Plângere contravenţională. Sentința nr. 8175/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8175/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-08-2014 în dosarul nr. 8518/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar Nr.8.518/212/_
Sentința Civilă Nr. 8175
Ședinta publică din 04.08.2014
Completul compus din:
Președinte: C. I.
Grefier: E. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.03.2014, acțiune formulată de petenta S.C. C. C. S.R.L., cu sediul social în C., Bulevardul Tomis, nr.28, județ C., înmatriculată la O.R.C. sub nr.J_, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, reprezentată legal prin d-nul M. S., în calitate de Administrator, în contradictoriu cu intimatul M. Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române - Inspectoratul Județean de Poliție C., cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.106, județ C., având cod unic de identificare_, reprezentat prin Comisar Șef de Poliție Dr. B. D..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21.07.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 04.08.2014 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.03.2014, sub nr.8._, petenta S.C. C. C. S.R.L., cu sediul social în C., Bulevardul Tomis, nr.28, județ C., înmatriculată la O.R.C. sub nr.J_, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, reprezentată legal prin d-nul M. S., în calitate de Administrator, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române - Inspectoratul Județean de Poliție C., cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.106, județ C., având cod unic de identificare_, reprezentat prin Comisar Șef de Poliție Dr. B. D., ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:
- în principal, anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.03.2014
- în subsidiar, înlocuirea măsurilor aplicate cu cea a avertismentului sau reducerea cuantumului amenzii.
În motivarea în fapt a plângerii, s-a arătat că, în data de 06.03.2014, societatea petentă a fost sancționată contravențional, reținându-se în sarcina sa faptul că a comunicat public opere și produse purtătoare de drepturi conexe, făr autorizarea UCMR A. în cadrul restaurantului C. C. - faptă prevazută de art.1392 lit.(f) din Legea 8/1996 și sancționată de art.1392 coroborat cu art.1395 alin.1 din Legea 8/1996.
Sub aspectul legalității actului sancționator, petenta a invocat nerespectarea dispozitiilor art.16 alin.1 din O.G. 2/2001, în sensul că procesul verbal trebuie să cuprindă o descriere concretă a faptei, cu indicarea tuturor circumstanțelor ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Descrierea faptei trebuie facută în mod concret, iar nu în termeni generici. Literatura de specialitate și practica judiciară sunt unanime în a considera ca simpla reproducere a normei care prevede și sancționează contravenția nu este suficientă pentru a putea fi considerată indeplinită condiția analizată.
În procesul verbal atacat, în afară de reproducerea aproape in terminis a normei ce se pretinde a fi fost încalcată, nu avem niciun fel de alte mențiuni cu privire la faptă și la circumstanțele concrete ale acesteia.
Descrierea corectă și amanunțită a faptei contravenționale prezintă importanță atât sub aspect probator, în conditiile în care procesul verbal se bucură de o prezumție relativă de adevăr, dar și din perpectiva individualizării corecte, de către instanță, a sancțiunii contravenționale.
În cazul de față, agentul constatator “omite” să consemneze aspecte concrete, obiective, care ar permite instanței de judecată să aprecieze în mod corect asupra existenței faptei, a vinovăției contravenientului și a eventualei sancțiuni pe care acesta trebuie să o suporte.
Agentul constatator nu face niciun fel de mențiune cu privire la modalitatea în care petenta a comunicat public opere și produse purtătoare de drepturi conexe; nu se specifică dacă există aparatură aptă să realizeze latura obiectivă a contravenției, tipul aparaturii, locul amplasării acesteia etc., elemente deosebit de importante în aprecierea existenței faptei și a vinovăției petentei.
Sub aspectul temeiniciei actului sancționator, petenta a invocat următoarele argumente:
(1). Ca o chestiune prealabilă, se pune problema analizării caracterului normelor care guvernează materia contravențiilor de acest gen și a modalității de probare a existenței faptei.
În literatura și practica de specialitate s-a stabilit că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are doar scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire. Asadar, fapta imputată petentei poate fi asimilată unei fapte penale ( în sensul practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului), urmând ca aceasta să beneficieze în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție. Pe cale de consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentei.
(2). Referitor la probațiune, trebuie subliniat că, în astfel de cazuri, este imposibil ca petenta să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal; sarcină inechitabilă pentru aceasta. Nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului verbal nu au caracter absolut, dar prezumția de veridiciate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal. Tocmai din acest motiv, intimata trebuie sa depună toate dovezile care sa susțină existența faptei imputate.
(3). În aplicarea principiilor mai sus enumerate, nu poate fi reținută în sarcina petentei fapta imputată. Instanta nu poate stabili veridicitatea celor consemnate în baza unor elemente probatorii obiective ( o inregistrare video, planșe foto, declarații de martori ). Instanța nu poate verifica nici măcar modalitatea în care s-a făcut constatarea contravenției: nu se știe în ce parte a restaurantului a fost efectuat controlul, despre ce aparatură este vorba, unde era aceasta amplasată, etc.
Referitor la cererea subsidiară, petenta a arătat că, în analiza corectei individualizări a sancțiunilor contravenționale aplicate, instanța trebuie să se raporteze la aspectele concrete ale săvârțirii faptei constatate, la circumstanțele producerii acesteia, la scopul urmărit și la circumstanțele personale ale petentei. În acest sens, petenta apreciază că sunt de reținut în reindividualizarea sancțiunii aplicate următoarele atenuante:
- petenta nu a fost sancționată în precedent pentru o asemenea faptă;
- în general, petenta a avut o colaborare continuă cu organele de control, încercând permanent sa se conformeze normelor legale și regulilor impuse sau să găsească soluții care să corespundă exigențelor organelor de control;
- amenda aplicată este de natură (în condițiile economice concrete) să afecteze iremediabil activitatea economică a societății, fiind posibil ca aceasta să fie pusă în imposibilitatea de plată a contribuțiilor și salariilor.
În drept, petenta a invocat O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.03.2014 (fila nr.8, din dosar).
Având în vedere art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.19 O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței ../Data CT XWM_/20.03.2014 (fila nr.9, din dosar).
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..
La data de 14.04.2014, intimatul a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că petenta a fost sancționată întrucât, în ziua de 06.03.2014, în urma controlului efectuat de organele de poliție, s-a constatat că a comunicat public opere și produse purtătoare de drepturi conexe fără autorizarea UCMR-A., în cadrul restaurantului C. C.,faptă prevazută de art.1392 lit.f din Legea 8/1996 și sancționată de art.1392 coroborat cu art.1395 alin.1 din Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
Intimatul învederează instanței că actul sancționator a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și ale art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incidentă niciuna din cauzele care ar putea duce la anularea acestuia.
În privința descrierii faptei, se arată că mențiunile din cuprinsul actului sancționator surprind în mod clar și indubitabil elementele constitutive ale contravenției, nefiind vorba despre o reproducere a normei care prevede și sancționează contravenția. Mai mult, se învederează că, prin Decizia XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că nerespectarea cerințelor prevăzute de lege pentru legala încheiere a unui proces verbal, cu excepția celor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, poate fi invocată numai de către persoana interesată și numai dacă prin aceasta i s-a pricinuit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Se apreciază în acest sens că petenta nu a făcut dovada acestei vătămări.
Referitor la temeinicia actului sancționator, intimatul aratî că atitudinea petentei cu privire la faptele reținute în sarcina sa este oscilantă, întrucât la rubrica alte mențiuni din cuprinsul procesului verbal de contravenție precizează că la momentul verificării nu se difuza muzică în restaurant; nu există aparatură muzicală, în timp ce procesul verbal din data de 06.03.2014 care a constituit mijloc de probă în cadrul dosarului penal nr._/20.08.2013, având număr unic la P. de pe lângă Judecătoria C._/P/2013 este semnat fără obiecțiuni. Se apreciază că procesul verbal de contravenție, ca act administrativ, face prin el însuți proba situației de fapt reținute de agentul constatator, bucurându-se de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate, petenta neproducând niciun alt element care să înlăture cele consemnate.
Cu privire la cererea subsidiară formulată, intimatul învederează că petenta nu a deținut anterior autorizație emisă de UCMR-A. și nici nu a inițiat demersuri ulterior verificării în vederea intrării în legalitate, potrivit adresei nr.82/04.04.2014 emise de UCMR-A.. În aceste condiții, intimatul apreciază că nivelul sancțiunii aplicate petentei, respeciv 6.000,00 lei - minimul prevăzut de lege, este unul corect, avându-se în vedere că petenta deținea autorizația UPFR și că este la prima abatere de acest fel.
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe; art.270 C.proc.civ..
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând: raportul agentului constatator (filele nr.17 – 19, din dosar); adresa nr.82/04.04.2014 emisă de UCMR -A. (fila nr.20, din dosar); Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.03.2014 (fila nr.21, din dosar).
În temeiul art.223 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze (fila nr.16, din dosar).
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și având în vedere și dispozițiile ar.181 alin.1 pct.2 C.proc.civ., instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.03.2014, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (06.03.2014), întrucât acesta i-a fost înmânat reprezentantului petentei în condițiile prevăzute de art.26 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (fila nr.8, din dosar).
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Cu titlu preliminar, instanța reține că petenta invocă insuficienta descriere a faptei contravenționale, apreciind că descrierea faptei s-a făcut în termeni generici.
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Referitor la descrierea faptei, instanța reține că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art.17 alin.1 din O.G. nr.2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii.
Din cuprinsul actului sancționator contestat, instanța reține că agenții constatatori au consemnat următoarele în descrierea faptei: a comunicat public opere și produse purtătoare de drepturi conexe, fără autorizarea UCMR-A., în cadrul restaurantului C. C..
Norma de incriminare, respectiv Art.1392 lit.f din Legea 8/1996 prevede: constituie contravenție ...... comunicarea publică, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a operelor ori a produselor purtătoare de drepturi conexe.
Raportat la descrierea faptei contravenționale, astfel cum aceasta a fost înscrisă în actul sancționator, instanța constată că motivul de nulitate invocat de petentă este neîntemeiat, întrucât:
- descrierea faptei nu este limitată la reproducerea normei de incriminare
- în descrierea faptei se arată clar și în concret în ce a constat nerespectarea art.1392 lit.f din Legea 8/1996, cu indicarea elementelor constitutive ale contravenției: elementul material al laturii obiective - a comunicat public opere și produse purtătoare de drepturi conexe; latura subiectivă - vinovăția rezultată din lipsa autorizării date de UCMR-A.;
- descrierea faptei este suficient de precisă și permite instanței să verifice exact dacă cele reținute în sarcina contravenientului sunt sau nu reale.
Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
În sensul considerentelor reținute la punctul 1 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată legalitatea procesului verbal de contravenție contestat.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 06.03.2014, petentei S.C. C. C. S.R.L. i s-a întocmitProcesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ de către agenți constatatori din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție C., prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 6.000,00 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.1392 lit.f din Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe și sancționate deart.1392 coroborat cu art.1395 alin.1din același act normativ.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentei că la data de 06.03.2014, orele 14:30,a comunicat public opere și produse purtătoare de drepturi conexe, fără autorizarea UCMR-A., în cadrul restaurantului C. C..
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, fapta reținută în sarcina petentei a fost încadrată juridic în dispozițiile art.1392 lit.f din Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe - dispoziții potrivit cărora: Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 6.000 lei la 60.000 lei urmatoarele fapte: ..... (f) comunicarea publică, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a operelor ori a produselor purtătoare de drepturi conexe;
Continuând analiza actului atacat sub aspectul sancțiunii aplicate, instanța constată că, în cuprinsul acestuia, s-a aplicarea sancțiunii contravenționale principale a amenzii contravenționale în cuantum de 3.000,00 lei, conform art.1392 coroborat cu art.1395 alin.1 din Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozitiile art.1169 C.civ. din 1864 (text legal în vigoare la data pronunțării prezentei hotărâri, conform art.230 lit.a din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, dar și specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3. Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Din cuprinsul actului sancționator, instanța reține că la rubrica obiecțiuni ale contravenientului, agentul constatator a consemnat că, la momentul efectuării controlului, în restaurant nu se afla aparatură muzicală (fila 8, din dosar). Martorul Șapera I. a confirmat împrejurarea că societatea petentă nu dispune de dotările necesare pentru a difuza muzică, nici în interiorul restaurantului și nici pe terasă, însă, în bucătăria restaurantului este folosit un aparat radio la care angajații ascultă muzică (fila 40, din dosar). Martorul însuși a recunoscut că muzica astfel difuzată poate fi ascultată de potențialii clienți. În plus, același martor a arătat că în restaurant se aflau două televizoare atașate pe perete, conectate la o rețea de televiziune, însă folosirea acestora se face doar în scopul promovării produselor comercializate de petentă și al actualizării prețurilor acestora; că televizoarele erau folosite uneori noaptea de către angajați, care urmăreau programele TV, dar că actualmente acestea nu se mai află în restaurant, existând pe pereți numai suportul pe care fuseseră amplasate.
Potrivit art.15 alin.1 din Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, facută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un numar de persoane care depășește cercul normal al membrilor unei familii și al cunoștințelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de executie ori de prezentare directă a operei, expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică și de arhitectură, proiecția publică a operelor cinematografice și a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală, prezentarea într-un loc public, prin intermediul inregistrarilor sonore sau audiovizuale, precum și prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea, se consideră publică orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fara fir, realizată prin punerea la dispoziție publicului, inclusiv prin internet sau alte retele de calculatoare, astfel incat oricare dintre membrii publicului sa poata avea acces la aceasta din orice loc sau in orice moment ales in mod individual.
Având în vedere definiția legală precitată raportată la declarația martorului, instanța constată că utilizarea celor două televizoare și a radioului se încadrează în intensiunea noțiunii comunicare publică, fiind deci realizat elementul material al laturii obiective a contravenției.
Cât privește latura subiectivă a contravenției, instanța reține că, cu ocazia întocmirii procesului verbal de control, contabilul societății petente a comunicat verbal că petenta nu deține autorizație emisă de UCMR-A. (fila nr.21, din dosar), fiind deci realizată forma de vinovăție prescrisă de norma de incriminare.
2.4. Încadrarea juridică:
Față de situația de fapt reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petenteia fost încadrată în dispozițiile art.1392 lit.f din Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.1392 coroborat cu art.1395 alin.1 din Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe sunt textele legale care reglementează sancțiunile aplicabile contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.1392 lit.f din Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe - dispoziții potrivit cărora: Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 6.000 lei la 60.000 lei urmatoarele fapte: ..... (f) comunicarea publică, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a operelor ori a produselor purtătoare de drepturi conexe;
Pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.1392 lit.f din Legea 8/1996, petentei i s/a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 6.000,00 lei.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute art.1392 lit.f din Legea 8/199.
4. Asupra reindividualizării sancțiunii aplicate:
Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.
Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, instanța apreciază că se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, ținând cont de argumentele ce succed.
Analiza pericolului social concret al faptei trebuie raportată la criteriile consacrate de art.21 alin.3 din O.G.2/2001: Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei savârșite, ținându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsită fapta, de modul și mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.
Cu privire la împrejurarile în care a fost savârsită fapta, la modul și mijloacele de savîrsire a acesteia, instanța reține că:
- trei organisme de gestiune colectivă dau autorizații pentru același lucru, în numele membrilor lor (UCMR-A. reprezinta compozitorii, CREDIDAM reprezinta interpretii și UPFR reprezintă producatorii;
- petenta deține una din cele trei licențe, respectiv licența neexclusivă de utilizare a muzicii în scop ambiental nr.L024135/20.01.2014, emisă de UPFR (Uniunea Producătorilor de Fonograme din România), astfel cum s-a consemnat de către agentul constatator în procesul verbal de control și în raportul întocmit (fila nr.18, fila nr.21, din dosar).
Cu privire la circumstanțele personale ale contravenientului, instanța reține că petenta este la prima abatere de acest tip. astfel cum recunoațte însuți intimatul prin întâmpinare (fila nr.15, din dosar).
Scopul urmărit nu a fost eludarea drepturilor compozitorilor, interpreților sau producătorilor:
- în bucătăria restaurantului este folosit un aparat radio la care angajații ascultă muzică
- folosirea celor două televizoare în scopul promovării produselor comercializate de petentă și actualizării prețurilor acestora
- în prezent, televizoarele nu mai sunt montate pe pereții interiori ai restaurantului.
5. Soluția instanței:
În consecință, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C. C. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul M. Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române - Inspectoratul Județean de Poliție C. și va modifica Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.03.2014 în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 6.000,00 lei, cu sancțiunea avertisment, menținînd celelalte dispoziții ale actului sancționator menționat.
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.453 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Reținând dispozițiile legale ce succed,
- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.;
- art.468 alin.1 C.proc.civ.;
- art.471 alin.1 C.proc.civ.,
prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C. C. S.R.L., cu sediul social în C., Bulevardul Tomis, nr.28, județ C., înmatriculată la O.R.C. sub nr.J_, având cod unic de înregistrare_ și atribut fiscal RO, reprezentată legal prin d-nul M. S., în calitate de Administrator, împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.03.2014, în contradictoriu cu intimatul M. Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române - Inspectoratul Județean de Poliție C., cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.106, județ C., având cod unic de identificare_, reprezentat prin Comisar Șef de Poliție Dr. B. D..
Modifică Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.03.2014 în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 6.000,00 lei, cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.03.2014.
Ia act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile, de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ...
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.08.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. E. R.
Red. Jud. C.I. – 02.12.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9118/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 8507/2014.... → |
|---|
