Plângere contravenţională. Sentința nr. 4385/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4385/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 21777/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4385
Ședința publică de la 17 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. M. V.
GREFIER E. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petenta COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, ., sector 2, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI RO427410, în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., județul C., CUI_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 17.04.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.08.2013, sub nr._, petenta Compania Națională ,,Poșta Română” S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție C., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/28.06.2013. In subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt, petenta a formulat mai multe critici la adresa procesului-verbal:
- faptul că nu are calitatea de subiect activ al contravenției, prin raportare la disp. art. 16 alin. 6 din OG 2/2001, art. 3, art. 4, art. 26 alin. 5, art. 52, art. 99 alin. 4, art. 66 alin. 3 din Legea 333/2003, răspunderea fiind a conducătorului unității;
- incidența nulității pentru lipsa numărului de înmatriculare în registrul comerțului al petentei și neindicarea datelor de identificare ale reprezentantului;
- incidența nulității pentru lipsa datelor de identificare ale martorului asistent întrucât petenta nu a fost prezentă la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție;
- incidența nulității pentru că nu s-a adus la cunoștință dreptului de a formula obiecțiuni;
- incidența nulității pentru elementele obligatorii de individualizare a faptei, respectiv valoarea transportată pentru stabilirea cu exactitate a necesității asigurării transportului de valori cu personal de pază înarmat cu arme de foc.
- faptul că aplicarea amenzii era prematură prin raportare la termenul de 18 luni acordat prin art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012 în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității întrucât termenul menționat este un termen suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse, iar răspunderea unităților poate fi angajată numai după împlinirea termenului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile O.G. nr. 2/2001, Legii nr. 333/2003 și ale H.G. nr. 301/2012.
În dovedirea cererii au fost depuse: procesul verbal de contravenție, hotărârea Consiliului de Administrație nr. 94/2012, planul de pază transport bunuri și valori pentru județul C. nr. 103/771/29.01.2010.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform chitanței . nr._/09.07.2013.
Prin întâmpinarea depusă în termenul legal, intimatul I.P.J. C. a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal. În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității.
De asemenea, intimatul a mai arătat că neindicarea nr. de înmatriculare și a datelor de identificare ale persoanei care o reprezintă în condițiile menționării tuturor celorlalte elemente de identificare nu generează dubii cu privire la persoana sancționată și nu produce nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție. A mai arătat că lipsa semnăturii martorului asistent și neindicarea sumei menționate nu produc nicio vătămare de neînlăturat, petentei aplicându-i-se sancțiunea contravențională pentru fapta prevăzută de H.G. nr. 301/2012 și nu pentru cea prevăzută de Legea nr. 333/2003.
Intimatul a mai învederat instanței că termenul de 18 luni prev. de art. 7 din H.G. nr. 301/2012 reprezintă data până la care trebuie să se pună în legalitate cu aspectele cu privire la care s-au adus modificări, iar în speță, sancțiunea a fost aplicată pentru efectuarea transportului de valori în absența unui plan de pază avizat de Poliție, prevedere cu privire la care nu există elemente de noutate în H.G. nr. 301/2012.
Totodată, intimatul susține că planul de pază invocat de către petentă nr. 103/771/29.01.2010, avizat favorabil de IPJ C. a suferit modificări ca urmare a faptului că petenta a renunțat la serviciile S.C. G4S Cash Services S.R.L. începând cu data de 01.09.2010 care asigura paza transportului bunurilor și valorilor preluate/remise de la/la locațiile Companiei Naționale Poșta Română S.A. de pe raza Județului C., și pe cale de consecință, nu mai era de actualitate la momentul constatării contravenției întrucât petenta nu a mai solicitat un nou aviz.
În drept, au fost invocate prevederile: O.G. nr. 2/2001, H.G. nr. 301/2012 și cele ale Legii nr. 333/2003.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând: raportul agentului constatator, procesul verbal de control.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând susținerile sale.
În drept, a invocat dispozițiile art. 2 alin.1, art. 4, art. 25 alin. 1, art. 52 din Legea nr. 333/2003 și art. 3 din H.G. nr. 301/2012.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta Compania Națională ,,P. R.” S.A. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2.500 de lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. 1 și art. 60 lit. c și sancționate de art. 61 lit. b din Legea nr. 333/2003, reținându-se că petenta a efectuat transport de valori la Oficiul Postal Nr. 2 C. cu autoutilitara VW Caddy_ și VW Crafter_, auto neblindate însoțite de personal propriu, fără a avea întocmit și avizat un plan de pază pentru transportul de valori.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitateaprocesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea, instanța apreciază că nu poate fi identificată nicio altă încălcare a dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001 care să fi cauzat petentei o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție.
Motivul de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție invocat de către petentă constând în lipsa elementelor obligatorii de individualizare a faptei este netemeinic.
Procesul-verbal de control emis de către organele de poliție în exercitarea atribuțiilor ce le sunt conferite prin Legea nr. 333/2003 și H.G. nr. 301/2012 are natura juridică a unui act administrativ unilateral ce emană de la o autoritate publică, generând raporturi juridice, ca urmare a constatărilor conținute și stabilirii unor măsuri concrete de remediere în sarcina unității controlate și/sau a unor sancțiuni în caz de neconformare. Încheierea procesului verbal de contravenție a avut la bază procesul verbal de control care a fost încheiat anterior și care nu reprezintă un înscris pro causa.
Astfel, întrucât procesul verbal de contravenție prevede că proba se face cu înscrisuri, instanța, analizând cuprinsul acestora, constată că în procesele-verbale de control atașate sunt menționate valorile transportate, numele conducătorilor auto, locul și data controlului.
Cu privire la încadrarea juridică dată faptei prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, aceasta este corectă, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
Cu privire la motivul de nulitate a procesului verbal de contravenție invocat de către petentă constând neindicarea numărului de înmatriculare, instanța apreciază că o asemenea încălcare prevăzută de art. 16 al. 6 din O.G. 2/2001 este sancționată cu nulitatea relativă care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții numai în măsura în care s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt fel. Or, petenta nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare cu privire la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției celui sancționat.
În ceea ce privește datele de identificare ale reprezentantului, instanța constată că rubrica corespunzătoare este completată, fiind menționate datele administratorului V. C. A.. Analizând înscrisul depus de petentă – f. 10, instanța constată că acesta are calitatea membru al Consiliului de Administrație, iar calitatea acestuia în cadrul companiei nu a fost contestată de petentă.
Referitor la motivul de nulitate a procesului verbal de contravenție invocat de către petentă constând în nerespectarea art. 19 alin.1 din O.G .2/2001, respectiv în neindicarea datelor de identificare ale martorului asistent având în vedere faptul că petenta nu a fost prezentă la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, instanța îl va respinge ca neîntemeiat.
Instanța apreciază că încălcarea art. 19 al. 1 din O.G. 2/2001 este sancționată cu nulitatea relativă care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții numai în măsura în care s-a produs o vătămare, ce nu poate fi înlăturată în alt fel. O eventuală vătămare trebuie să fie de natura a-i afecta drepturile procesuale ale petentei și să o pună pe aceasta în imposibilitatea de a se apăra în mod eficient în cadrul procesului. Or, în speță, nesemnarea procesului verbal de un martor asistent nu o afectează în nici un fel pe petentă în exercitarea drepturilor sale procesuale, aceasta nedovedind vreo vătămare în acest sens.
În același sens, procesul-verbal fiind încheiat în lipsă, dreptul de a face obiecțiuni nu putea fi adus la cunoștința cuiva, iar petenta a detaliat obiecțiunile sale prin plângerea adresată instanței.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Pentru a fi înlăturată prezumția de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este suficientă simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 258 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Instanța constată că planul de pază nr. 103/771 din 29.01.2010 depus de către petentă prevede că valorile preluate sau remise de la/la locațiile CN Poșta Română SA pe raza județului C. este asigurat de către G4S Cash Services SRL București, în condițiile legii și conform contractului nr. 101/R830/27.04.2006. De asemenea, din analiza înscrisului depus de către intimat la fila 53 din dosar, instanța constată că G4S Cash Services SRL București a luat măsura suspendării activitătii de transport pentru petentă începând cu data de 01.09.2010.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 paza transporturilor de bunuri si valori sau a celor cu caracter special se organizează și se executa potrivit prevederilor planului de paza, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se transportă împreuna cu unitatea prestatoare, cu avizul politiei, care este obligatoriu si in cazul modificării acestuia. Potrivit art. 60 lit. c si art. 61 lit. b din aceeași lege, constituie contravenție si se sancționează cu amenda de la 2.000 lei, la 5.000 lei, neîntocmirea planului de transport de bunuri ori valori, conform art. 26 alin. (1).
Astfel, întrucât petenta nu a făcut dovada existenței unui contract valabil încheiat cu S.C. G4S Cash Services S.R.L. la data efectuării controlului și nici a existenței avizului poliției cerut de lege în situația intervenirii modificării, instanța apreciază că planul de paza invocat de către petentă nu mai era de actualitate la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție . nr._/27.06.2013.
Potrivit prevederilor art. 3 al. 2 din OG nr. 2/2001 persoana juridica răspunde contravențional în cazurile și condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.
Din modul de redactare al art. 61 alin.2 din Legea nr. 333/2003 instanța apreciază că răspunderea persoanei juridice a fost instituită în mod expres în condițiile prevăzute pentru răspunderea persoanei fizice, putând fi chiar cumulate.
În aceste condiții, față de prevederile art. 61 alin. 2 din Legea nr. 333/2003, rezulta ca în mod legal a fost sancționată contravențional persoana juridica C.N. P. R. S.A.
Instanța va respinge ca neîntemeiată și susținerea petentei conform căreia aplicarea amenzii contravenționale era prematură prin raportare la termenul de 18 luni acordat prin art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012 apreciind în acest sens că termenul de 18 luni se aplică în cazul conformărilor noilor condiții impuse prin H.G. nr. 301/2012 și nu celor preexistente H.G. nr. 301/2012. Or, sancțiunea a fost aplicată pentru efectuarea transportului de valori în absența unui plan de pază avizat de Poliție, reglementare cu privire la care nu există elemente de noutate în H.G. nr. 301/2012. Mai mult, obligația avizării de către Poliție a un plan de pază exista anterior H.G. nr. 301/2012 indiferent de cuantumul valorilor transportate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiuniicontravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care acestea au fost săvârșită, de modul de săvârșire, de scopul urmărit, în speță neexistând elemente care să conducă instanța la o concluzie contrară, cu atât mai mult cu cât petenta a fost sancționată de mai multe ori pentru fapte similare – f. 70 - 73, fără a da remedia neregulile constatate.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G.. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, ., sector 2, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI RO427410, în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., județul C., CUI_, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. V. E. M.
Red. Jud. A.M.V. 14.05.2014;
Tehnored. Grf. E.M. 29 Aprilie 2014/ 4 exp.
Comunicat . exp. / .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 13/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Uzucapiune. Sentința nr. 8888/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
