Pretenţii. Sentința nr. 29/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-12-2014 în dosarul nr. 1827/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr._
Ședința publică din 29.12.2014
PREȘEDINTE: I. M. I.
Grefier: O. L.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamant G. E. și pe pârâta G. R. asigurare REASIGURARE S.A.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 15.12.2014, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 29.12.2014 când s-a pronunțat.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2014 sub nr._ reclamanta G. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta G. R. Asigurare Reasigurare SA obligarea acesteia la plata sumei de 3612 lei reprezentând despăgubire neachitată, la plata dobânzii legale începând cu data de 11.11.2013 și până la achitarea efectivă a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 11.09.2013, ca urmare a evenimentului rutier în care a fost implicat autovehiculul asigurat marca Renault Laguna, cu nr. de înmatriculare_, a fost constituit dosarul de daună înregistrat în evidențele pârâtei sub nr._/12.09.2013, constatându-se avaria totală a autoturismului.
Reclamanta a precizat că pârâta a avizat favorabil dosarul de daună dar a dispus plata unei despăgubiri diminuate cu 10% din valoarea ce trebuia achitată deoarece nu a fost declarat în mod corect numărul de proprietari ce au avut acel autoturism.
A mai arătat reclamanta că procentul de 10% ce nu i-a fost acordat reprezintă suma de 3612 lei.
Reclamanta a învederat instanței că a declarat în mod corect numărul de proprietari anteriori, astfel cum avea cunoștință din cartea de identitate a autovehiculului și că deși a încercat soluționarea pe cale amiabilă, pârâta nu a răspuns în nici un fel.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.1173, 1270, 2214/Cod civil.
În susținere a depus copii de pe următoarele înscrisuri: notificare trimisă către pârâtă, confirmare de primire, polița de asigurare CASCO nr._/03.09.2013, copie carte de identitate a reclamantei, copie permis de conducere a reclamantei, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, adresă nr._/04.10.2013 trimisă de pârâtă cu referire la suma ce va fi acordată ca despăgubire și carte identitate autovehicul.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeietă deoarece în cuprinsul cererii de despăgubire semnată de reclamantă la data de 10.10.2013 există mențiunea „declar prin prezenta că, o dată cu primirea despăgubirii, nu mai am nicio pretenție față de G. R. Asigurare Reasigurare SA, asigurătorul de răspundere civilă și persoana vinovată.”
De asemenea, pârâta a precizat că reducerea cu 10% a sumei despăgubite este justificată de declararea necorespunzătoare de către reclamantă a numărului de proprietari anteriori ai autoturismului.
A mai arătat pârâta că în conformitate cu cele menționate în cartea de identitate a autovehiculului, doar în România au existat doi proprietari, însă autovehiculul fusese înmatriculat anterior în străinătate, unde a mai avut cel puțin un proprietar.
Pârâta a invocat prevederile art.2204/Cod civil..
În probațiune a depus cererea de despăgubire semnată de reclamantă și referat daună totală pentru dosar nr._.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că mențiunea invocată de pârâtă din cererea de despăgubire este o clauză abuzivă și că în niciun moment nu a renunțat la dreptul de a pretinde diferența de bani neachitată.
La ultimul termen de judecată, reprezentantul reclamantei a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a încuviințat interogatoriu pentru ambele părți.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 258 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului reține:
Reclamanta G. E. a încheiat o poliță de asigurare CASCO cu pârâta G. R. Asigurare Reasigurare SA în data de 03.09.2013 cu privire la autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_ pentru suma de_ lei.
În urma unui eveniment rutier în care a fost implicat autoturismul reclamantei, a fost deschis dosarul de daună cu nr._ constatându-se avaria totală a acestuia.
Pârâta a avizat favorabil dosarul de daună și a plătit cu titlu de despăgubire suma de_,79 lei deoarece din suma asigurată conform contractului de_ lei au fost scăzute următoarele sume: 8300 de lei reprezentând valoarea autoturismului avariat (epavă), 3612 lei reprezentând 10% procent neacoperit, 3612 lei deoarece asiguratul este cel putin al treilea proprietar și 5084,21 lei reprezentând trei rate neachitate.
Pârâta a invocat prevederile art.2204 alin.(2)/Cod civil care arată că „ declarația inexactă sau reticența din partea asiguratului ori a contractantului asigurării a cărui rea-credință nu a putut fi stabilită nu atrage nulitatea asigurării. În cazul în care constatarea declarației inexacte sau a reticenței are loc anterior producerii riscului asigurat, asigurătorul are dreptul fie de a menține contractul solicitând majorarea primei, fie de a rezilia contractul la împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primită de asigurat, restituindu-i acestuia din urmă partea din primele plătite aferente perioadei în cadrul căreia asigurarea nu mai funcționează. Atunci când constatarea declarației inexacte sau a reticenței are loc ulterior producerii riscului asigurat, indemnizația se reduce în raport cu proporția dintre nivelul primelor plătite și nivelul primelor ce ar fi trebui să fie plătite”.
Pentru a putea aplica acest articol trebuie îndeplinită condiția existenței unei declarații inexacte sau a reticenței la încheierea contractului de asigurare, în speță pârâta susține că reclamanta a declarat în mod inexact că este al doilea proprietar al autovehiculului, deși autoturismul a mai avut cel puțin un proprietar în afara țării, reclamanta fiind astfel cel puțin al treilea proprietar.
Din cuprinsul cărții de identitate a vehiculului reiese că a existat un singur proprietar înaintea reclamantei, persoana numită S. V..
La dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri de către pârâtă de unde să rezulte că acest autoturism a fost înmatriculat în afara țării și câți proprietari au existat înaintea numitei S. V..
Prin urmare, susținerea pârâtei că reclamanta nu este a doua proprietară nu este dovedită în nici un fel.
De asemenea, instanța observă că textul de lege nu indică valoarea ce trebuie scăzută în caz de declarație inexactă, iar în cuprinsul poliței CASCO încheiate nu există nicio mențiune în acest sens. Prin urmare, stabilirea procentului de 10% a fost făcută fără o informare prealabilă sau o negociere cu reclamanta.
Astfel, instanța apreciază că nu se poate aplica art.2204/Cod civil deoarece nu există o declarație inexactă dată cu ocazia încheierii contractului de asigurare, din partea asiguratului, reclamanta din prezentul dosar.
Cu privire la susținerea pârâtei referitoare la semnarea cererii de despăgubire de către reclamantă pentru suma de_,79 lei și renunțarea acesteia la orice pretenție față de asigurător, instanța reține:
Clauza introdusă în cererea de despăgubire (fila 34 dosar) nu reprezintă o renunțare din partea asiguratului la dreptul de a solicita acordarea întregii sume cu titlu de despăgubire pentru producerea riscului asigurat, deoarece este o clauză introdusă în mod unilateral de către societatea asigurătoare, fără să fi existat posibilitatea negocierii ei.
Având în vedere cele prezentate mai sus, instanța apreciază că pentru calcularea valorii despăgubirii se vor aplica doar cele cuprinse în polița CASCO.
Conform prevederilor contractuale din polița CASCO pentru stabilirea indemnizației se aplică următoarele reguli: stabilirea indemnizației este făcută de Societate pe baza tuturor clauzelor contractuale ținându-se întotdeauna cont de franșiză și de procentul neacoperit stabilite prin contractul de asigurare; procentul neacoperit rămâne întotdeauna exclusiv în sarcina Asiguratului fără ca acesta să poată, cu riscul decăderii din dreptul de despăgubire, să-l asigure la altă societate; la stabilirea indemnizației se ia în calcul valoarea pe care bunurile o au în momentul producerii evenimentului asigurat, ținând seama și de natură, calitate, vechime, depreciere, folosință, adoptare de noi metode, invenții și alți factori similari”.
Față de cele prezentate mai sus, instanța observă că nu este menționată posibilitatea reducerii indemnizației proporțional cu numărul proprietarilor anteriori ai autovehiculului.
În considerarea celor prezentate mai sus, instanța constată că reclamanta este îndreptățită să primească suma de 3612 lei reprezentând despăgubire neachitată, deoarece nu există un temei legal sau contractual în baza căruia pârâta are dreptul să refuze această plată și va admite acest capăt de cerere.
Cu privire la acordarea dobânzii legale conform art.1535/Cod civil „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.”
De asemenea art.2 din OG nr.13/2011 arată că „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”
Prin urmare instanța va admite și acest capăt de cerere și va obliga pârâta la plata dobânzii legale de la data de 11.11.2013 și până la achitarea efectivă a debitului principal. Data de 11.11.2013 este data punerii în întârziere conform art.1522/Cod civil, data comunicării notificării debitorului prin orice mijloc care asigură dovada comunicării
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta G. E., cu domiciliu în Constanta, ., nr. 110A, ., ., CNP_ în contradictoriu cu pârâta G. R. Asigurare Reasigurare S.A., cu sediu în sector 1, București, Piata Charles De Gaulle, nr. 15, ., J13/_/2007, CUI_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3612 lei reprezentând despăgubire neachitată.
Obligă pârâta la plata către reclamantă la plata dobânzii legale de la data de 11.11.2013 și până la achitarea efectivă a debitului principal.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 29.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. I. O. L.
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8257/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7364/2014.... → |
|---|
