Pretenţii. Sentința nr. 30/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 8061/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
CAMERA DE CONSILIU
Ședința de la 30 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M. S.
GREFIER E. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții cerere cu valoare redusă, acțiune formulată de reclamanta ., cu sediul în C., ., ., C. RO16409525, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, în contradictoriu cu pârâta V. D. SRL, cu sediul în București, .. 20, Sector 3, C. RO8409931, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_ .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 30.10.2014.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.03.2014, sub nr._, reclamanta S.C. T. L. SRL, în contradictoriu cu pârâta S.C. V. D. SRL, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1908,36 lei, cu titlu de debit principal, cât și a dobânzii contractuale, de 0,10% din valoarea întregii sume datorate până la zi, calculate de la data scadenței fiecărei facturi, astfel: din data de 10.04.2011 pentru suma cuprinsă în factura TTLC CND nr._/08.02.2011 și din data de 21.05.2011, pentru suma cuprinsă în factura TTL CND nr._/21.03.2011.
În motivare, reclamanta a învederat că, între cele două societăți s-a derulat o relație contractuală, în care S.C. T. L. SRL a avut calitatea de organizator de transport multimodal al mărfurilor debitoarei S.C. V. D. SRL, pe ruta C.-România, precum și efectuarea de operațiuni conexe transportului, precum reiese din contractul de prestări servicii nr. 05/10.04.2009.
Pentru serviciile prestate, au fost emise facturi care cuprindeau sume atât în lei, cât și în valută (USD) pentru prestațiile externe, anume pentru navlu, prețul transportului pe mare.
Conform art. 4 pct. VIII din contract, debitorul avea obligația achitării facturii în moneda în care a fost emisă. Cu toate acestea, pentru facturile emise în valută, debitoarea putea la propria alegere, să opteze pentru efectuarea plății în lei, situație în care trebuia aplicată o majorare de 3% din valoarea facturii, majorare ce reprezintă factorul de risc valutar.
Facturile din prestații au fost achitate, integral, de către debitoare, modalitatea îndeplinirii obligației pentru perioada noiembrie 2009 – octombrie 2010 fiind prin virament bancar (în moneda facturată, usd și lei), iar pentru perioada 25.10.2010 – 21.03.2011, prin emiterea de bilete la ordin, doar în lei.
Cu toate că debitoarea a susținut faptul că ar fi dorit plata facturilor în valuta în care au fost emise, totuși nu a procedat în acest mod, ba chiar a instrucționat creditoarea să introducă biletele la ordin spre decontare – și pentru sumele în valută și în lei, la scadență.
Având în vedere că, pentru toate sumele datorate în valută USD, debitoarea și-a îndeplinit obligația de plată în lei și făcând aplicarea prevederilor contractuale, s-a procedat la emiterea facturilor fiscale . CND nr._/08.02.2011, scadentă la data de 09.04.2011, în cuantum de 1100,33 lei și . CND nr._/21.03.2011, scadentă la data de 20.05.2011, în cuantum de 808,03 lei, fiecare factură fiind însoțită de o anexă în care sunt menționate facturile emise în valută și decontate în lei, pentru care s-a aplicat coeficientul de majorare de 3%.
Potrivit art. 4 pct. XI din contract, facturile sunt acceptate la plată prin neformularea de obiecțiuni, ceea ce conduce la existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, constând în suma de 1908,36 lei.
Pentru întârzierea la plată, debitorul datorează dobândă contractuală penalizatoare de 0,10% din valoarea întregii sume datorate, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi imediat următoare scadenței și până la data stingerii debitului inclusiv.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 din NCPC.
În probatoriu, s-au depus înscrisuri (f. 8-29).
Pârâta S.C. V. D. SRL a formulat întâmpinare, invocând, pe cale de excepție, prematuritatea introducerii acțiunii și prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca nefondată, pe motivul necomunicării celor două facturi fiscale decât odată cu acțiunea introductivă, astfel că, față de prevederile contractuale, scadența nu se împlinise la data înregistrării acțiunii pe rolul instanței.
Cu referire la suma solicitată, pe considerentul achitării în lei a unor sume emise în valută, factorul de risc valutar ar fi intervenit doar dacă societatea ar fi achitat facturile prin ordin de plată, după un termen de peste 60 de zile de la data emiterii facturilor și la un alt curs valutar decât cel din data emiterii facturilor fiscale de transport.
De asemenea, penalitățile nu pot fi solicitate, întrucât scadența obligației de plată nu a intervenit.
Prin răspunsul la întâmpinare, înregistrat la data de 11.06.2014, reclamanta creditoare a solicitat respingerea excepțiilor, a prematurității întrucât obligația de plată a cărei îndeplinire a fost solicitată prin cerere nu își are izvorul în facturi, ci în contractul părților, iar a prescripției, întrucât obligația de plată a luat naștere în termen de 60 de zile de la data facturării.
Instanța a calificat excepția prematurității ca fiind apărare pe fondul cauzei, iar prin încheierea de ședință din data de 25.09.2014 a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată, pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 10.04.2009, între reclamanta S.C. T. L. SRL, în calitate de prestator și pârâta S.C. V. D. SRL, în calitate de client, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 05 având ca obiect organizarea transporturilor în regim multimodal și operațiuni conexe acestora și respectiv plata acestor servicii de către client.
Referitor la condițiile plății, conform pct. XIV al art. 3.2. din contract, „clientul se obligă să plătească toate prestațiile efectuate și facturate de către prestator.”
În continuare, art. 4 din contract, intitulat plata prestațiilor, reglementează în detaliu modalitatea de plată, iar din cuprinsul punctelor I-XIII rezultă fără echivoc condiționarea obligației de plată a clientului de emiterea și transmiterea unei facturi către acesta.
Potrivit punctului X, „facturile emise de către prestator vor fi transmise clientului prin una din metodele de comunicare acceptate de lege și retransmise prestatorului de către client, semnate și stampilate atât de primire cât și de acceptare la plată. Fiecare parte își va instrucționa personalul cu atribuții în acest sens. Originalul facturii se va expedia prin poștă cu aviz de primire.” Conform punctului XI, „în caz de nerespectare a procedurii de mai sus sau dacă clientul nu transmite de îndată în termen de maximum 24 de ore de la data primirii obiecțiuni față de facturile prestatorului se va considera că facturile sunt acceptate la plată.”
În contract s-a mai prevăzut ca, „pentru traficul de import clientul se obligă să plătească suma facturată în termen de 60 de zile calendaristice de la data sosirii containerelor în portul de descărcare, garantarea plății urmând a se efectua cu fila cec sau bilet la ordin.”, iar prin actul adițional nr. 1 încheiat la data de 19.10.2009, părțile au convenit că, „pentru traficul de import, clientul se obligă să plătească suma facturată în termen de 60 de zile calendaristice de la data facturării.”
În temeiul prevederilor contractuale, reclamanta creditoare a emis facturile fiscale . CND nr._ din data de 08.02.2011, scadentă la data de 09.04.2011, în cuantum de 1100,33 lei și factura . CND nr._ din data de 21.03.2011, scadentă la data de 20.05.2011, în cuantum de 808,03 lei, fiecare factură fiind însoțită de o anexă în care sunt menționate facturile emise în valută și decontate în lei, pentru care s-a aplicat coeficientul de majorare de 3%.
Ordinele de plată atașate la dosar (f. 21-29) atestă că, sumele emise în valută au fost achitate în lei, fapt de altfel necontestat de către reclamantă.
Referitor la temeinicia emiterii unor facturi reprezentând contravaloarea coeficientului de ajustare financiară, instanța apreciază că, în contra apărărilor debitoarei potrivit cărora factorul de risc valutar ar fi intervenit doar dacă societatea ar fi achitat facturile prin ordin de plată, după un termen de peste 60 de zile de la data emiterii facturilor și la un alt curs valutar decât cel din data emiterii facturilor fiscale de transport, potrivit pct. VIII din contractul părților, „plata facturii de navlu air freight sau/și alte sume facturate reprezentând transport în regim internațional se va face în valuta menționată în factura emisă de către prestator. În cazul în care clientul dorește plata în lei, se va aplica o majorare de 3% din valoarea facturii reprezentând factorul de risc valutar.”
Cu toate acestea, instanța mai reține că, cele două facturi fiscale emise la datele de 08.02.2011 și 21.03.2011 nu au fost comunicate pârâtei conform prevederilor pct. X al art. 4, debitoarea fiind înștiințată asupra pretențiilor creditoarei odată cu primirea prezentei cereri de chemare în judecată.
Deși dreptul reclamantei de a solicita plata acestor prestații s-a născut de la data scadenței fiecăreia dintre cele două facturi fiscale, obligația corelativă de plată a pârâtei a luat naștere de la data comunicării facturilor fiscale, raportat la stipulațiile contractuale exprese.
Precum însăși susținerilor reclamantei, obligația de plată a pârâtei își are izvorul în contractul părților, iar potrivit art. 969 din C. civ. aplicabil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Prin urmare, atâta vreme cât părțile au reglementat în mod expres condițiile plății, iar reclamanta este cea care a încălcat o clauză contractuală de care depindea nașterea obligației de plată a pârâtei, neplata pretențiilor solicitate acesteia reprezintă consecința propriei atitudini culpabile a reclamantei, constând în necomunicarea celor două facturi fiscale, conform pct. X al art. 4 din contract.
În concluzie, având în vedere că, reclamanta a solicitat executarea unei prestații contractuale, anterior momentului îndeplinirii propriilor obligații în legătură cu această prestație, instanța va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta ., cu sediul în C., ., ., C. RO16409525, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, în contradictoriu cu pârâta V. D. SRL, cu sediul în București, .. 20, Sector 3, C. RO8409931, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.10.2014.
P., GREFIER,
O. M. S. E. M.
Cf.disp.art.426 alin.4 C.p.c. semnează
Grefier șef secție civilă
Ț. M.
Red. Jud. O.M.S. 06 Ianuarie 2014;
Tehnored. Grf. E.M. 03 Noiembrie 2014/ 4 exp.
Comunicat . exp. / .
| ← Validare poprire. Sentința nr. 263/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 09/2014.... → |
|---|
