Plângere contravenţională. Sentința nr. 5418/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5418/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 8757/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 5418
Ședința publică din data de 16.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. O.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent G. C. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională CP_.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S – a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material și teritorial – potrivit art. 32 alin. 2 OG 2/2001.
Instanța, în temeiul art. 238 C.pr.civ., față de lipsa părților, estimează durata cercetării procesului la 1 lună.
În temeiul art. 258 rap.la 255 C.pr.civ. instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Față de lipsa părților, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă, instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.03.2014 sub nr._ petentul G. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. anularea procesului-verbal . nr._/13.03.2014.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la 13.03.2014 . C. a fost oprit de un agent de circulație care l-a sancționat în mod abuziv pentru fapta de nu purta centura de siguranța și a consemnat în mod nereal în procesul verbal de contravenție contestat că era singur în mașină în condițiile în care era însoțit de două persoane. A mai arătat că nu a semnat procesul verbal de contravenție contestat întrucât era bulversat de un eveniment tragic petrecut in familia sa și că nu dorește să fie chemat în instanță .
În drept, petentul nu a invocat nici un temei de drept.
În dovedirea pretențiilor, petentul a depus la dosar copie de pe procesul-verbal . nr._/13.03.2014, copie BI (f. 4), copie certificat deces (f. 5) și nu a propus alte probe.
Intimatul a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție contestat este legal și temeinic nefiind incidente niciuna din condițiile care ar putea duce la anularea acestuia, respectiv actul sa fie încheiat cu nerespectarea formelor legale și actul să fi produs părții vreo vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia.
În motivarea în drept, intimatul a invocat dispozițiile din OG 2/2001, OUG 195/2002, HG 1391/2006.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri depunând la dosar înscrisurile de la filele 13-15 de la dosar.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/13.03.2014 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 170 lei (2 puncte amendă) și 2 puncte de penalizare, reținându-se că la 13.03.2014, la ora 9.32, petentul a condus autoturismul marca OPEL cu nr. de înmatriculare B5832CP, pe . fără a avea cuplată centura de siguranță.
Petentul a refuzat sa semneze procesul verbal de contravenție.
Conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 alin.1, 7 și art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De altfel, petentul nici nu a învederat vreo nelegalitate sub acest aspect.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond prin art. 36 alin.1 din OUG nr.195/2002 s-a prevăzut obligația persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță de a le purta în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament, neîndeplinirea acestei obligații constituind contravenția prevăzută de art. 99 alin. 2 din OUG nr.195/2002 raportat la art.108 alin.1 lit. a pct. 3 din OUG nr.195/2002. Astfel, instanța apreciază că fapta săvârșită de petent, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator, a fost corect încadrată în textele legale menționate.
Cât privește legalitatea sancțiunilor aplicate, acestea se încadrează în limitele prevăzute în art. 98 alin.4 lit. a la care face trimitere art. 99 alin. 2 coroborat cu art.108 alin.1 lit. a pct.3 din OUG nr.195/2002.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară și sub condiția confirmării de către instanță în urma probelor administrate în contradictoriu.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Instanța reține că petentul neagă săvârșirea faptei susținând că purta centura de siguranță și că nu era singur în mașină.
Astfel, instanța apreciază neverosimile susținerile petentului având în vedere că agentul constatator a observat, prin propriile simțuri, săvârșirea faptei imputate petentului, iar petentul deși a avut posibilitatea să își demonstreze nevinovăția, nu a propus nici un mijloc de probă, nu a putut oferi vreo explicație plauzibilă care să conducă instanța spre o altă concluzie și a manifestat dezinteres față de proces.
Invocarea de către petent a unei bulversări cauzate de un evenimentului tragic care a avut loc in aceea zi în care a fost săvârșită pretinsa contravenție nu este de natura a înlătura caracterul contravențional al faptei. Instanța apreciază că în astfel de circumstanțe nu era indicat nici să circule cu autoturismul pe drumurile publice, punând în pericol ceilalți participanți la trafic.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentei, de a conduce pe drumurile publice fără a avea cuplată centura de siguranță întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 36 alin. 1 și sancționate de art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 3 din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice.
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 170 lei fiind sancționat și cu 2 puncte de penalizare.
Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001, apreciind că participanții la trafic trebuie educați în sensul respectării acestei reguli pentru scăderea accidentelor grave soldate cu pierderi de vieți omenești, față de spiritul educativ al procesului civil, instanța consideră căsancțiunile aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată și va menține ca temeinic și legal procesul-verbal . nr._/13.03.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul G. C., cu domiciliul în C., .. 62, ., ., jud. C., CNP_, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/13.03.2014 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică,astăzi, 16.05.2014
PREȘEDINTE,GREFIER,
I. O. M. D.
Red.jud. I.O./27.05.2014/4ex
Tehnored. M.D./27.05.2014
Emis 2 comunicări la data de 28.05.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2023/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Validare poprire. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
