Plângere contravenţională. Sentința nr. 6045/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6045/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 28804/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6045/2014
Ședința publică din data de 30.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulate de către reclamantul V. V.-L., domiciliat în municipiul C., ., ., ., împotriva procesului-verbal . nr._/ 17.10.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.05.2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30.05.2014 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.10.2013, sub număr dosar_/ 212/ 2013, reclamantul V. V.-L. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/ 17.10.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate, cu avertismentul.
În motivarea plângerii, arată reclamantul că, prin procesul-verbal atacat, a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa că, la data de 17.10.2013, a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, pe . C., din direcția Dacia către City Park, iar la intersecția cu . viraj la dreapta, fără a acorda prioritate de trecere unui grup de pietoni care s-a angajat în traversarea marcajului pietonal, dinspre City Park.
Susține reclamantul că, în apropierea trecerii pentru pietoni a redus considerabil viteza, efectuând virajul la dreapta, asigurându-se totodată că pe sensul său de mers nu erau pietoni angajați în traversarea drumului, iar cei la care face referire agentul constatator se aflau pe sensul opus de mers. Prin urmare, consideră că a fost sancționat în mod greșit, iar procesul-verbal se impune a fi anulat și pentru că nu arată în cuprinsul acestuia, cu exactitate, unde s-a aflat autovehiculul la momentul la care pietonilor trebuia să li se acorde prioritate de trecere, astfel că nu s-a descris fapta contravențională în mod corespunzător.
Referitor la capătul subsidiar al cererii, învederează reclamantul că nu a avut nici un moment intenția de a încălca dispozițiile legale, iar dreptul de a conduce autovehicule îi este necesar pentru a-și câștiga existența, întrucât este angajat la o societate comercială în funcția de conducător auto.
În drept, au fost invocate dispoziții ale O.G. nr. 2/ 2001 și O.U.G. nr. 195/ 2002, iar în susținere au fost depuse înscrisuri, în fotocopie.
Plângerea a fost formulată în termen legal, fiind timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/ 2013.
Intimatul a formulat întâmpinare potrivit dispozițiilor art. 205 și urm. din codul de procedură civilă (f. 25-26), solicitând respingerea plângerii și arătând că procesul-verbal este legal și temeinic.
În apărare, a depus înscrisuri, imagini foto și înregistrarea video a faptei contravenționale.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată ambelor părți, precum și proba cu mijloacele materiale de probă, constând în imagini foto și video, încuviințată intimatului.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/ 17.10.2013 (f. 22), reclamantul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte-amendă (320 lei), fiindu-i totodată reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/ 2002, pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. (R.A.O.U.G.) nr. 195/ 2002, reținându-se în sarcina sa că, la data de 17.10.2013 – ora 14:18, a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, pe . C., din direcția Dacia către City Park, iar la intersecția cu . viraj la dreapta, fără a acorda prioritate de trecere unui grup de pietoni care s-a angajat în traversarea marcajului pietonal, dinspre City Park.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/ 2002 califică drept contravenție fapta constând în „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”, pe care o sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002 impune conducătorului auto să acorde prioritate de trecere „pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
Conform art. 98 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/ 2002, „clasele de sancțiuni sunt următoarele: a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă; b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă; c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă; d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă; e) clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă”.
În aceste condiții, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina reclamantului a fost în mod corect și suficient descrisă, dându-i-se o corectă încadrare juridică, iar sancțiunile au fost aplicate în limite legale.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2002 au drept scop stabilirea regulilor privind circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că, deși petentul contestă realitatea constatărilor agentului de poliție astfel cum acestea sunt reținute în procesul-verbal atacat, în sensul că nu s-ar fi impus acordarea de prioritate pietonilor aflat pe trecere, totuși din fotografiile depuse la dosar de către intimat (f. 29-31), precum și din înregistrarea video realizată cu aparatul de supraveghere a traficului rutier, reiese fără echivoc faptul că reclamantul - în calitate de conducător al autoutilitarei cu nr. de înmatriculare_ - a încălcat obligația impusă de art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/ 2002 și art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002.
Astfel, din înregistrarea video reiese fără putință de tăgadă că autovehiculul condus de reclamant a efectuat virajul la dreapta, trecând peste trecerea de pietoni într-un moment în care pe acea trecere erau angajați mai mulți pietoni dinspre sensul opus către sensul său de mers și care se aflau pe același sens de mers cu reclamantul (pietonii trec de pe banda a III-a pe banda a II-a de mers, iar autovehiculul se afla pe banda I a aceluiași sens de mers).
Este adevărat că uneori pietonii se angajează în traversarea străzii mult prea brusc și fără a observa dacă în imediata apropiere a trecerilor de pietoni se află autovehicule în deplasare și care ar putea fi oprite cu dificultate, însă instanța constată că dispozițiile legale impun doar conducătorilor auto obligația de acordare a priorității de trecere față de pietonii angajați în traversarea regulamentară a drumului public, nu însă și obligația pietonilor aflați într-o astfel de situație de a ceda trecerea autovehiculelor, altele decât cele cu regim de circulație prioritară care au în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare roșie și sonore, potrivit art. 37 din O.U.G. nr. 195/ 2002.
Totodată, instanța are în vedere faptul că reclamantul nu a contestat că s-ar fi aflat la volanul autoutilitarei, la momentul constatării faptei.
Așa fiind, instanța apreciază ca fiind legal și temeinic întocmit procesul-verbal de contravenție contestat, iar față de ansamblul probator existent la dosar se concluzionează că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale stabilite prin O.G. nr. 2/ 2001.
Instanța, hotărând asupra sancțiunilor, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, ținând seama de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, respectiv limitele sancțiunii prevăzute de lege, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modul și mijloacele de săvârșire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului (inclusiv cazierul auto – f. 28) și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal contestat, petentului fiindu-i aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de lege.
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce:
Instanța constată mai întâi că o interpretare gramaticală a art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr.195/2002 ar conduce la concluzia că, în dreptul român, suspendarea dreptului de a conduce se aplică în mod automat și absolut, cu titlu de sancțiune complementară, oricărei persoane căreia i s-a aplicat o amendă contravențională pentru săvârșirea faptelor contravenționale enumerate la alin. 3 lit. a)–g) ale textului menționat, în absența oricărui control exercitat de către instanțele judecătorești și fără a lua în considerare niciunul dintre criteriile de individualizare prevăzute expres de art. 5 alin. 5 și alin. 6 din O.G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Pentru argumentele ce succed, instanța nu își poate însuși o astfel de interpretare a dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/ 2002.
Primul argument reținut de instanță rezultă din dispozițiilor art. 5 alin. 5 și alin. 6 din O.G. nr. 2/ 2001, potrivit căruia: sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite; sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei. Textele legale menționate impun respectarea principiului proporționalității și stabilesc că proporționalitatea se evaluează prin raportare la natura și gravitatea faptei contravenționale. Deoarece alin. 5 nu face distincție după cum sancțiunea este principală sau complementară, urmează să conchidem, în spiritul legii, că această aplicare proporțională trebuie să vizeze ambele categorii de sancțiuni. Obligația aplicării proporționale a sancțiunii, în funcție de natura și gravitatea faptei contravenționale, incumbă atât organului constatator, cât și instanței de judecată sesizată cu o plângere contravențională, cu distincția că, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța de judecată are competența de a analiza legalitatea procesului verbal de contravenție contestat din toate punctele de vedere, inclusiv din perspectiva proporționalității sancțiunii.
Al doilea argument pe care îl reține instanța se fundamentează pe jurisprudența CEDO în materie contravențională. În cauza Malige c. Franței, Curtea s-a pronunțat în sensul că, deși în dreptul intern (în speță, cel francez) sancțiunea complementară constând din aplicarea punctelor de penalizare se încadrează în dreptul administrativ, ea are totuși caracter penal în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție, de vreme ce, acumularea unui anumit număr de puncte, poate să aibă ca rezultat pierderea dreptului de a mai conduce. Or, Curtea a decis că, în condițiile existenței umane actuale, dreptul de a conduce este foarte util vieții de zi cu zi, precum și vieții profesionale, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, aceasta dobândește totodată și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale. Aplicând aceste principii la dreptul intern, instanța reține că, atâta timp cât sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce are un caracter penal în sensul Convenției, a fortiori se impune individualizarea acestei sancțiuni, excluzându-se o aplicare automată a sancțiunii.
În considerarea celor două argumente anterior expuse, instanța va proceda la individualizarea sancțiunii complementare aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție contestat. În acest sens, este de remarcat că aprecierea gravității faptei contravenționale trebuie să se realizeze în funcție de circumstanțele reale și personale în care aceasta a fost săvârșită. În operațiunea de individualizare a sancțiunii, instanța va avea în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, astfel cum s-a reținut anterior (pietonii trec de pe banda a III-a pe banda a II-a de mers, iar autovehiculul se afla pe banda I a aceluiași sens de mers), nefiind împiedicată în nici un fel circulația pietonilor cărora reclamantul trebuia să le acorde prioritate de trecere, precum și faptul că petentul utilizează dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice în activitatea sa de lucru obișnuită, în calitate de angajat al S.C. „Top Horeca Solutions” S.R.L. în funcția de șofer, astfel cum reiese de adeverința depusă la dosar (f. 50). Desigur că o asemenea stare de fapt nu este, prin ea însăși, de natură a conduce la înlăturarea sancțiunii complementare, însă, ținând cont de toate circumstanțele reale și personale, în temeiul art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța apreciază că se impune înlăturarea sancțiunii complementare a dreptului de a conduce.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de către reclamantul V. V.-L., domiciliat în municipiul C., ., ., împotriva procesului-verbal . nr._/ 17.10.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., ., jud. C..
Menține sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 320 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal . nr._/ 17.10.2013.
Înlătură sancțiunea contravențională complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce, aplicată petentului prin același proces-verbal.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. G.M./13.03.2015;
Tehnored. grf. C.B./13.03.2015/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 09/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
