Plângere contravenţională. Sentința nr. 9118/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9118/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 13938/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 9118
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 15.09.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Judecător C. I.
GREFIER: L. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului-Verbal . nr._/08.05.2014, formulată de petentul C. S., CNP_, cu domiciliul în Mun. C., .-3, ., etaj 4, apt. 34, J. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în Mun. C., J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 01.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea pentru data de 15.09.2014 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.05.2014, sub nr.13._, petentul C. S., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.05.2014.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina, invocând în susținere următoarele argumente:
(1). la data de 08.05.2014, se deplasa cu autoturismul marca Renault Symbol cu numărul de înmatriculare_, împreună cu numita C. I., pe Bulevardul A. L., dinspre Bulevardul Tomis și, ajungând la intersecția cu . dreapta, oprind apoi în fața marcajului pietonal pentru a acorda prioritate pietonilor angajați în traversare la culoarea verde a semaforului;
(2). după traversarea unui grup numeros de pietoni, pentru că pe sensul său de mers nu se mai afla nicio persoană, petentul a continuat deplasarea pe . apoi imediat de agentul constatator.
Se învederează că agentul constatator nu a menționat în actul sancționator, în integralitatea lor obiecțiunile petentului, acesta din urmă fiind de fapt somat să semneze actul.
În drept, petentul a invocat O.U.G 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei: Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ._/08.05.2014 (fila nr.6, din dosar), cartea de identitate (fila nr.8, din dosar), dovada . nr._/08.05.2014 (fila nr.7, din dosar) .
Având în vedere art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.19 O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (http://10.16.101.23/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp197344/_.HTML - #În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței ../Data CT XWM_/12.05.2014 (fila nr.10, din dosar).
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..
La data de 17.06.2014, intimatul a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petent, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat întrucât, în ziua de 08.05.2014, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . din C., iar la intersecția cu . viraj stânga și nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajat regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal.
Intimatul precizează că fapta anterior menționată este prevăzută de art.135 lit.h din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 și sancționată de art.100 alin.3 lit.(b) din O.U.G 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice
Intimatul învederează instanței că actul sancționator a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și ale art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incidentă niciuna din cauzele care ar putea duce la anularea acestuia.
În privința temeiniciei actului sancționator, se arată că acesta, ca act administrativ, face prin el însuși proba situației de fapt reținute de agentul constatator, bucurându-se de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate.
Cu privire la susținerea petentului cum că nu este de acord cu cele reținute în procesul verbal de contravenție, se învederează faptul că din planșele fotografice depuse la dosarul cauzei reiese în mod clar că cele reținute de organul constatator reflectă adevărul.
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile O.U.G. nr.195/2002 republicată, ale H.G. nr.1391/2006 și ale O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând: un număr de 4 fotografii efectuate în data de 08.05.2014, ora 19:00, cu aparatul de supraveghere video a traficului rutier montat pe auto cu nr. de înmatriculare MAI-_(filele nr.17 – 20, din dosar); atestatul operatorului radar (fila nr.15, din dosar); certificat de aprobare de model (fila nr.16, din dosar).
În temeiul art.223 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze (fila nr.14 verso, din dosar).
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că virajul efectuat a fost la dreapta, astfel cum rezultă și din planșele foto depuse la dosar de către intimat.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și având în vedere și dispozițiile ar.181 alin.1 pct.2 C.proc.civ., instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 12.05.2014, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (08.05.2014), întrucât acesta i-a fost comunicat petentului în condițiile prevăzute de art.26 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (fila nr.5, din dosar).
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotăraște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a actului sancționator – împrejurarea că agentul constatator nu ar fi consemnat integral obiecțiunile formulate, astfel cum susține petentul, fiind neprobată și, de altfel, fără relevanță pentru cauzele de nulitate ce ar putea afecta actul contestat.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 08.05.2014, petentul C. S. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. prin Serviciul Rutier, cu amendă în cuantum de 340,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de prevăzute de art.135 lit.(h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 și sancționate de art.100 alin.3 lit.(b) din O.U.G. nr.195/2002, cu reținerea permisului de conducere, în temeiul art.111 alin.1 lit.(c) din același act normativ.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 08.05.2014, orele 19:00, a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ pe Bulevardul Al. L. din C., dinspre Bulevardul Tomis, și, ajungând la intersecția cu . un viraj stânga, zona City Prk, fără a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea drumului public pe culoarea verde a semaforului electric.
Din planșele foto depuse la dosarul cauzei rezultă că petentul a virat dreapta la intersecția bulevardului cu .> Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.135 lit.(h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, text legal potrivit căruia: conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere ...pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat este precizat că fapta reținută în sarcina petentei este sancționată de art.100 alin.3 lit.(b) din O.U.G. nr.195/2002.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ care statuează că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ. din 1864 (preluat în art.249 C.proc.civ.).
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3.Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Cu titlu preliminar, instanța constată că petentul contestă săvârșirea faptei contravenționale, susținând că a acordat prioritate de trecere autovehiculelor care veneau din partea stângă.
(1). Din planșele foto depuse de intimat în probațiunea cauzei rezultă că pietonul se afla deja pe trecerea de pietoni pe sensul de mers al petentului atunci când petentul se apropia de marcajul pietonal (filele nr.17 – 18, din dosar).
Data și ora la care s-au executat planșele foto sunt: 08.05.2014, respectiv 19:00:17, 19:00:18, 19:00:23 și 19:00:24 (filele nr.17 - 19, din dosar).
Din analiza probei menționate instanța constată că, exceptând direcți virajului efectuat toate mențiunile pe care aceasta le cuprinde sunt în perfectă concordanță cu mențiunile înscrise în procesul verbal de contravenție contestat.
Instanța reține însă că această consemnare echivalează cu o eroare materială neesențială, care nu este de natură să afecteze temeinicia actului sancționator atâta timp cât pietonul se angajase în traversare, fiind aproximativ la jumătatea marcajului pietonal, și petentul nu i-a acordat prioritate (filele nr.17 – 18, din dosar).
Pentru acest considerent, instanța apreciază că proba face dovada situației de fapt descrise în procesul verbal contestat.
(2). Dovada că agentul era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat (depusă la fila nr.20, din dosar)
Intimatul a depus ATESTAT NR.108 din 26.03.2010, care certifică faptul că agent șef O. E. face parte din cadrul Serviciului Rutier C. și este autorizat să lucreze ca operator R. cu sisteme de tip AUTOVISION.
Petentul a susținut prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei că certificatul de omologare a aparatului radar vizează doar măsurarea vitezei, iar nu și înregistrarea video a faptei. Apărarea nu poate fi reținută întrucât din cuprinsul actului sancționator rezultă că agentul constatator a menționat . care a realizat înregistrarea video, respectiv HARD CT027 montat pe auto MAI-_.
Față de considerentele anterior arătate, instanța va respinge susținerea petentului în sensul nevinovăției sale în săvârșirea faptei contravenționale.
2.4. Încadrarea juridică:
Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.135 lit.(h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că norma de incriminare a fost corect coroborată cu dispozițiile art.100 alin.3 lit.(b) rap. la art.111 alin.1 lit.(c) din O.U.G. nr.195/2002 care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
Criticile petentului cu privire la consemnarea încadrării juridice a faptei sunt neîntemeiate, astfel cum rezultă din textele legale precitate. De altfel, interpretarea dată de petent în referire la încadrarea juridică dată faptei este eronată întrucât, prin simbolul RAOUG 195/02R agentul constatator a indicat prescurtat Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi primită interpretarea dată de petent, este de reținut că, din interpretarea teleologică a art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, rezultă că instanța nu este ținută de încadrarea în drept dată faptei de agentul constatator, atâta timp cât aceasta este descrisă în cuprinsul procesului verbal.
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept. De asemenea, reținând că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în condițiile în care în prezentul litigiu instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art.6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (cauza N. G. vs. România, hot. din 03.04.2012), instanța constată temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Pentru a verifica legalitatea aplicării amenzii contravenționale aplicate petentului, textul legal anterior menționat trebuie coroborat cu art.1 din H.G nr.871/2013, care prevede că: (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră. (2) Începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.
Coroborând art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. și art.1 din H.G nr.871/2013, rezultă că, în al primul semestru al anului 2014, valoarea unui punct amendă este de 85,00 lei.
Pentru neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, art.100 alin.3 lit.(b) din O.U.G. nr.195/2002 prevede amenda contravențională prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Pentru clasa a II – a de sancțiuni, se aplică patru sau cinci puncte amendă, astfel cum rezultă din art.98 alin.4 lit.(b) din O.U.G. nr.195/2002 rep.
În speța dedusă judecății, retinându-se contravenția prevăzută de art.135 lit.(h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 rap. la art.100 alin.3 lit.(b) din O.U.G. nr.195/2002, s-a dispus aplicarea amenzii în cuantum de 340,00 lei, ca sancțiune principală, precum și măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere, în condițiile în care sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile este prevăzută în însuși textul incriminator menționat în act.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.98 alin. 4 lit. (b) din OUG nr. 195/2002, având un cuantum valoric corect stabilit în raport cu art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., coroborat cu art.1 din H.G nr.871/2013 (patru puncte amendă * 85,00 lei/punct amendă = 340,00 lei amendă).
De asemenea, instanța constată că reținerea permisului de conducere al petentului s-a făcut în respectarea dispozițiilor art.100 alin.3 lit.(b) rap. la art.111 alin.1 lit.(c) și alin.2 din O.U.G. nr.195/2002.
Față de gradul concret de pericol social al faptei contravenționale, pe care instanța îl apreciază ca fiind sporit, ținând seama de împrejurarea că fapta petentului a pus în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a pietonilor angajați regulamentar în traversare la culoarea verde a semaforului, creând premise favorabile producerii unui accident de circulație, instanța conchide că sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată pentru ca petentul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor săvârșirea unor fapte similare.
În sensul celor anterior arătate, instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.
4. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, și apreciind că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. S. împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.05.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. și, pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul – verbal contravenție anterior menționat.
5. Instanța din oficiu:
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.453 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Reținând dispozițiile legale ce succed,
- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.;
- art.468 alin.1 C.proc.civ.;
- art.471 alin.1 C.proc.civ.,
prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. S., cu domiciliul în Mun. C., .-3, ., etaj 4, apt. 34, J. C., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/08.05.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în Mun. C., J. C., ca neîntemeiată.
Menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/08.05.2014.
Ia act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.09.2014.
Președinte, Grefier,
Judecător C. I. L. B.
Red. Jud. C.I. – 30.01.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 09/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8175/2014.... → |
|---|
