Pretenţii. Sentința nr. 2694/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2694/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 20606/212/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.2694
Ședința din publică din data de 12.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. TICEA
GREFIER: C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile, după casare, având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta S.C. E. E. S.A., cu sediul în C., ..89A, județ C., având J40/_/2007 și CUI_, în contradictoriu cu pârâta N. V., cu domiciliul în C., ., ., județ C..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 27.02.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art.260 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat consecutiv pronunțarea la data de 06.03.2014 și 12.03.2014, hotărând următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta N. V., s-a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să o oblige pe aceasta din urmă la plata sumei de 4250,57 lei, compusă din suma de 4.217,72 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate conform facturii fiscale atașate, și din suma de 32,85 lei, reprezentând taxe servicii și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice numărul_/28.05.2004, în baza căruia pârâta a consumat energie electrică, potrivit facturilor fiscale anexate, a căror contravaloare nu a fost achitată, cu toate că termenul de scadență s-a împlinit.
În drept, reclamanta a invocat prevederile articolului 969 din cod civil din 1864, Hotărârea de Guvern numărul 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, Decizia numărul 57/1999 a ANRE. și Ordinul numărul 5/2003 emis de ANRE.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 351,5 lei, potrivit art. 2 lit. c din Legea nr.146/1997 și timbru judiciar în valoare de 3 lei, conform art.3 alin. 2 din O.G. nr.32/1995
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr._/29.09.2011, pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria C. a admis cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta N. V. și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4250,57 lei, respectiv la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 354,5 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada executării propriilor obligații prin factura fiscală emisă, factura fiind un înscris sub semnătură privată ce atestă tocmai executarea operațiunii despre care face vorbire în cuprinsul ei, iar odată dovedită existența obligației de plată, pârâtei îi revine sarcina probei privind executarea acestei obligații, iar atâta vreme cât nu a făcut dovada executării ei sau a existenței unei cauze exoneratoare de răspundere (caz fortuit, forță majoră sau culpa reclamantei) instanța a reținut că există o neexecutare culpabilă din partea acesteia a propriilor obligații contractuale
A mai arătat prima instanță că în conformitate cu art. 200 alin 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin Hotărârea Guvernului 1007/2004, pârâta avea obligația de a achita și suma reprezentând taxe servicii de deconectare, calculată conform facturii fiscale emise în temeiul prevederilor de mai sus, în cuantum de 32,85 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta N. V. apreciind-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece are statutul de rezidentă în Cipru încă din anul 2007, unde este angajată în baza unui contract de muncă. În consecință, nu a aflat de proces, nu a primit nicio citație și nu a putut să formuleze apărări.
Prin decizia civilă nr. 552 din data de 20.06.2013, Tribunalul C., Secția a II a civilă a admis recursul declarat de recurenta N. V. în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. E. E. S.A. și a casat sentința recurată trimițând cauza primei instanțe, pentru rejudecare.
Instanța de recurs a arătat că judecata cauzei în fond s-a realizat cu nelegala citare a pârâtei.
În fond după casare, Judecătoria C. a fost sesizată la data de 12.07.2013, formându-se dosarul cu nr._ .
Instanța a suplimentat probatoriul, prin încheierea din_, a încuviințat proba cu interogatoriul reclamantei, însă la data de_ pârâta a înțeles să renunțe la administrarea probei- neprezentând interogatoriul pentru a putea fi comunicat reclamantei; de asemenea prin încheierea instanței din aceeași dată a fost emisă o adresă către . SA- operatorul de rețea, pentru a transmite la dosar înscrisurile aflate în deținerea sa, și care privesc punctul de consum din .> Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
La data de 28.05.2004 s-a încheiat între părțile litigante contractul de furnizare a energiei electrice la consumatori casnici nr._ (f. 6-7 dosar casat), în baza avizului tehnic de racordare nr._/26.03.2004. Potrivit acestui contract, reclamanta . se angaja să furnizeze pârâtei N. V. energie electrică la locul de consum din .-se să achite contravaloarea energiei electrice consumate, stabilindu-se prețul contractului, categoria de consum și termenul de plată.
Reclamanta a furnizat energie electrică pârâtei în perioada 28.05._09. Din Istoricul pe punct de măsură (fila 19 dosar rejudecare), rezultă că aparatul de înregistrare a energiei electrice consumate a fost montat la data de 28.05.2004 la punctul de lucru situat în . de 15.09.2009, contorul seria_ a fost ridicat de reprezentanții operatorului de rețea . SA fiind întocmit bonul de mișcare-verificare (f. 17 VOL. 1). Bonul de verificare mișcare a fost semnat. Datorită modului de desfășurare al relațiilor comerciale este de așteptat ca bonul să nu fie completat cu datele de identificare ale persoanei care asistă la demontarea contorului. Faptul că nu se cunoaște identitatea persoanei care a semnat pentru bonul de verificare mișcare – nu poate fi reținută de către instanță ca o cauză care înlătură răspunderea civilă contractuală. Pe de altă parte, nu rezultă din probe că, reclamanta deține vreo culpă în ceea ce privește generarea situației existente, ca urmare a citirii incorecte a indexului, în perioada derulării raporturilor contractuale, această operațiune fiind realizată de un terț . SA.
Factura fiscală de regularizare nr. 9 . a fost emisă la data de 09.11.2009. Perioada de consum pentru care a fost emisă factura este cuprinsă între regularizarea din 21.08.2008 și demontarea efectivă a contorului în 15.09.2009.
Contorul demontat a fost casat în data de 07.06.2011, așa cum reiese din fișa contor (f. 35 dosar rejudecare).
Așa cum reiese din factura contestată în perioada 21.08._09, pârâta avut un consum de_ KWh, rezultând un consum mediu lunar de aproximativ 850 kWh. Critica pârâtei că nu poate avea un asemenea consum nu este susținută de probele din dosar. Acest consum poate fi luat în considerare, în condițiile în care, din desfășurătorul facturilor emise (fila 19 dosar rejudecare) rezultă că, la locul de consum din loc. Albești au existat lunar astfel de consumuri în perioada 28.02._08, pârâta achitând facturile în mod constant.
Contractul reprezintă principalul instrument juridic prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturile juridice civile și prin care se realizează astfel, în cele mai variate forme, circulația bunurilor și schimbul serviciilor, în vederea înfăptuirii cât mai depline a cerințelor legii economice.
Trăsătura caracteristică, definitorie, esențială, a oricărui contract de furnizare a energiei electrice o constituie acordul de voință al părților, exprimat doar cu intenția de a se obliga juridicește, în condițiile în care forma și conținutul contractului este reglementată de lege. În această materie, părțile pot decide liber doar asupra încheierii contractului.
În aceste împrejurări, atâta timp cât pârâta a beneficiat de serviciile oferite de reclamantă, a folosit energia electrică furnizată pe perioada menționată în acțiune (pentru care a fost emisă factura de regularizare nr. 9 . din 09.11.2009), în baza dispozițiilor art. 969, 970 și 1066 C. civ., datorează suma indicată în acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 969 Cod civil, convențiile legal încheiate reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale, iar conform prevederilor art. 970 din același cod, convențiile trebuie executate cu bună-credință. Nu prezintă relevanță faptul că pârâta nu s-a aflat în țară pe parcursul desfășurării relațiilor contractuale cu reclamanta, în lipsa unei cereri de reziliere, contractul producându-și efectele.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 1073 C. civ., potrivit cărora, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Raportând aceste prevederi la situația de fapt reținută, instanța constată că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale. Astfel, prin încheierea contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr._, pârâta a acceptat efectul direct, acela al nașterii în patrimoniul său a unei obligații de plată a serviciilor de care urma a beneficia.
Din moment ce reclamanta a dovedit obligația pârâtei, îi revenea acesteia sarcina de a proba efectuarea plății, dovadă pe care nu a făcut-o. Având în vedere că în materia răspunderii contractuale, în temeiul art. 1082 C. civ., culpa debitorului se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale, respectiv existența faptei prejudiciabile, care constă în aceea că pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, a prejudiciului reprezentat de lipsirea reclamantei de sumele care i se cuveneau la data scadenței facturii, între aceste două din urmă condiții existând un raport de cauzalitate, instanța va admite capătul principal de cerere și îl va obliga pârâtul la plata sumei de 4250,57 lei contravaloare energie electrică.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și față de cele expuse mai sus, instanța va admite și acest capăt de cerere și va obliga pârâta să ramburseze reclamantei suma de 354,5 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 19 dosar casat ordin de plată nr. 1FZ018 din_ pentru 351,5 lei) și timbru judiciar mobil de 3 lei, așa cum acestea au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în C., ..89A, județ C. în contradictoriu cu pârâta N. V., cu domiciliul în C., ., ., ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4250,57 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 354,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
V. TICEA C. A.
Red.thred. Jud. V.Ticea./09.04.2014
Tehnored. Gref. C.A./4ex/12.03.2014
Comunicări./2ex/09.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7800/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8090/2014.... → |
|---|
