Acţiune în declararea simulatiei. Sentința nr. 29/2014. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 29/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-12-2014 în dosarul nr. 8821/212/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._

SENTINȚĂ CIVILĂ NR._

Ședința publică din data de 29.12.2014

Instanța constituită din:

Președinte: M.-C. T.

Grefier: A. S.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamații G. F.,cu CNP:_, G. S., cu CNP:_ și G. N. cu CNP:_, toți cu domiciliul ales la av L. N.-H. în C., ., . C., în contradictoriu cu pârâții A. A., cu CNP:_ și A. A., cu CNP:_, ambii cu domiciliul în C., ., ., având ca obiect acțiune în declararea simulației

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17.12.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta.

INSTANȚA,

Asupra cererii de față,

Prin cererea înregistrată la Judecătoria C., sub nr._, reclamanții G. F., G. S. și G. N. au solicitat în contradictoriu cu pârâții A. A. și A. A. ca instanța de judecată să constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 856/21.12.2010 la B.N.P. L. Mantu și rezilierea contractului de întreținere real încheiat.

În motivare, se arată că pârâta A. A. a declarat că dorește să se îngrijească în exclusivitate de mama sa, motiv pentru care a solicitat că i se cedeze cotele-părți pe care aceasta împreună cu băieții le deținea din imobilul în care locuia mama. La semnarea contractului care face obiectul cererii, reclamanții știau că renunță la cotele lor dar cu convingerea că este vorba de un act prin care sora se obliga la întreținerea mamei.

În contract, se arată că pârâta ar fi achitat prețul de 2000 lei, aspect care nu corespunde realității. Reclamanții nu au știut că au semnat un contract de vânzare-cumpărare, ei au dorit să cedeze partea lor din imobil pârâtei cu condiția ca aceasta să își îndeplinească față de reclamanta G. F. obligația de întreținere pe toată durata vieții. Pârâta s-a obligat verbal în acest sens față de reclamanți.

Ca urmare, contractul încheiat de părți este un contract de întreținere, conform voinței și intenției părților.

Pârâta a respectat inițial înțelegerea reală privind obligația sa de a presta mamei întreținere, a venit la locuința acesteia și a îngrijit-o. pe parcurs, pârâta a determinat-o pe mamă să își vândă proprietățile și a cheltuit banii astfel câștigați. Mai mult, l-a adus în casă și pe soțul său care a ajuns să fie îngrijit de mama pârâtei din cauza problemelor de sănătate. Ulterior ambii pârâți au părăsit locuința mamei și din acel moment pârâta nu și-a mai îndeplinit obligația de întreținere.

În drept, au fost indicate art. 1175 C.civ., art. 1020-1021 C.civ.

În susținere, au fost depuse înscrisuri în copie și anume: contractul nr. 856/21.12.2010, proces-verbal de informare din 03.02.2014, dovada valorii impozabile.

Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. A. întrucât acesta nu este parte în contract.

Pe fond, pârâții arată că nu sunt îndeplinite condițiile simulației, neexistând un contraînscris care să modifice actul aparent. Mai mult, situația de fapt învederată de reclamanți nu corespunde realității. Reclamanții au fost în deplină cunoștință de cauză când au semnat contractul de vânzare-cumpărare și acesta corespunde voinței reale a părților. Prețul inferior stabilit prin contract se datorează relației de rudenie dintre părți dar și faptului că obiectul său este dat de cote-părți din imobil și nu de imobil în îtregul său.

Mai arată pârâta A. A. că și-a îngrijit mama ca o obligație morală potrivt relației de rudenie și nu în baza vreunui contract de întreținere și întrucât casa era veche și degradată a investit sume mari de bani pentru renovarea sa.

Se mai menționează în continuare că susținerile reclamanților cu privire la necunoașterea conținutului contractului apar ca vicii de consimțământ sub forma erorii-obstacol.

Avand în vedere netemeinicia primului capăt de cerere, se impune pe cale de consecință și respingerea celui de-al doilea, privitor la rezilierea contractului de întreținere.

Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. A. întrucât în situația admiterii acțiunii și restituirii imobilului se produc efecte și cu privire la patrimoniul acestuia căruia trebuie să îi fie opozabilă o asemenea hotărâre.

Pe fondul cauzei, reclamanții mai arată că, dată fiind relația de rudenie dintre părți, contractul secret de întreținere nu s-a încheiat în scris dar se poate dovedi cu martori.

În cauză, au fost încuviințate și administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul și testimonială.

Prin încheierea din data de 30.09.2014, instanța de judecată a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți, ca neîntemeiată.

În cadrul probei cu înscrisuri, a fost depusă documentația care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare ce face obiectul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 856/21.12.2010, la B.N.P. L. M., G. F., G. S. și G. N. au vândut fiicei și respectiv surorii acestora A. A. cota indiviză de 31/40 ce o dețineau din imobilul proprietate situat în ., ., jud. C., compus din teren intravilan și construcții – locuință și anexe.

Conform contractului, prețul vânzării este de 2000 lei și a fost achitat anterior autentificării acestuia.

Simulația este o operație juridică complexă care constă în încheierea și existența

concomitentă, între aceleași părți contractante, a două contracte: unul aparent sau public, prin care se creează o situație juridică disimulată, contrară voinței reale a părților realității; altul secret, care dă naștere voinței juridice reale dintre părți, anihilând sau modificând efectele produse în aparență în temeiul contractului public.

Simulația este reglementată de art. 1175 C. civ., unde se prevede: „actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane”

Simulația cunoaște trei forme de exprimare: actul public este fictiv (disimulare totală), actul public este deghizat (total sau parțial) și interpunerea de persoană.

Până la proba contrarie, actul aparent sau public (contractului de vânzare-cumpărare intervenit între părți) este prezumat a exprima adevărul, adică voința reală a părților. Această probă contrarie revine reclamanților în temeiul principiului actori incumbit probatio, instituit de art. 249 C. pr.civ., conform căruia „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.

Analizând probele administrate în cauză, instanța nu poate reține existența unui acord simulatoriu intervenit între părți cu privire la contractul de vânzare-cumpărare a cotei indivize de 31/40 din imobilul proprietate situat în ., ., jud. C., compus din teren intravilan și construcții – locuință și anexe.

Simplele afirmații ale reclamanților conform cărora în realitate s-a dorit încheierea unui contract de întreținere nu pot constitui o probă care să răstoarne prezumția amintită anterior.

Din declarația martorei F. M., singura propusă de reclamanți și audiată de instanță, se reține că pârâta A. A. s-a îngrijit de mama sa, G. F., până în toamna anului 2014 când au avut neînțelegeri din cauza pârâtului A. A., soțul său. Aceste împrejurări nu sunt contestate nici de celelate părți, pârâta însăși confirmând că a îngrijit-o pe mama sa, având această datorie în calitate de fiică.

Acest aspect, însă, nu echivalează cu existența unei înțelegeri oculte între părțile contractuale în sensul că acestea încheie un contract de întreținere și nu unul de vânzare-cumpărare.

Mai mult, pentru a se reține existența simulației, cele două convenții, actul secret și cel public, trebuie încheiate în deplină cunoștință de cauză și cu intenția clară ca între părți să producă efecte actul secret. Or, reclamanții arată că nu au știut ce semnează în fața notarului și că au fost induși în eroare, ceea ce implică incidența unor alte instituții de drept, respectiv eroarea-obstacol, ce presupune lipsa totală a consimțământului.

Nici prețul achitat în baza contractului nu poate constitui în sine o dovadă privind voința reală a reclamanților, alta decît cea de a vinde cotele-părți deținute din imobil, având în vedere că aceștia sunt mama și respectiv frații pârâtei A. A..

Pentru aceste considerente, instanța apreciază că reclamanții nu au făcut dovada existenței în speță a unui acord simulatoriu intervenit între părți, deși sarcina probei le aparținea, motiv pentru care primul capăt de cerere este neîntemeiat.

Pe cale de consecință, în condițiile în care nu s-a dovedit încheierea de către părți a unui contract de întreținere este neîntemeiată și solicitarea privind rezilierea sa.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamanții G. F., cu CNP:_, G. S. cu CNP:_ și G. N., cu CNP:_, toți cu domiciliul ales la av L. N.-H. în C., ., . C. în contradictoriu cu pârâții A. A. cu CNP:_ și A. A., cu CNP:_, ambii cu domiciliul în C., ., . 79, jud C., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile.

Apelul se depune la Judecătoria C..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.12.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M.-C. TurcuAlina S.

Red jud. M.C.T./29.12.2014

Tehnored.gref. A.S/29.12.2015

5 .

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în declararea simulatiei. Sentința nr. 29/2014. Judecătoria CONSTANŢA