Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 15263/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr. 15._
Sentința Civilă nr._
Ședința din Camera de Consiliu din Data de 17.11.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții cu valoare redusă, cerere formulată de reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A.,înregistrată la O.R.C. sub nr.J_, având CUI RO_, sediul în București, Sector 1, Piața Charles de Gaulle nr. 15 și cu sediul ales în vedere comunicării actelor de procedură la Cabinet de Avocat F. Ovanesian, cu sediul în Mun. C., .-84, J. C., în contradictoriu cu pârâta S. N., CNP_, cu domiciliul în Loc. Lumina, ., J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 03.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 17.11.2014 când, după ce a deliberat în secret, conform art. 395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 21.05.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr.15._, reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A. a chemat în judecată pe pârâta S. N., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata:
- sumei de 1.006,40 lei reprezentând contravaloare servicii de telefonie mobilă
- dobânzii legale calculate de la data scadenței fiecărei facturi, până la plata efectivă a debitului principal
- cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că:
(1). a prestat pârâtei servicii de telefonie mobilă, în temeiul contractului încheiat la 16.06.2013;
(2). în temeiul acestui contract, a emis facturile fiscale neachitate atașate cererii, în sumă de 1.006,40 lei;
(3). dobânda legală penalizatoare aferentă debitului menționat se solicită pentru perioada cuprinsă între scadența obligației de plată a ultimei facturi emise în contul pârâtei din punct de vedere cronologic, respectiv cu începere de la 23.08.2013, și data stingerii debitului principal constând din prețul serviciilor.
În drept au fost invocate art.1489 C.civ. (transpunere a fostului art.43 Cod Comercial), art.1269 c.CIV., O.G. nr.9/2000, O.G. nr.13/2011.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta nu a solicitat desfășurarea unei dezbateri orale.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50,00 lei, stabilită conform art.6 alin.1 teza I-a din O.U.G. nr.80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus formularul de răspuns și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin raportare la temeiul de drept procesual ales de reclamantă, respectiv, art.1025 - art.1032 Cod procedură civilă, privind procedura aplicabilă cererilor de valoare redusă, la obiectul prezentei cauze: o acțiune în răspundere contractuală a cărei valoare este mai mică de 10.000 de lei, și la prevederile art.1025 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, instanța constată că prezenta cerere este admisibilă în procedura privind cererile de valoare redusă.
1. Asupra cererii privind obligarea pârâtei la plata debitului principal:
1.1. În drept:
Ținând cont de fundamentul contractual al pretențiilor formulate de reclamantă, raportat la art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, potrivit cu care contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, instanța va reține următoarele temeiuri de drept civil material (substanțial):
- Principiul libertății contractuale - Art.1169 C.civ.: Părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.
- definiția legală a noțiunii "obligație": Art.1164 C.Cciv: Obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată.
- Principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda) având rolul primar de a explica și ordona raportul juridic născut între părți ca urmare a încheierii contractului, pentru ca apoi să se poată impune ca realitate obiectivă terților, prin intermediul opozabilității efectelor contractului: Art.1270 C.Cciv:: contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante
- Răspunderea contractuală, consecință a a principiului forței obligatorii a contractului (art.1350 alin.1 C.civ.), întemeiată pe ideea de reparație a prejudiciului cauzat prin neexecutare (art.1350 alin.2 C.civ.): (1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
- prezumția de culpă în raporturile contractuale: art.1548 C.civ.: Culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
2.2. În speță:
Între reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A., în calitate de prestator, și pârâta S. N., în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de abonament pentru serviciile V. . nr._/1606.2013, semnat de pârât[ și, deci, acceptat conform art.1270 C.civ. (filele nr.9 – 14, din dosar).
Drata contractuală minimă acceptată de părți a fost de 24 luni (fila nr.9, din dosar).
Conform art.9 din Clauzele Contractuale - partea a IIA-A, pârâtul a a citit, a înțeles și a acceptat clauzele cuprinse în CCP (Clauzele Contractuale Principale) și în Termenii și Condițiile Generale pentru Persoane Fizice - Consumator (fila nr.11, din dosar).
În temeiul acestui contract, reclamanta a furnizat servicii de comunicații electronice pârâtei și a emis în contul acesteia următoarele facturi fiscale (filele nr.7 - 8, din dosar):
- FF . nr._/23.08.2013 – cu scadența la 06.09.2013;
- FF . nr._/23.07.2013– cu scadența la 06.08.2013.
Prin primul capăt de cerere, reclamanta solicită valorificarea creanței rezultate din cele două facturi menționate, dar numai pentru un cuantum de 1.006,40lei, reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă.
Obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată.
În aceste condiții, pârâta avea, conform dispozițiilor contractului, obligația să achite la scadență contravaloarea facturilor reprezentând prețul serviciilor facturate.
Instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce o privește pe pârâtă, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă în nerespectarea unor obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă conform facturilor emise în temeiul contractului menționat, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 1.006,40lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor fiscale depuse la dosar și emise în temeiul contractual arătat.
În privința vinovăției pârâtului, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art.1548 Cod civil, în materie contractuală, neexecutarea unei obligații dă naștere unei prezumții relative de vină în sarcina debitorului obligației neexecutate. În același sens, instanța constată că pârâtul, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate.
Instanța reține că reclamanta a făcut dovada raporturilor juridice dintre părți și a prestației efectuate pârâtei, însă pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate, respectiv plata facturilor mai sus menționate, astfel că în ce privește debitul de 1.006,40lei pretențiile reclamantei sunt întemeiate.
2.3. Soluția instanței:
Având în vedere faptul că în cauza dedusă judecății raportul obligațional este de natură contractuală și reținând că pârâtul nu a făcut dovada intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit care să îl exonereze de răspundere, dovada existenței creanței făcută de către reclamantă generează în temeiul art.1548 C.civ. două prezumții: prezumția de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contract, în speță cea privind plata serviciilor contractate, și prezumția de culpă în ceea ce privește neîndeplinirea obligației.
Dând eficiență acestor prezumții și având în vedere dispozițiile normative care stau la baza răspunderii contractuale, respectiv art.1270 și art.1350 C.civ., instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 1.006,40 lei cu titlul debit principal, reprezentând prețul serviciilor de telefonie mobilă conform următoarelor facturi fiscale scadente și neachitate:
- FF . nr._/23.08.2013;
- FF . nr._/23.07.2013.
3. Asupra capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare:
3.1. În drept:
Art.1516 alin.1 C.civ: Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Art.1 alin.3 din O.G. nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale în domeniul bancar:
Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.
Art.2. din O.G. nr.13/2011:
În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Art.3 alin.3 din O.G. nr.13/2011:
În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin.(3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, rata dobânzii legale se stabilește potrivit prevederilor alin.(1), respectiv alin.(2), diminuat cu 20%.
3.2. În speță:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data scadenței obligației de plată înscrise în ultima factură emisă în contul pârâtei și până la plata efectivă a debitului principal reprezentând prețul serviciilor de telefonie mobilă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța reține că:
- ultima factură (din punct de vedere cronologic) emisă în contul pârâtei este FF . nr._/23.08.2013;
-soldul neachitat reprezentând prețul serviciilor de telefonie mobilă este în cuantum de 1.006,40 lei (din totalul facturat au fost deduse penalitățile);
- scadența înscrisă în factură este 06.09.2013.
3.3. Soluția instanței:
În temeiul art.1516 C.civ. rap. la art.1 alin.3, art.2 și art.3 alin.3 din O.G. nr.13/2011, instanța va admite și acest capăt de cerere și, în consecință, va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală după cum urmează:
- pentru suma de 489,10 lei înscrisă ca total de plată în factura . nr._/23.07.2013, începând cu data de 23.08.2013, astfel cum s-a solicitat de către reclamantă
- pentru suma de 517,30 lei înscrisă în factura . nr._/23.08.2013, începând cu data de 06.09.2013, întrucât această facură a devenit scadentă abia la data menționată (23.08.2013 este data facturii, dar factura a devenit scadentă la 06.09.2013)
și până la data achitării integrale a acestei sume (totalul de 1.006,40 lei).
4. Asupra cheltuielilor de judecată:
4.1. În drept:
Art. 453 C.proc.civ.: (1)Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2)Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Art. 1031 C.proc.civ.:(1) Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. (2) Cu toate acestea, instanța nu va acorda părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.
4.2. În speță:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, pe parcursul judecății atașând la dosarul cauzei, în probațiunea acestui capăt de cerere OP nr.578/14.05.2014 (fila nr.6, din dosar), aferente plății taxei judiciare de timbru.
4.3. Soluția instanței:
Având în vedere cererea creditoarei de acordare a cheltuielilor de judecată raportată la soluția de admitere a cererii de chemare în judecată, în temeiul dispozițiile art.1031 C.proc. civ. rap. la art.453 C.proc.civ, instanța va admite și acest capăt de cerere și va obliga pârâta să plătescă reclamantei suma de 50,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru.
5. Instanța din oficiu:
În temeiul art.1030 alin. 3 C. proc. civ., prezenta hotărâre este executorie de drept.
Raportat la art.1032 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.471 alin.1 C.proc.civ., prezenta hotărâre este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții cu valoare redusă – acțiune formulată de reclamanta S.C. V. România S.A., înregistrată la ORC sub nr. J_, având CUI_, cu sediul social în București, Piața Charles de Gaulle nr. 15, Sector 1 și cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la C.. Av. F. Ovanesian din Mun. C., .-84, J. C., în contradictoriu cu pârâta S. N., CNP_, cu domiciliul în Loc. Lumina, ., J. C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.006,40 lei, cu titlul debit principal, reprezentând contravaloare parțială facturi fiscale:
-FF . nr._/23.08.2013;
-FF . nr._/23.07.2013.
Obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală, după cum urmează:
- pentru suma de 489,10 lei înscrisă ca total de plată în factura . nr._/23.07.2013, începând cu data de 23.08.2013
- pentru suma de 517,30 lei înscrisă în factura . nr._/23.08.2013, începând cu data de 06.09.2013
și până la data achitării debitului principal.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept, conform art.1030 alin.3 C.proc.civ..
Cu drept de apel la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art.1032 alin.1 C.proc.civ..
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.11.2014.
Președinte, Grefier,
Judecător C. I. L. B.
Red. Jud. C.I./ 29.01.2015
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3916/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
