Plângere contravenţională. Sentința nr. 6629/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6629/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 4097/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6629
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 11.06.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: MINAEV I.
GREFIER: POSTOLICI I.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petent . cu sediul în C., . nr. 42 A, județ C. și pe intimat I. T. DE munca CONSTANTA, cu sediul în C., . C, județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu disp. art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea pentru 11.06.2014, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 14.02.2014, sub numărul 4._, petenta S.C. E. M. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., în principal, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/05.02.2014, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 50.000 de lei, aplicată prin acesta, cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a cererii, aceasta a arătat că, prin actul administrativ de sancționare contestat în cauză, s-a reținut în sarcina sa comiterea contravenției prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011, pentru care i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 50.000 de lei, și a contravenției prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. d din același act normativ, pentru care i s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
În privința contravenției prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011, petenta a învederat că nu se face vinovată de săvârșirea acesteia, întrucât, în cazul salariaților menționați în cuprinsul procesului verbal, contractele individuale de muncă ale acestora au fost transmise în aplicația REVISAL în ziua în care aceștia și-au început activitatea, bugetul asigurărilor sociale de stat nefiind prejudiciat prin această conduită.
În susținerea capătului de cerere subsidiar, aceasta a menționat că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 50.000 de lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție contestat, cu sancțiunea avertismentului, prin raportare la gradul redus de pericol social al faptei ce i s-a reținut în sarcină și prin raportare la împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită.
În drept, au fost invocate prevederile H.G. nr. 500/2011 și cele ale O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori, fără a indica numele, prenumele și adresa acestora în cuprinsul cererii de chemare în judecată, depunând alăturat: împuternicirea avocațială a reprezentantului convențional, procesul verbal de contravenție contestat, certificatul de înregistrare, contractele individuale de muncă ale angajaților menționați în cuprinsul procesului verbal și extrase REVISAL pentru fiecare dintre aceștia (filele 12-60), precum și pontajele aferente lunilor noiembrie și decembrie 2013.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La solicitarea instanței de a preciza numele, prenumele și adresa martorilor solicitați a fi audiați în cauză, în procedura regularizării cererii de chemare în judecată, petenta a arătat că solicită, în mod exclusiv, încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
Intimatul a depus întâmpinare cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege, astfel că instanța a constatat: decăderea acestuia din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, și, ca o consecință a depășirii termenului imperativ prevăzut în art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, nulitatea întâmpinării, pe care a recalificat-o drept concluzii scrise, cele menționate în cuprinsul acestui înscris urmând a fi avute în vedere la soluționarea plângerii sub această formă.
Alăturat întâmpinării tardive, intimatul a depus, în fotocopii conforme cu originalul, înscrisurile care au stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție contestat: delegația consilierului juridic, ordinele de serviciu ale agenților constatatori, fotocopia lizibilă și transcrierea mecanică ale procesului verbal de contravenție contestat, contractele individuale de muncă ale angajaților petentei menționați în cuprinsul procesului verbal și deciziile de încetare ale acestora, fișele de identificare ale angajaților petentei, extrase REVISAL cu privire la situația angajaților petentei și cu privire la înregistrările efectuate de aceasta, informații O.N.R.C. cu privire la petentă, procesul verbal de control și anexa acestuia, înștiințare, precum și pontajele și ștatele de plată ale angajaților petentei aferente lunilor noiembrie – decembrie 2013.(filele 70-170).
Totodată, intimatul a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc și în absența reprezentantului său.
Au fost încuviințate și administrate: proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de petentă. De asemenea, din oficiu, instanța a dispus administrarea înscrisurilor depuse de intimat, constând în documentația care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție contestat.
La solicitarea instanței, reprezentantul convențional al petentei a învederat că prin cererea de chemare în judecată a învestit instanța, în mod exclusiv, cu analiza legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. a și sancționate de art. 9 alin. 2 lit. a din H.G. nr. 500/2011, pentru care petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 50.000 de lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limitele învestirii, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat ., nr._, încheiat de inspectori de muncă din cadrul intimatului, în data de 05.02.2014, în sarcina petentei s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. a și sancționate de art. 9 alin. 2 lit. a din H.G. nr. 500/2011, pentru care i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 50.000 de lei, constând în aceea că, în data de 01.11.2013, a completat și transmis în aplicația REVISAL contractele individuale de muncă ale numiților: Z. N. A., Z. I., P. L. N., M. C., M. A. și A. C., având ca data de începere a activității – 01.11.2013; în data de 06.11.2013, a completat și transmis în aplicația REVISAL contractele individuale de muncă ale numiților: Z. M., Groapa C. D., G. M. I. și Baldau I., având ca dată de începere a activității – 06.11.2013; în data de 19.11.2013, a completat și transmis în aplicația REVISAL contractul individual de muncă al numitului Macar C., având ca data de începere a activității – 19.11.2013, iar în data de 27.11.2013, a completat și transmis în aplicația REVISAL contractul individual de muncă al numitului C. G. E., având ca dată de începere a activității – 27.11.2013, prin aceasta încălcând prevederile art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011, potrivit cărora, la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute de art. 3 alin. 2 lit. a-g din același act normativ se înregistrează și transmit în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză. Prin același act administrativ de sancționare, petentei i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. d din H.G. nr. 500/2011, reținându-se în sarcina sa că, în data de 01.02.2014, a completat și transmis în aplicația REVISAL deciziile de încetare a activității, începând cu data de 20.12.2013, pentru Z. N. A. și Z. I..
Prin raportare la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat, respectiv, 05.02.2014 – astfel cum rezultă din cuprinsul acestuia(filele 4-5), și la data înregistrării prezentei plângeri contravenționale - 14.02.2014, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare și depunere a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv, 15 zile de la înmânarea procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, denumirea și sediul contravenientului persoană juridică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agenții constatatori care l-au instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că procesul verbal contestat ., nr._/05.02.2014, se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia nefiind contestată de petentă și fiind confirmată de înscrisurile depuse în probațiune de petentă și de intimat, din coroborarea cărora instanța reține că petenta nu a transmis și înregistrat elementele prevăzute de art. 3 alin. 2 lit. a-g din H.G. nr. 500/2011 în REVISAL, pentru 12 angajați, cel mai târziu cu o zi înainte de începerea de către aceștia a activității în serviciul său, ci în ziua începerii activității de către aceștia.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din H.G. nr. 500/2011, privind registrul general de evidență a salariaților, fiecare angajator are obligația de a înființa și transmite la inspectoratul teritorial de muncă un registru general de evidență a salariaților și de a-l prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.
Potrivit art. 3 alin. 1 din același act normativ, registrul se întocmește în formă electronică, iar potrivit alin. 2, acesta se completează în ordinea angajării și cuprinde: elementele de identificare a tuturor salariaților: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, cetățenia și țara de proveniență - Uniunea Europeană - UE, non-UE, Spațiul Economic European - SEE; data angajării; perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea; funcția/ocupația conform specificației Clasificării Ocupațiilor din România (C.) sau altor acte normative; tipul contractului individual de muncă; durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia;salariul de bază lunar brut și sporurile, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă.
În consonanță cu dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a, completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. 2 lit. a-g se face la angajarea fiecărui salariat, aceste elemente înregistrându-se în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză. Potrivit art. 9 alin. 1 lit. 1 și alin. 2 lit. a din același act normativ, nerespectarea acestei obligații se sancționează cu amendă în cuantum de 10.000 de lei pentru fiecare persoană ale cărei date nu au fost transmise în termenul prevăzut de lege, fără ca amenda totală să depășească 50.000 de lei.
În aceste condiții, acțiunea petentei de a transmite și înregistra elementele prevăzute de art. 3 alin. 2 lit. a-g din H.G. nr. 500/2011 în REVISAL, pentru 12 angajați, în ziua începerii activității de către aceștia, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a în ref. la art. 4 alin. 1 lit. a și sancționate de art. 9 alin. 2 lit. a din H.G. nr. 500/2011, sancționarea acesteia cu amendă în cuantum de 50.000 de lei, pentru săvârșirea acestei contravenții, fiind legală.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, față de prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea contravențională aplicată, amenda în cuantum de 50.000 de lei, este disproporționată în raport de gradul redus de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.
Astfel, instanța are în vedere că rațiunea pentru care au fost instituite dispozițiile cuprinse în art. 3 și art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011, aceea de a asigura o evidență publică a contractelor individuale de muncă, în scopul verificării modului de îndeplinire de către angajatori a obligațiilor de a plăti la bugetul de stat contribuțiile sociale datorate pentru munca prestată de către angajați, pentru acumularea de către aceștia din urmă a vechimii în muncă și, consecutiv, pentru a putea beneficia de sistemul de protecție socială instituit de stat pentru angajați, a fost realizată în cauză, cele 12 persoane acumulând vechime în muncă pe toată perioada în care și-au desfășurat activitatea în serviciul petentei, fiind retribuite pentru munca prestată conform prevederilor contractului de muncă încheiat, astfel cum rezultă din cuprinsul ștatelor de plată și al foilor de prezența pentru lunile noiembrie și decembrie 2013, depuse de petentă și de intimat.
Totodată, instanța mai reține că, prin fapta reținută în sarcina petentei, s-a adus o atingere minimă relațiilor sociale ocrotite prin legiferarea drept contravenție a conduitei prevăzute în art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011, pentru considerentele expuse în cele ce preced. De asemenea, instanța are în vedere și că petenta a înregistrat la Inspecția Muncii din cadrul I.T.M. C., cu o zi întârziere, însă anterior controlului efectuat de către agenții constatatori, contractele individuale de muncă ale fiecăruia dintre cei 12 angajați, conformându-se, astfel, în mod voluntar, conduitei prescrise de lege, fără ca vreunul dintre funcționarii acestei autorități să îi atragă atenția că prima înregistrare, efectuată în data 01.11.2013, a fost realizată cu depășirea cu o zi a termenului prevăzut de lege.
Instanța are în vedere că, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, conform art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Totodată, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului este întemeiată, funcțiile educativă și preventivă ale sancțiunii putând fi realizate prin aplicarea acestei sancțiuni și prin atragerea atenției petentei asupra necesității respectării, pe viitor, a dispozițiilor legale din această materie, situație în care plângerea contravențională formulată de petentă urmează să fie admisă în parte, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 50.000 de lei cu sancțiunea avertismentului și a menținerii celorlalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de petenta S.C. E. M. S.R.L., cu sediul în C., . nr. 42 A, județ C. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA CONSTANTA, cu sediul în C., . C, județ C. având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/05.02.2014.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție, în cuantum de 50.000 de lei, cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție contestat.
Cu drept la cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 11.06.2014.
Președinte,Grefier,
Minaev IulianPostolici I.
Red. Jud. M. I. / 11.06.2014/4ex
Tehored. Gr. P. I. / 11.06.2014
emis 2 ..2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2132/2014.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 4073/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
