Plângere contravenţională. Sentința nr. 9193/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9193/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 17228/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentința civilă nr.9193
Ședința publică de la 16.09.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. A. R.
GREFIER: SELMA Z.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petent . cu sediul în C.,.,jud.C. în contradictoriu cu intimat DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru petentă av. P. A. cf. delegației de reprezentare depusă la dosar, lipsă intimata.
Procedura este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța pune în discuția părților stabilirea cadrului procesual pasiv.
Reprezentantul petentei invederează instanței că înțelege să se judece cu Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În baza art.255-258C.proc.civ.instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri.
Reprezentantul petentei arată că nu mai are alte probe sau cereri de formulat.
În baza art.392C.proc.civ.instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei pentru dezbateri.
Reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii contravenționale cu consecința anulării procesului verbal de contravenție,iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertismentul ,fără cheltuieli de judecată.
În baza art.394C.proc.civ.instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Constată că:
Prin plângerea formulată și înregistrată la Judecătoria C. sub nr._, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 14.06.2013, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, a arătat petenta că la data de 14.06.2013, comisarii Gărzii Financiare C. au efectuat un control inopinat la punctul său de lucru, ocazie cu care au întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor H nr._/14.06.2013, aplicând amendă în cuantum de 8000 lei ca urmare a constatării încălcării dispozițiilor art.10, lit.b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și suspendarea pe o perioadă de 3 luni a activității, conform art. 14 alin2 din OUG nr.28/1999. S-a menționat că s-a dispus și confiscarea sumei de 197 lei.
În concret, petenta a susținut că: își desfășoară activitatea la punctul de lucru aflat pe . incinta T., într-un spațiu închiriat de la . conform contractului de închiriere nr. 134/08.04.2010, modificat prin actul adițional nr. 2/08.04.2010,fiind racordată la o sursă de curent care alimentează mai multe clădiri, printre care și clădirea în care își desfășoară activitatea; proprietarul spațiului a efectuat lucrări de reparații care au necesitat întreruperea alimentării cu energie electrică, astfel că, în momentul încasării respectivelor sume de bani, nu a avut posibilitatea înregistrării în casa de marcat, întrucât în cea mai mare parte a zilei sursa cu alimentare energie electrică a fost oprită.
S-a mai arătat că suma de bani nu a fost înscrisă în registrul special întrucât administratorul societății a fost plecat de la acel punct de lucru iar angajații societății nu l-au anunțat în acest sens.
În final, petenta a învederat instanței faptul că are o conduită corectă în relația cu instituțiile statului și nu a mai fost sancționată pentru vreo faptă contravențională de această natură, astfel că în nici un moment nu a existat intenția de a ascunde sumele obținute din vânzarea bunurilor, pericolul social concret fiind foarte scăzut.
De asemenea, petenta a solicitat și analizarea posibilității înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În drept, au fost invocate dispoziții ale OG 2/2001 și OUG nr. 28/1999.
În dovedire, au fost atașate la plângere înscrisuri, respectiv contract de închiriere, adresa emisă de . petentă cu privire la oprirea sursei de alimentare a spațiului închiriat și copia actului sancționator contestat.
Intimata, nu și-a desemnat nici un reprezentant în fața instanței și nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru petentă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea stare de fapt:
La data de 14.06.2013, în urma unui control efectuat la punctul de lucru al petentei . s-a constatat că aceasta a încasat de la persoane fizice suma de 197 lei, pentru care nu a emis bonuri fiscale, încălcându-se prevederile art.1 din OUG nr. 28/1999. Fapta constituie contravenție fiind prevăzută de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999.
Astfel, a fost întocmit procesul –verbal de contravenție . nr._/14.06.2013, petenta fiind sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 8000 lei. De asemenea s-a luat măsura complementară de suspendare a activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni și s-a dispus potrivit art.11 alin.3 din OG nr.28/1999, confiscarea sumei de 197 lei.
În ceea ce privește legalitatea procesului– verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța constată că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsă ca vădit neîntemeiată).
Așadar, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Astfel, instanța reține din motivarea plângerii, faptul că petenta admite că nu a folosit casa de marcat la momentul controlului având în vedere că era întrerupt curentul electric acest ultim aspect fiind dovedit cu adresa emisă de .. Cu toate acestea, petenta nu a dovedit contrariul celor susținute de agenții constatatori, în sensul că raportat la împrejurarea creată, nu a dovedit că ar fi consemnat în registrul special al AMEF vreo mențiune cu privire la suma de 197 lei reprezentând încasări, în situația în care în acea zi nu era curent electric și nu se putea folosi casa de marcat.
Potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 28/1999 constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (b) neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;
Art. 1 alin.4 din același act normativ, prevede că „până la repunerea în funcțiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, agenții economici utilizatori sunt obligați să înregistreze într-un registru, special întocmit în acest sens, toate operațiunile efectuate și să emită facturi fiscale pentru respectivele operațiuni, la cererea clientului.”
Aplicarea prezumției de legalitate de care beneficiază procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în condițiile în care fapta a fost percepută de agenții Gărzii Financiare cu propriile simțuri, nu aduce atingere prezumției de nevinovăție, atât timp cât în concret petenta avea posibilitatea de a administra probe solide în susținerea apărării sale.
Or, însăși petenta admite faptul că deși casa de marcat nu funcționa la data de 14.06.2013 din lipsă de curent electric, suma de bani de 197 lei rezultată din încasări, nu a fost înregistrată de către angajații acesteia într-un registru special astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 alin.4 din OUG nr. 28/1999 în atare situații.
Întrucât petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, instanța constată că fapta reținută în sarcina sa, constituie contravenția prev. de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 republicată raportat la art. 1 alin.4 din același act normativ.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, instanța constata ca petentei i-au fost aplicate doua sancțiuni pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10, lit. b, din OUG nr. 28/1999 respectiv, amenda în cuantum de 8000 lei și suspendarea activității punctului de lucru pe o perioada de 3 luni. De asemenea a fost luata si măsura confiscării sumei de 197 lei.
Instanța apreciază ca cele doua sancțiuni aplicate sunt vădit disproporționate în raport cu scopul urmărit - prevenirea evaziunii fiscale. Disproporția rezida în primul rând în prejudiciul mic creat statului prin neemiterea bonurilor fiscale. Statul era îndreptățit să impoziteze profitul petentei, cota de impozitare fiind de 16% (art. 17, din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal). Din probele administrate nu rezulta rata profitului realizat de contestatoare. Dar, indiferent de acesta, impozitul aferent profitului realizat din vânzarea unor servicii de 197 lei nu poate fi foarte mare.
Prin urmare, prejudiciul creat statului prin neemiterea bonurilor fiscale pentru suma de 197 lei este unul mic. Sancțiunea pecuniara aplicată, chiar daca a avut cuantumul minim prevăzut de lege, este totuși de cel puțin 600 de ori mai mare decât prejudiciul creat, care oricum fusese recuperat prin confiscarea întregii sume de bani nemarcate. Iar daca contestatoarea ar fi optat pentru plata unui impozit pe venit disproporția dintre prejudiciul creat si sancțiunea pecuniara ar fi si mai mare.
Instanța este conștientă ca faptele de genul celor reținute în sarcina contestatoarei pot avea un caracter repetitiv, existând riscul ca numai o parte dintre acestea sa fie descoperite. Pentru aceste considerente ar fi justificata aplicarea unor sancțiuni care sa depășească cuantumul prejudiciului creat, pentru descurajarea fenomenului. Însă, depășirea cu peste 600 de ori a prejudiciului, creează o disproporție evidenta între scopul legitim urmărit si drepturile societății petente.
De altfel, prevenirea fenomenului ar putea fi realizată și prin controale sporite la persoanele juridice ce au mai fost sancționate pentru fapte identice sau similare, descurajându-le în acest mod sa mai săvârșească astfel de fapte.
Instanța apreciază că sancțiunea complementară a suspendării activității societății petente A. P. de tip restaurant la punctul de lucru de pe ., pentru o perioadă de 3 luni este de asemenea disproporționată în raport cu drepturile petentei persoană juridică. Consecințele unei astfel de sancțiuni, pot fi de multe ori iremediabile, putând duce la faliment. Suspendarea activității unei persoane juridice poate avea drept consecință nu numai nerealizarea de venituri pe perioada respectivă, ci și pierderea clientelei poate fi definitivă, putând persista și după încetarea măsurii. Este lesne de înțeles că poziția de piață a unor persoane juridice sancționate în acest mod poate fi iremediabil afectată. De asemenea, această măsură are efecte negative asupra angajaților petentei care vor deveni lipsiți de loc de muncă pe perioada suspendării.
Nu în ultimul rând, chiar și statul va fi afectat negativ de această măsură, care pe parcursul suspendării activității persoanei juridice nu va încasa impozite nici de la aceasta și nici de la angajații ei, efectele negative putându-se prelungi și pe termen mediu sau lung, adică, după încetarea măsurii suspendării activității dacă persoana juridică va falimenta.
La reindividualizarea sancțiunilor aplicate, instanța va avea în vedere și conduita bună a societății petente, care nu a mai fost sancționată contravențional și care a conștientizat pericolul social al faptei săvârșite dar și a fenomenului de evaziune fiscală.
Pentru toate considerentele arătate mai sus, instanța va dispune înlocuirea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal de contravenție (amendă în cuantum de 8.000 lei și sancțiunea complementară de suspendare a activității unității pe o perioadă de 3 luni), cu sancțiunea avertismentului.
În legătura cu măsura confiscării, instanța apreciază ca această măsură nu este disproporționată în raport cu scopul legitim urmărit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal . nr._ din 14.06.2013 de petenta . cu sediul în C., .,jud.C., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în București,sector 5,..
Înlocuiește sancțiunile aplicate prin procesul-verbal de contravenție (amendă în cuantum de 8.000 lei și sancțiunea complementară de suspendare a activității unității pe o perioadă de 3 luni), cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă acesteia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2014.
PREȘEDINTEGREFIER
P. A. R. SELMA Z.
Red.PAR/30.10.2014/4 ex.
Tehnoredact.S.Z./31.10.2014/4 ex.
Emis 2 comunicări azi,…………………
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 13/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
