Plângere contravenţională. Sentința nr. 8090/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8090/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-07-2014 în dosarul nr. 6584/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 8090
Ședința publică de la 28.07.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. I. B.
GREFIER S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent M. C. și pe intimat P. M. CONSTANTA DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravenționala DPLC_.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 23.07.2014 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 28.07.2014 când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față constată.
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03 03 2014(expediată prin poștă electronică la data de 28 02 2014) sub nr. indicat în antet, petentul M. C. a contestat procesul verbal de contravenție . nr._/08 10 2013 încheiat de către intimatul P. M. C..
A solicitat anularea procesului verbal de contravenție; anularea dispoziției de ridicare nr. 311/23 07 2014 și obligarea Poliției Locale C. la repararea prejudiciului suferit în sumă de 5000 lei ce ar trebui actualizat cu rata inflației reprezentând beneficiu nerealizat în baza contractului de închiriere nr. 16/01 2013 ce are ca obiect închirierea vehiculului ridicat cu suma de 750 lei lună precum și a sumei de 2800 lei pretinse de societatea Litoral Conect la care a fost depozitat vehiculul ridicat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a decis să facă o deplasare cu vehiculul în C. unde l-a parcat pe . unde nu era nici un indicator cu avertizare de ridicări. Arată că a parcat mașina pe trotuar la mai mult de 30 m de intersecție și că lăsat mașina mai mult timp, întrucât a plecat în concediu din care a revenit de abia în luna septembrie. La momentul revenirii ar fi aflat că mașina a fost ridicată din 23 07 2013.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Din oficiu instanța a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale și excepția inadmisibilității celorlalte capete de cerere.
Relativ la excepția invocată de instanță petentul a precizat în scris că la data de 17 10 2013 a formulat plângere contravențională împotriva aceluiași proces verbal, dar pentru că nu a depus în timp util taxa de timbru cererea a fost anulată. La data de 14 04 2014 a formulat cerere de reexaminare, iar la data de 24 02 2014 s-a respins cererea de reexaminare.
Arată că plângerea din prezenta cauză a fost formulată în termen, întrucât pe durata judecării plângerii inițiale, respectiv dosarul nr._/212/2013 termenul a fost suspendat, cererea nefiind analizată în fond și are dreptul legal de a formula altă plângere.
În ce privește plângerea contravențională, soluționând excepția tardivității instanța va reține că plângerea a fost formulată tardiv.
Procesul verbal a fost înmânat petentului în data de 08 10 2013, data încheierii acestuia. Plângerea de față a fost expediată la data de 28 02 2014 cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
Petentul a mai formulat plângere contravențională ce a fost înregistrată la Judecătoria C. la data de 22 10 2013 sub nr._/212/2013, dar în această cauză instanța în temeiul art. 200 alin. 3 cod procedură civilă a dispus anularea cererii. Prin încheierea nr. 3396/24 02 2014 s-a respins cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus anularea cererii.
Petentul a susținut că pe durata cât dosarul nr._/212/2013 a fost pe rolul instanție termenul de formulare a plângerii a fost suspendat.
Deși petentul nu indică și un temei al suspendări instanța va analiza dacă aceste susțineri pot primi sensul atât sensul de suspendare a termenului de 15 zile în care trebuie formulată plângerea cât și sensul de întrerupere al acestui termen cercetând prin corelație incidența normelor de drept material din codul civil cu cele de drept procesual.
În primul se va determina că termenul de 15 zile în care trebuie formulată plângerea contravențională este un termen de decădere și este un termen procedural.
Potrivit art. 185 cod procedură civilă când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului(în sens procedural), afară de cazul în care legea prevede altfel. Efectul decăderii este nulitatea actului de procedură exercitat peste termen.
În cazul termenelor procedura nu funcționează nici instituția suspendării și nici aceea a întreruperii termenului, singura posibilitate acordată de lege fiind folosirea instituției repunerii în termen, potrivit art. 186 cod procedură civilă.
Prin urmare, rezultă că în sens strict procedural, termenul pentru exercitarea unui act de procedură(cum este și termenul de 15 în care se poate formula o plângere contravențională)nu se suspendă pe durata cât o plângere anterioară a fost pe rolul instanțelor și în legătură cu aceasta s-a dispus orice tip de soluție, inclusiv anularea ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 203 cod procedură civilă indiferent dacă produs în cursul procedurii de regularizare ori la primul termen fixat în vederea judecății.
Dispozițiile Codului civil relative la termenele de decădere și la posibilitatea acestora de a suspenda ori întrerupe în condițiile descrise pentru instituția prescrierii dreptului material la acțiune nu pot fi reținute în cazul unor termene de decădere cu caracter procedural.
Astfel dispozițiile art. 2545 cod civil sunt elocvente în acest sens, rezultând fără tăgadă că cele prevăzute la art. 2548 cod civil sunt aplicabile numai drepturilor în sens material nu și în sens procedural(dispoziții pentru acestea din urmă fiind rezervate numai codului de procedură civilă ori unor norme de procedură prevăzute în legi speciale). Prin urmare, nu s-ar putea susține că prin trimiterea din art. 2548 teza finală la dispozițiile aplicabile în cazul prescripției dreptului material la acțiune(expresia drept material fiind în mod evident folosită în antiteză cu dreptul în sens procedural) se transpun aceste dispoziții în materia dreptului procesual, rezultatele unei astfel de aprecierii cel puțin absurde întrucât s-ar ajunge la situații de genul formulării din nou a unui apel ori a unei plângeri contravenționale într-un termen de 6 luni spre deosebire de termenul inițial de 15 zile sau 30 de zile ori chiar s-ar putea ajunge la împiedicarea definitivării unor raporturi juridice ca urmare a unei conduite culpabile a titularului dreptului procesual.
Prin urmare, având în vedere argumentele de mai sus rezultă că plângerea petentului este tardiv formulată, anularea unei cererii anterioare cu același obiect neputând constitui temeiul unei suspendări ori întreruperi a termenului de decădere de 15 zile prevăzut de art. 31 din OG 2/2001. Ca și consecință plângerea contravențională se va respinge ca tardiv formulată.
În ce privește celelalte două capete de cerere care teoretic s-ar putea analiza independent de plângerea contravențională instanța a invocat excepția inadmisibilității.
În soluționarea acestei excepții se vor reține următoarele.
Prin procesul-verbal de contravenție . petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 400 lei reținându-se în sarcina sa că „la data de 23 07 2013 „a staționat voluntar auto cu nr._ pe . trotuar fără a asigura cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor… „ .
Tot din procesul verbal contestat rezultă că prin dispoziția cu nr. 311/23 07 2013 s-a dispus ridicarea vehiculului.
În ce privește anularea dispoziției de ridicare, restituirea sumei de 2800 lei și a cererii de obligare a intimatului la plata sumei de 5000 lei(prejudiciu rezultat dintr-un contract de închiriere a vehiculului ridicat, fără dată certă și încheiat cu o societate administrată probabil de soția sa, prejudiciu încercat ca urmare a ridicării vehiculului pe care petentul însuși l-a „abandonat” timp de mai mult 2 luni în C. cât a fost în concediu) instanța va reține că aceste cereri sunt inadmisibile.
Prin plângerea contravențională instanța este învestită să analizeze legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța având facultatea ca și din oficiu să invoce motive ce pot conduce la nulitatea procesului verbal atât în ce privește sancțiunea principală cât și măsurile adoptate cu titlu complementar, acestea fiind și limitele învestirii.
Prin urmare, în procedura contravențională nu se poate statua asupra altor chestiuni ce nu țin de contravențiile reținute, vinovăția celui acuzat de încălcarea normelor și sancțiunile aplicate – principale ori complementare.
Potrivit art. 5 alin. 3 și 4 din OG 2/200: „Sancțiunile contravenționale complementare sunt:
a)confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;
b)suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități;
c)închiderea unității;
d)blocarea contului bancar;
e)suspendarea activității agentului economic;
f)retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau definitiv;
g)desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială.
(4)Prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare”.
Ridicarea vehiculului a fost dispusă de agentul intimatului în temeiul unei hotărâri de consiliu local – nr. 184/2013 și această măsură nu reprezintă o sancțiune complementară, ci o măsură cu caracter administrativ adoptată în teorie pentru acele situații când vehiculul creează un obstacol pentru traficul rutier sau intervenția serviciilor de urgență și unica soluție aptă să înlăture obstacolul este ridicarea vehiculului.
O măsură de acest gen este prevăzută de și de OUG 195/2002 însă modalitatea de punere în aplicare a fost lăsată în seama normelor metodologice, norme care însă au omis să mai reglementeze această situație.
În aceste condiții unele consilii locale au adoptat soluția ridicării vehiculului, ceea ce presupune preluarea de către un terț căruia i s-a concesionat serviciul, iar costurile recuperării vehiculului sunt puse pe seama proprietarului.
Măsura ridicării vehiculului nefiind o măsură complementară legalitatea acesteia nu poate fi pusă în mod necesar în relație intrinsecă cu contravenția reținută în sarcina contravenientului, care răspunde pentru contravenția săvârșită în limitele normei de incriminare. Măsura ridicării nu are drept scop sancționarea contravenientului, ridicarea nefiind o pedeapsă contravențională, ci corespunde unui scop legat de buna administrare a condițiilor din traficul auto local. Faptul că nu există o legătură de tipul sancțiune principală/sancțiune complementară derivă și din faptul că dispoziția de ridicare a fost emisă anterior întocmirii procesului verbal contestat, cu 2 luni înainte, deși petentul s-ar fi putut prezenta să ridice vehiculul(ocazie cu care se încheie și procesul verbal conform practicii deja de notorietate) și după 1 an când aplicarea sancțiunii contravenționale s-ar fi prescris și odată cu aceasta și orice măsură complementară. În plus sancțiunea complementară nu s-ar putea dispune în lipsa unei sancțiuni principale.
Prin urmare, deși soluția ce se poate da în plângerea contravențională poate avea efect și asupra măsurii ridicării ca și act administrativ cu caracter individual, soluția ce s-ar putea asupra dispoziției de ridicare nu ar putea fi influențată în mod necesar de soluția din plângerea contravențională, întrucât chiar în condițiile în care plângerea s-ar respinge este posibil ca dispoziția să se fi emis cu încălcarea unor norme legale ori chiar cu depășirea limitelor conferite de hotărârea de consiliu după cum ar putea fi dispusă de o persoană ce nu are împuternicire în acest sens ori emisă în temeiul unei hotărâri de consiliu nelegale, etc.
În aceste condiții dispoziția și repararea prejudiciului trebuie contestate conform procedurii speciale prevăzute de legea 554/2004 în contradictoriu cu emitentul actului și cu persoana care poate răspunde patrimonial, nu de instanța sesizată cu plângerea contravențională care poate dispune numai în sensul celor menționate mai sus, mai ales în condițiile în actul administrativ prin care s-a dispus ridicare a fost emis independent și anterior procesului verbal de contravenție.
În consecință, instanța va declara aceste două capete de cerere inadmisibile și le va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității plângerii contravenționale.
Respinge plângerea contravențională privind pe petent M. C. cu domiciliul în București, .. 13, ., . în contradictoriu cu intimat P. M. CONSTANTA DIRECTIA POLITIA LOCALA cu sediul in C., ., jud. C. ca tardiv formulată.
Admite excepția inadmisibilității capetelor 2 și 3 de cerere.
Respinge capetele 2 și 3 de cerere ca inadmisibile.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va putea depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi 28 07 2014 prin punerea soluției la dispoziție prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTEGREFIER
A. I. B. S. I. M.
Red. Jud./…./…./2014
Tehnored.S./31.07.2014
4ex.2com./…/…/2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2694/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2014.... → |
|---|
