Plângere contravenţională. Sentința nr. 5902/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5902/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 8063/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința Civilă Nr. 5902/2014
Ședința publică de la 28.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. I. B.
GREFIER S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . SRL în contradictoriu cu intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA 2 CONSTANTA, având ca obiect plângere contravenționala 331/27.01.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14 03 2014 sub nr. indicat în antet, . SRL a formulat „contestație la procesul verbal 331/27 01 2014”
Deși cererea conform antetului pare a fi destinată ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Fiscală 2 C., ea a fost înregistrată la Judecătoria C. pe rolul căreia s-a înregistrat cu obiect plângere contravențională.
Instanța a dispus în procedura prealabilă fixării primului termen comunicarea cererii către ANAF.
Din cererea petentului, deși nu rezultă că se pretinde ceva în concret, din formula „formulează contestație la procesul verbal nr. 331/27 01 2014 având ca obiectiv verificarea relațiilor comerciale desfășurate de . SRL în anul 2013 cu partenerul . SRL rezultă că înțelege să conteste respectivul proces verbal încheiat de ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Fiscală 2 C..
Prin acest proces verbal ANAF a realizat, în temeiul dispozițiilor OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală un „control încrucișat la . SRL cu obiectivul „verificarea relațiilor comerciale desfășurate de . SRL în anul 2013 cu partenerul . SRL”.
Prin procesul verbal cu nr,331/27 01 2014 inspectorii ANAF au determinat în urma controlului că petentul datorează bugetului de stat TVA de plată în cuantum de_,29 lei și impozit pe profit în sumă de_,14 lei.
ANAF a formulat întâmpinare în urmare comunicării cererii petentului prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației argumentând în sensul că actul contestat nu reprezintă un proces verbal de contravenție căruia să îi fie aplicabile dispozițiile OG 2/2001.
Totodată, ANAF invocă inaplicabilitatea dispozițiilor art. 205 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, arătând că deși acesta este mecanismul de contestare a titlului de creanță ori a oricărui alt act cu caracter administrativ fiscal, procesul verbal contestat nu reprezintă nici titlu de creanță, nici act administrativ fiscal.
Instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
În referire la această excepție instanța reține că este întemeiată urmând să se dispună declinarea competenței în favoarea Tribunalului C. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Instanța reține că cele invocate de ANAF prin întâmpinare pot primi interpretarea în sensul că procesul verbal contestat nu îmbracă forma unui act administrativ fiscal cărui să îi fie aplicabile dispozițiile codului de procedură fiscală cu privire la posibilitatea de contestare, însă consideră că această calificare trebuie dată de instanța de contencios administrativ nu către o instanță necompetentă material, întrucât indiferent de natura fiscală ori nefiscală a acestui proces verbal, actul reprezintă un act administrativ cărui îi sunt aplicabile cel puțin dispozițiile legii 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Astfel potrivit art. 1 din legea 554/2004:” 1)Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
(2)Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c prin act administrativ se înțelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”
Potrivit art. 5 din legea 554/2004:” (1)Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ:
a)actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;
b)actele de comandament cu caracter militar.
(2)Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.
Prin procesul verbal contestat de petent, ANAF, autoritate publică, în regim de putere publică constată situații, fapte ori împrejurări ce țin de reglementarea raporturilor juridice fiscale, acestea ele însele fiind raporturi de putere publică(de drept public) potrivit cărora destinatarii normelor trebuie să adopte o atitudine de conformare și determină obligații fiscale, prealabil emiterii unui act administrativ fiscal ce va constitui eventual și titlul de creanță(care va deveni executoriu la scadența obligațiilor astfel determinate).
În aceste condiții, petentului trebuie să i se recunoască cel puțin virtual posibilitatea de a contesta cele reținute prin procesul verbal ce conține rezultatul controlului fiscal efectuat în procedura contenciosului administrativ, întrucât actul îmbracă aparența unui act administrativ(chiar dacă nu fiscal), iar în respectul acestei ideii instanța competentă material și special trebuie să statueze jurisdicțional.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004: Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Iar potrivit alin. 3 al art. 10:” Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.
Rezultă potrivit celor reținute că în ce privește cererea petentului competent material să soluționeze contestația este Tribunalul C., cauza urmând a fi declinată în favoarea acestei instanțe.
Soluția declinării se impune în favoarea Tribunalului C.(deși în ipoteza ce se va analiza va exista rezerva competenței funcționale a unei alte secții) și din perspectiva dispozițiile art. 95 și 94 din codul de procedură civilă, în virtutea cărora Tribunalul este, în accepțiunea legiutorului, instanța cu plenitudine de competență, Judecătoria neavând competență materială decât în acele cauze determinate expres prin art. 94 ori prin alte dispoziții legale cu caracter special prin care anumite tipuri de cauze sunt date expres în competența Judecătoriei.
Prin urmare, dacă o cauză nu este dată expres în competența Judecătoriei ori a unei alte instanțe, Tribunalul este instanța competentă material.
În consecință soluția declinării apare întemeiată, în cazul acțiunii de față, chiar în condițiile în care procesul verbal contestat nu poate fi considerat un act administrativ fiscal ori un act administrativ simplu și este permisă și în cazul considerări ca fiind o cerere obișnuită evaluabilă în bani(având în vedere cuantumul obligațiilor fixate în sarcina petentului) ori neevaluabilă în bani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
Dispune declinarea competenței soluționării cauzei privind pe petent . SRL cu sediul în . Fost CAP, DN2A, L.. 18, jud. C. în contradictoriu cu intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA 2 CONSTANTA cu sediul în C., jud. C. în favoarea Tribunalului C. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 05 2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. I. B. S. I. M.
Red. Jud./…./…./2014
Tehnored.S./03.06.2014
4ex.2com./…/…/2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2014.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
