Plângere contravenţională. Sentința nr. 5299/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5299/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 33892/212/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința Civilă Nr. 5299
Ședința publică de la 14.05.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
GREFIER S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . SA în contradictoriu cu intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., având ca obiect plângere contravenționala 252/12.12.2011.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 23.04.2014 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 30.04.2014, 07.05.2014 și ulterior la data de 14.05.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față constată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19 12 2011 sub nr. indicat în antet, petentul . SA a solicitat în contradictoriu Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C.(în prezent o structură în cadrul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., care a dobândit calitate procesuală pasivă în cauză) anularea procesului verbal de contravenție nr. 252/12 12 2011.
În fapt, petentul arată că a fost sancționat contravențional cu amendă de 20 000 lei – sancțiune principală și confiscarea sumei de 18 839 lei, rezultată din vânzarea cantității de 5905,61 litri GPL, ce a fost considerată ca deținută fără documente justificative în afara unui antrepozit fiscal – sancțiune complementară. În acest sens, intimatul ar fi reținut că la stația de carburanți din C., . de GPL pentru care nu s-au pus la dispoziție documente justificative – o cantitate de 5905,61 l GPL în plus, neînregistrată în sistemul de gestiune de stocuri.
Se critică procesul verbal pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin.7 din OG 2/2001 prin aceea că nu i s-a dat posibilitatea să formuleze obiecțiuni. De asemenea, procesul verbal nu conține date de identificare corespunzătoare ale contravenientului.
Se mai critică și faptul că situația de fapt nu este descrisă cu indicarea date, orei și locului în care ar fi fost săvârșită contravenția, aspecte sancționabile cu nulitatea absolută a procesului verbal ce ar putea fi constatată și din oficiu.
Se mai arată că intimatul a pretins petentului o conduită în baza unui act normativ care nu era în vigoare. Astfel, Ordinul ANAF nr. 1378/2009, invocat de intimat, era abrogat la data întocmirii procesului verbal, prin ordinul 2491/2010 din data de 23 09 2010.
Se mai arată că fapta reținută a fost încadrată la dispozițiile art. 220 alin. 2 lit. d din codul de procedură fiscală, mențiunea fiind eronată întrucât acest text prevede sancțiunea complementară a opririi activității de producție a produselor accizabile prin sigilarea instalației, în cazul producătorilor. Petentul arată că nu i se putea aplica o astfel de sancțiune fie și pentru faptul că nu are calitatea de producător.
În ce privește temeinicia arată că cele reținute de intimat sunt nereale.
Astfel ,se arată că respecta dispozițiile legale în sensul că folosea distribuitoare de GPL pentru vehicule – skid-uri – aprobate de Biroul Român de Metrologie Legală. Mai arată că aceste dispozitive operează în limitele unor erori de +/1% din volumul măsurat la momentul umplerii și +/- 1% la momentul distribuirii, iar aceste erori nu se pot corecta decât o dată pe an când, potrivit art. 7 din legea 82/1991, se face inventarierea generală. La data controlului intimatului inventarierea anului 2011 nu era finalizată, astfel că nu se puteau determina eventuale diferențe.
În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În susținerea cererii petentul a depus înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a combătut punctual apărările petentului relative la nelegalitatea procesului verbal de contravenție, iar în ce privește apărările relative la netemeinicie a reluat argumentele agenților instrumentatori expuse în anexa ce face parte integrantă din procesul verbal contestat.
Odată cu întâmpinarea s-au depus înscrisuri, inclusiv un proces verbal de control ale cărui date cu concordă cu cantitățile reținute prin procesul verbal de contravenție(de ex. reține că în rezervor se aflau 1100 litri de combustibil ori cu plusul este de 3225,72 litri GPL:
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.
Un prim raport de expertiză s-a efectuat de către expertul contabil C. C., acest raport regăsindu-se la dosarul cauzei la filele 154 – 168. Expertul a concluzionat că marja de +/-1% corespunde unei cantități de 4495 litri și că, datorită faptului că intrările sunt mai mici decât ieșirile petentul a înregistrat ca ajustare de inventat în cursul anului 6130 litri.
Un nou raport de expertiză a fost încuviințat în cauză având în vedere criticiel aduse primului raport de către ambele părți.
Acest din urmă raport a fost întocmit de expertul contabil C. Anișoara D. și se regăsește la filele 236 – 261. concluziile acestui raport sunt sensibil diferite în sensul că s-a apreciat în marja de +/-1% s-a regăsi o cantitate de 1396,31 litri GPL.
Ambele părți au formulat obiecțiuni ce au fost încuviințate. Răspunsul expertului se află la f. 288 – 291.
Analizând cererea, având în vedere susținerile și apărările părților, probele administrate și dispozițiile legale aplicabile instanța constată că plângerea este întemeiată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
În ce privește criticile petentului expuse în referire la nulitatea procesului verbal instanța nu reține decât pe aceea relativă la invocarea în procesul verbal a unui act normativ abrogat la data constatării contravenției, însă după se va observa existența acestei chestiuni nu afectează validitatea procesului verbal
Toate celelalte critici trebuie considerare motive de nulitate relativă a procesului verbal contestat și, prin urmare, pentru a fi reținute este necesar a se dovedi o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal. Instanța reține, pe de parte că legea permite întocmirea procesului verbal în lipsa contravenientului ori a unui reprezentant legal al acestuia și prin aceasta nu se aduce o vătămare propriu-zisă a dreptului la apărare dacă contravenientul nu are oportunitatea de a prezenta obiecțiuni, pe de altă parte acesta nu dovedește o vătămare anume legată de acest aspect. De asemenea, instanța reține că procesul verbal conține o descriere mai mult decât suficientă a situației de fapt reținute de către agentul instrumentator. În ce privește încheierea procesului verbal la aproximativ 1 lună de la data constatărilor, legea prevede expres posibilitatea ca procesul verbal să fie întocmit oricând într-un interval de 6 luni sub sancțiunea prescrierii dreptului de a mai aplica sancțiuni contravenționale.
În ce privește mențiunile relative la data și ora întocmirii săvârșirii presupusei contravenții, instanța reține că procesul verbal conține informații cu privire la data constatărilor, în acest caz, menționarea orei, având în vedere natura contravenției reținute nu prezintă nici o relevanță, de altfel fiind o chestiune imposibil de determinat.
În ce privește referirea la un act normativ abrogat, această chestiune constituie o deficiență minoră a procesului verbal de contravenție, fără aptitudinea de a afecta procesul verbal sub aspectul legalității. Actul normativ abrogat la care face referire agentul constatator, nu constituie temeiul constatărilor și nici cel al aplicării sancțiunii contravenționale, după cum nu constituie norma de incriminare ori o normă la care să facă trimitere norma de incriminare fără de care însăși reținerea contravenției să nu se poată realiza. Mai mult nu se reține în sarcina petentului o contravenție legată de existența sau funcționarea unu sistem electronic de gestiune cu privire la stocurile de combustibil, ci constările agentului s-au bazat chiar pe folosirea informațiilor extrase din sistemul de gestiune electronic pe care petentul îl folosea, coroborat cu constatări legate de stocul faptic măsurat.
În ce privește temeiul de drept indicat de intimat instanța va reține că acesta reiese clar ca fiind art. 220 alin. 2 lit. a din codul de procedură fiscală în forma în vigoare la data constatării contravenției – „deținerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal”.
Însă relativ la art. 220 alin. 2 lit.a cod procedură fiscală ce, în cauza de față reprezintă norma de incriminare, instanța reține că prin art. I pct. 90 din OG 29/2011 contravenția prevăzută de această normă s-a dezincriminat prin abrogare, începând cu data de 01 01 2012 potrivit art. III din această ordonanță.
Potrivit art. 12 din OG 2/2001:” (1)Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
2)Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia”.
Instanța, prin urmare, va reține că deși la data constatării și aplicării sancțiunii dispozițiile art. 220 cod procedură fiscală erau în vigoare, efectele acestuia nu se mai pot produce datorită abrogării, având în vedere că în cazul contestării procesului verbal de contravenție în termen efectele procesului verbal suspendate.
Sintagma „nu se mai sancționează” a fost detaliat analizată de Curtea Constituțională prin decizia nr. 228/2007, prin care excepția de neconstituționalitate asupra dispozițiilor art. 12 alin. 1 din OG 2/2001, aprobată prin legea 180/2002, a fost admisă cu următoare motivare: „aplicarea legi noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional fapta trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii. Din acest punct de vedere sintagma „nu se mai sancționează” trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută. Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale și neexecutate până la data intrării sale în vigoare.”
Prin atacarea procesului verbal efectele sale sunt suspendate de drept, potrivit dispozițiilor OG 2/200 până la soluția definitivă a instanței. Prin urmare efectele legii mai favorabile sunt aplicabile și în cauza de față, fiind în situația în care contravenția constatată și sancțiunea aplicată nu sunt definitive datorită sesizării instanței cu plângerea contravențională, ambele fiind supuse confirmării instanței în cadrul procedurii, atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei.
Lipsind fundamentul normativ pentru constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii contravenționale, incident survenit chiar în cursul proceduri judecării, instanța nu mai este ținută să analizeze legalitatea și temeinicia procesului verbal întocmit, judecata limitându-se doar la constatarea intervenirii evenimentului legislativ ce face faptul antisocial să nu mai fie considerat ca atare.
Observând argumentele expuse mai sus, chestiune care trebuie avută în vedere de instanță, chiar în cursul procedurii, întrucât, așa cum arătat procesul verbal nu poate fi considerat definitiv consolidat, datorită formulării plângerii contravenționale, soluția ce se va da asupra procesului verbal contestat este anularea acestuia privându-l de orice efecte, chiar și de cele complementare cum ar fi confiscarea.
Deși nu s-ar mai impune cercetarea altor critici, având în vedere constatările de mai sus, instanța având în vedere faptul că petentul a invocat faptul că nu a încălcat legea așa cum reține intimatul instanța va analiza sumar aceste apărări formal.
Potrivit celor reținute de intimat în procesul verbal de contravenție petentul ar fi deținut în afara antrepozitului fiscal cantitatea de 5905,61 litri GPL, cantitate ce ar fi în plus datorită neînregistrării în sistemul informatic de gestiune și vândută. În opinia intimatului cele constatate „se consideră deținere de produs accizabil în afara regimului suspensiv, încălcându-se astfel dispozițiile art. 20621 alin.10 din codul fiscal și dispozițiile art. 83 alin. 31 din HG 44/2004 – normele de aplicare a codului fiscal.
Art. 20621 alin.10 din codul fiscal prevede:” Este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută”.
Instanța, având în vedere cele reținute și dispozițiile invocate constată că intimatul a apreciat pe de o parte că 5095,61 litri sunt în plus(deși nu se precizează în concret în legătură cu ce cantitate este în plus cantitatea de 5095 litri GPL), iar pe de altă parte că această apreciere se bazează pe faptul că nu s-a operat corespunzător sistemul electronic de gestiune conecta la pompele de distribuție. Concluzia a fost în sensul că acea cantitate este deținută în afara unui regim suspensiv de accizare, ceea ce ar trebui să însemne că această cantitate de GPL se afla în posesia petentului fără documente care să justifice . fost obținută cu eludarea regulilor referitoare la regimul accizabil al unor produse. Însă din procesul verbal de contravenție nu rezultă cum s-a ajuns la această în concluzie în mod concret, adică dacă se întemeiază pe o cercetare a stocurilor intrate și ieșite ori dacă petentul a obținut cantitatea respectivă cu nerespectarea dispozițiilor relative la accize(prin aceasta prejudiciindu-se bugetul statului care astfel nu ar fi încasat taxa), având în vedere că petentul nu produce el însuși acel combustibil, ci doar îl cumpără spre revânzare(ocazie cu care taxa devine și exigibilă potrivit art. 2066 cod fiscal). De asemenea, nu s-a lămurit dacă petentul a operat în limitele erorilor de măsurare a dispozitivelor de distribuție și eventual nu a evidențiat eventuale cantități ce ar fi rezultat în plus ca urmare a modului de măsurare(care poate fi chiar în beneficiul petentului).
În esență, rezultă că intimatul a prezumat că acea cantitate se află în afara unui regim suspensiv de accizare, doar plecând de la premisa că operatorul sistemului electronic de gestiune nu a procedat la înregistrarea în acest sistem a volumului de marfă vândut(cu toate că valoarea negativă constatată a reieșit tot din interogarea acelui sistem electronic de gestiune). Această constatare nu poate fi însă suficientă pentru a reține că petentul a încălcat regimul de accizare(ce poate fi considerat asimilabil unei evaziuni fiscale), ci doar eventual că nu a respectat regulile privitoare la modul de ținere a contabilității, întrucât folosirea necorespunzătoare a sistemului de gestiune nu implică în mod necesar încălcarea regimului aplicabil accizelor. Intimatul nu a pornit de la premisa că ar trebuie luată în considerare și eroarea ce poate apărea în limitele acceptate prin actul de autorizare din punct de vedere metrologic și acceptat doar premisa că acea cantitate este deținută în afara antrepozitului fiscal ori în afara unui regim suspensiv de accizare.
Instanța mai reține că intimatul nu a realizat un control efectiv pentru a putea determina cele reținute, astfel încât, având în vedere că petentul a contestat realitatea celor constatate și judecătorul trebuie să fie în măsură să tragă aceleași concluzii plecând de la aceleași premise ca și acelea pe care s-a întemeiat agentul constatator, or așa cum arătat mai premisele nu sunt suficiente să conducă la concluziile din procesul verbal de contravenție, mai ales că prin procesul verbal de control se reține chiar alte date decât cele din procesul verbal de contravenție.
Cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză deși prezintă concluzii sensibil diferite întăresc cele reținute de instanță, pe de o parte fiind vorba de o cantitate mică în raport de volumul total al intrărilor, pe de altă diferențele de apreciere se pot datora specificului chimic natural al produsului respectiv ale cărui caracteristici ori volum pot să difere în funcție de factori precum temperatură, presiune etc. Datorită proprietăților chimice, cantitativ pot apărea diferențe întrucât volumul se poate mări sau micșora în funcție de factori externi, iar transformarea volumului în kg. poate de asemenea, să producă erori(nu rezultă că acești factori au fost avuți în vedere de organul constatator). În principiu, dacă în urma verificării inventarului rezultă diferențe în plus, ce ar putea constitui un avantaj pentru petent acestea trebuie evidențiate și acciza vărsată statului. Însă inventarul nu se poate efectua în fiecare zi ori la intervale scurte din rațiuni evidente, iar dacă după realizarea inventarului anual rezultă diferențe în plus și vânzătorul nu le evidențiază ar putea să se regăsească în situația în care nu ar fi respectat regimul accizelor. Însă în cazul de față ar trebui, fără temei să se presupună că petentul trebuia să aibă un inventar realizat, eventual până în ziua controlului oricând s-ar fi putut produce acesta, ceea ce este absurd.
Concluziile organului de constarea sunt oarecum prejudiciale întrucât dacă nu s-a determinat că petentul a achiziționat mărfuri din surse oculte cu scopul de a obține beneficii prin neplata accizelor, trebuie acceptat că petentul a achiziționat combustibilul supus regimului accizelor de la un producător ori intermediar, dar în regim suspensiv de accizare(în antrepozit fiscal) urmând a încasa și vărsa acciza pe măsură ce devenea exigibilă, urmând ca orice diferență ar fi rezultat să evidențiată și adaptată regulilor fiscale aplicabile accizelor. Așa cum am arătat, o concluzie în sensul nerespectării este pe de o parte prematură, pe de altă parte imposibil de tras doar din folosirea necorespunzătoare a sistemului electronic de gestiune.
Și pentru aceste motive, chiar în condițiile în care norma de incriminare nu s-ar fi abrogat, instanța apreciază că procesul verbal trebui anulat, inclusiv în ce privește măsura confiscării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională privind pe petent . SA cu sediul în București, ., sector 1 în contradictoriu cu intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul în G., ., jud. G..
Anulează procesul verbal de contravenție nr. 252/12 12 2011 întocmit de intimat și implicit și măsura complementară a confiscării sumei de_ lei.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
PREȘEDINTE GREFIER
A. I. B. S. I. M.
Red. Jud./…./…./2014
Tehnored.S./26.05.2014
4ex.2com./…/…/2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2400/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2014.... → |
|---|
