programul REVISAL, doamna R. C. nu se afla în localitate să înregistreze cele două contracte individuale de muncă.
Trebuie arătat că în materie contravențională este suficientă și cea mai ușoară culpă pentru ca fapta să fie săvârșită cu vinovăție, iar lipsa salariatului având atribuții privind completarea și transmiterea Registrului general de evidență al salariaților nu reprezintă cauză care să înlăture răspunderea contravențională a angajatorului.
În ceea ce privește cererea subsidiară de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța constată următoarele:
Conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001: „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite „, conform art. 21 alin. 3 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, iar conform art. 7 alin. 3 „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Conform art. 7 alin. 2 „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că a fost aplicată o amendă în cuantumul minimului special prevăzut de lege, insa apreciata de legiuitor ca fiind de natura a conștientiza angajatorul de necesitatea înregistrării în timp util a contractelor individuale de munca. De altfel, petentul nu a invocat în cauză circumstanțe reale sau personale care să atragă reținerea unui pericol social concret redus al faptei săvârșite, de natură a conduce la înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. Justificarea acestuia, referitoare la imposibilitatea faptica a responsabilului cu înregistrarea în evidenta REVISAL, nu reprezintă un criteriu de reapreciere doar a culpei și nu a intenției în săvârșirea contravenției .
Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului, se va avea în vedere ca fapta contravențională reținută în sarcina petentului reprezintă una cu un grad sporit de pericol social pentru siguranța și securitatea raporturilor de munca derulate atât intre angajat si angajator, dar si intre angajat si stat prin autoritatea publica corespunzătoare ținerii unei evidente corecte si concrete a forței de munca angajate .
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate se va aprecia că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța in esenta retinand teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impunea statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fără consecințe deosebite asupra relațiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Instanța retine ca, ulterior ratificării Convenției Europene a Drepturilor Omului de către România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Convenție. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Convenției au dreptul de a impune sancțiuni pecuniare (amenzi) drept sancțiune pentru încălcarea anumitor dispoziții legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudența Curții, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerințele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2 din Protocolul adițional nr. 1, trebuie sa fie prevăzute de lege, să aibă un scop legitim si sa asigure un asigure o proporție echitabila între scopul urmărit si mijloacele utilizate.
Față de toate acestea, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent, . SRL, CUI-_, cu sediul în COGEALAC, ., J. C., în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCA CONSTANTA, CUI-_, cu sediul în CONSTANTA, ., J. C..
Cu drept de apel ce se depune la Judecătoria C. în termen de 30 zile de la comunicare, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.12.2014.
P., GREFIER,
L. M. D. S.
Cf.disp. art. 426 alin. 4 din NCPC semneaza
Grefier șef secție civilă,
TĂRANU M.
Red.jud.L.M./08.12.2014
tehnored. D.S./15.12.2014
Emis 2 comunicări, la data de 15.12.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3126/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Validare poprire. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
