Pretenţii. Sentința nr. 3465/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3465/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 10088/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3465
Ședința publică din data de 27.03.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. E.
GREFIER: L. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ., cu sediul în C., .. 135, județul C. și pe pârâtul D. C., cu domiciliul în C., ., județul C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură s-au depus precizări de către reclamantă.
În conformitate cu disp. art 394 C.pr.civ., instanța, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 11.04.2013 sub nr._ reclamanta S.C. T. T. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului D. C. la plata sumei de 216,28 lei reprezentând contravaloarea ratelor restante cu nr.32 (parțial), 33-36, la contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate lunare nr._/06.12.2004, a sumei de 18,48 lei reprezentând dobânda comercială restantă, a sumei de 216,28 lei reprezentând penalități în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere aferente ratelor restante, cuantumul penalităților fiind limitat la valoarea ratelor pentru care au fost calculate, precum și a cheltuielilor de judecată.
În susținerea în fapt a cererii reclamanta a afirmat că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr._/06.12.2004 cu plata în rate lunare pe o perioadă totală de 2 ani prin care pârâtul a achiziționat bunuri electrocasnice. Pârâtul a efectuat o ultimă plată la data de 19.04.2011 când a achitat parțial rata nr.32, precum și dobânda și penalitățile de întârziere aferente acesteia.
Reclamanta a arătat că modalitatea de calcul a dobânzii este stabilită prin art. 5 din contract iar penalitățile și modul de calcul al acestora sunt descrise la art.11 din contract.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 noul Cod de procedură civilă privind cererile de valoare redusă.
Reclamanta nu a solicitat dezbateri orale.
La cerere reclamanta a atașat copii de pe următoarele înscrisuri: fișă calcul debit, dobânzi și penalități, contractul de vânzare-cumpărare nr._/06.12.2004, angajament de plată al debitorului, copia cărții de identitate a acestuia.
Pârâtul, căruia i-au fost comunicare acțiunea introductivă de instanță și înscrisurile anexate cu formularul 3 pricini cu valoare redusă și cu mențiunea de a depune întâmpinare, în conformitate cu disp.art.1029 alin.3 NCPC nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare prin care să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele de apărare, conform dispozițiilor art. 1029 alin.4 NCPC.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă și a fost administrată proba cu înscrisuri.
Conform art. 1025 C.proc.civ.: „(1) Prezentul titlu se aplica atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecata și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. (2) Prezentul titlu nu se aplica în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice. (3) De asemenea, prezenta procedură nu se aplica cererilor referitoare la: a) starea civila sau capacitatea persoanelor fizice; b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; c) moștenire; d) insolvența, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; e) asigurări sociale; f) dreptul muncii; g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; h) arbitraj; i) atingeri aduse dreptului la viața privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.”
Instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile titlului X din codul de procedură civilă privind cererile de valoare redusă, întrucât creanța pretinsă de reclamantă este sub nivelul de 10.000 lei și nu este incident niciunul din cazurile de excepție prevăzute de alin. 2 și 3 ale art. 1025 C.proc.civ..
La data de 17.01.2014 cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării excepției prescriției dreptului la acțiune, invocată din oficiu de instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarea situație de fapt:
Potrivit disp. art. 248 (1) c.pr.civ.: Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Conform art. 201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Interpretând textul de lege menționat „a fortiori” instanța a stabilit că, dacă prescripțiile neîmplinite până la data intrării în vigoare a codului civil rămân supuse dispozițiilor legii vechi, care le-au instituit, (în speță dispozițiilor Decretului nr.167/1958) cu atât mai mult rămân supuse dispozițiilor legii vechi prescripțiile împlinite înainte de . codului civil.
De asemenea, în contextul menționat, având în vedere că art. 201 din Legea nr.71/2011 se referă la „dispozițiile legale care le-au instituit” interpretarea instanței în baza principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus este aceea că, textul de lege menționat vizează atât dispozițiile substanțiale cât și pe cele procedurale, adică pe cele care permit instanței invocarea din oficiu a prescripției, conform art.18 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Instanța a constatat că prescripția dreptului la acțiune pentru obținerea unor despăgubiri de către reclamant a început și s-a sfârșit în totalitate, sub imperiul legii vechi, astfel că raportul juridic este supus în întregime dispozițiilor legii vechi, el nefiind atins de legea nouă, conform principiului tempus regit actum, astfel că, dispozițiile legale substanțiale sau procedurale din legea nouă nu pot fi aplicabile.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune:
In cazul prestațiilor succesive sunt aplicabile dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție separată.
Față de desfășurătorul ratelor scadente depus la dosar, instanța constată că ratele cu nr. 33,34,35 și 36, stabilite conform contractului nr._/06.12.2004, aveau data scadentă la 20.09.2007, 20.10.2007, 20.11.2007 respectiv 20.12.2007, iar acțiunea a fost introdusă la data de 11.04.2014, cu mult peste termenul de 3 ani, astfel că pentru aceste rate, instanța constată ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantei
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că:
Între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate lunare nr._/06.12.2004 prin care pârâtul a cumpărat bunuri în valoare de 183.408,33 lei, preț pe care s-a obligat să îl achite în 36 de rate lunare, prevăzute în anexa nr. 1 la contract. Din prețul convenit de părți pârâtul nu a achitat suma de 216,28 lei reprezentând contravaloarea ratelor restante cu nr.32 (parțial),33-36, suma de 18,48 lei dobânda comercială restantă convenită aferentă acestor rate și 216,28 penalități convenționale.
În drept, instanța constată următoarele:
Potrivit art.969 C.civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar, conform art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar fiind îndreptățit la dezdăunare.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței convenției încheiate între părți, conform dispozițiilor art. 1169 C.civ. și art. 46 C.. baza art. 1082 C.civ., se naște prezumția de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către pârât, fiind în sarcina acestuia probarea executării obligației, și anume plata contravalorii celor ratelor restante și a dobânzilor comerciale. În caz contrar, este antrenată răspunderea contractuală a pârâtului care și-a nesocotit obligațiile.
În acest sens, instanța reține că pârâtul nu a produs dovada îndeplinirii obligațiilor asumate prin contract, astfel încât cererea reclamantei în privința capătului de cerere privind debitul restant și dobânda comercială este întemeiat.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 38,5 lei din care suma de 10,29 lei reprezentând contravaloarea ratei restante cu nr. 32 (parțial achitată) și suma de 28.21 lei reprezentând penalități convenționale, conform contractului nr._/06.12.2004.
În ceea ce privește dobânda legală solicitată, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că „prin stipularea clauzei penale, partile au hotarat anticipat daune interese compensatorii, in cazul neexecutarii totale sau partiale ori daune moratorii pentru executarea cu intarziere. In acest mod, partile, prin vointa lor, stabilesc cuantumul despagubirilor pentru prejudiciile suferite ca urmare a neexecutarii obligatiilor asumate.”
In consecință, fiind prevazute in conventia accesorie plata unor daune interese, nu se mai pot pretinde alte despăgubiri ca urmare a neîndeplinirii totale sau parțiale a obligației contractuale, inclusiv a dobânzii legale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 1031 alin.1 Cod procedură civilă, pârâtul urmează să fie obligat către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește debitul și penalitățile de întârziere aferente ratelor cu nr. 33,34,35,36, invocată din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S.C. T. T. S.R.L. cu sediul în CONSTANTA, .. 135, . C. în contradictoriu cu pârâtul D. C. în ceea ce privește debitul și penalitățile de întârziere aferente ratelor cu nr. 33,34,35,36, ca prescrisă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul D. C..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 38,5 lei din care suma de 10,29 lei reprezentând contravaloarea ratei restante cu nr. 32 (parțial achitată) și suma de 28.21 lei reprezentând penalități convenționale, conform contractului nr._/06.12.2004.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata dobânzii legale ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2014.
PreședinteGrefier
S. EmiliaLazăr A.
A.L. 28 Martie 2014
Red. E.S./31.03.2014
2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5544/2014.... | Validare poprire. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
