Rezoluţiune contract. Sentința nr. 5076/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5076/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 2897/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ nr. 5076
Ședința publică din data de 07.05.2014
Instanța constituită din:
Președinte: M. V.
Grefier: S. M. E.
Pe rol, se află soluționarea cauzei civile cauzei având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul S. C., în contradictoriu cu pârâtul C. V..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 05.05.2014 și la data de 07.05.2014, dată la care s-a pronunțat:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.01.2013 sub nr._, reclamantul Ș. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. V. rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți și obligarea pârâtului la restituirea avansului de preț primit actualizat cu dobânda legală calculată până la data restituirii efective; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat, în cursul anului 2012, dorind să achiziționeze o combină agricolă care să fie obligatoriu dotată cu dispozitiv de tăiat paie și cărucior de transport, l-a contactat pe pârât care se ocupa cu intermedierea/vânzarea de utilaje agricole.
Între 15.06-18.06.2012 a discutat cu pârâtul și au convenit ca reclamantul să cumpere de la acesta o combină marca Laverda, model 3650, an fabricație 1988, cu 2.000 h de exploatare, lățime excavare 4,2 m, 5 cai scuturători, echipată cu cabină, concasar, echipament de împrăștiere paie și cărucior transport, în stare foarte bună, contra sumei de 17.000 euro echivalent în lei.
Specificațiile bunului au fost scrise de către fiul pârâtului, C. G., pe versoul unei adrese emise de către CEC Bank către pârât privind deschiderea de către acesta a unui cont, fiind înmânată ulterior reclamantului pentru a putea face plata avansului. La data de 19.06.2012 a achitat pârâtului un avans de 50.000 lei prin transfer bancar, astfel cum atestă copia OP nr.1/19.06.2012, stabilind împreună cu acesta ca până cel târziu la 31.07.2012 se va proceda la livrarea/predarea bunului, urmând a achita diferența de preț. De altfel, pârâtul i-a comunicat că va intra în proprietatea și posesia combinei chiar mai devreme, în maxim o săptămână, respectiv până la 26.06.2012.
La data de 22 sau 23.06.2012, pârâtul l-a contactat pe reclamant pentru a îi livra utilajul ce făcea obiectul contractului de vânzare-cumpărare însă a constatat, susține reclamantul, că utilajul nu era același cu cel comandat, că specificațiile și dotările erau complet diferite decât cele convenite, fiind într-o stare tehnică deplorabilă.
De altfel, chiar din scrisoarea de transport internațional înmânată de către pârât rezultă că acesta din urmă a dorit să îi furnizeze o combină Laverda marca 3700, neechipată cu concasor și dispozitiv de tăiat, împrăștiat paie. Prin urmare, reclamantul a refuzat să primească bunul.
Ulterior, deși a solicitat pârâtului în repetate rânduri fie că procedeze la predarea bunului, în starea și cu dotările convenite, fie să procedeze la restituirea părții din prețul plătit, acesta a refuzat că se conformeze.
Reclamantul consideră că între părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în sensul art.1.166 C.civ., obiectul fiind vânzarea unui utilaj agricol de către pârât către reclamant – respectiv combină marca Laverda, model 3650, an fabricație 1988, cu 2.000 h de exploatare, lățime excavare 4,2 m, 5 cai scuturători, echipată cu cabină, concasar, echipament de împrăștiere paie și cărucior transport, în stare foarte bună, contra sumei de 17.000 euro echivalent în lei. Invocă reclamantul dispozițiile art.1.270 și 1.272 și art.1.350 C.civ.
Prin urmare, în condițiile în care reclamantul și-a îndeplinit obligația ce îi revenea, respectiv plata avansului, iar pârâtul nu și-a executat obligația de predare (încercând să furnizeze un alt bun decât cel ce a făcut obiectul contractului între părți), având în vedere dispozițiile art.1549 C.civ., urmează a se ține culpa acestuia. Se impune așadar aplicarea art.1.516 alin.2 pct.2 C.civ. raportat la art.1.549 C.civ., urmând a se dispune rezoluțiunea contractului încheiat între părți.
Potrivit art.1554 C.civ., contractul desființat prin rezoluțiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ținută, în acest caz, să restituie celeilalte părți prestațiile primite conform art.1.635-1.637 C.civ. Mai mult, conform art.1.549 alin.1 C.civ., reclamantul are dreptul și la daune-interese; în acest sens mai invocă reclamantul și prevederile art.1.530-1.533 C.civ.
Susține reclamantul că nu doar că nu a beneficiat de bunul ce a făcut obiectul contractului, dar a fost și privat de suma de bani achitată în avans și pe care pârâtul a refuzat să o restituie, sumă pe care ar fi putut-o utiliza la achiziționarea unui alt utilaj ori în alte scopuri, eventual să o păstreze într-un depozit bancar. Solicită prin urmare dobânda legală calculată de la data la care pârâtul a încercat să îi predea cu totul alt bun până la momentul restituirii efective.
În drept au fost invocate prevederile Codului civil referitoare la răspunderea contractuală.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.141 lei (f. 17, ) calculată prin raportare la valoarea contractului de 17.000 de euro (art.2 din Legea nr.146/1996), fiind aplicat timbru judiciar de 1 leu – capătul I de cerere și parțial capătul al II-lea de cerere, precum și cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 117 lei pentru capătul de cerere privitor la dobânzile legale.
În susținerea cererii reclamantul a depus ordinul de plată nr.1/19.06.2012 (f. 8), scrisoarea de transport internațional (f. 9), cod IBAN pentru contul pârâtului (f. 10) și specificațiile combinei convenite de părți, inclusiv prețul (f. 10 verso).
Pârâtul a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, excepția lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În apărare pârâtul a arătat că în cursul anului 2012 a fost contactat de reclamant pentru a cumpăra o combină, însă i-a comunicat acestuia că fiul său C. G. este cel care se ocupă de intermedierea utilajelor. Ulterior, reclamantul a fost de acord să achiziționeze o combină marca Laverda, model 1650, contra sumei de 17.000 de euro, combină pe care fiul pârâtului urma să o achiziționeze la rândul său din Franța. De altfel, chiar pârâtul recunoaște că fiul său este cel care a consemnat specificațiile combinei și că a hotărât de comun acord cu acesta să achite avansul de 50.000 lei.
Susține pârâtul că fiul său și-a îndeplinit obligația asumată, combina fiindu-i livrată acestuia la data de 23.06.2012, mult mai devreme decât termenul convenit, însă pârâtul a refuzat să achite utilajul din lipsă de disponibilități bănești motivând că utilajul nu ar prezenta caracteristicile celui asupra căruia conveniseră.
Arată pârâtul că fiul său a achiziționat din Franța o combină cu aceleași caracteristici cu ale celei vizualizate de către pârât (care de altfel nu era în stare de funcționare), model Laverda 3700 (mai nou), în stare perfectă de funcționare, mult mai nouă, cu caracteristici similare, cu ore puține de funcționare și chiar cu mai multe dotări decât cea inițială. Reclamantul nu a solicitat fiului său în nici un moment predarea bunului achiziționat sau a unuia similar pentru simplul motiv că nu avea disponibil bănesc.
Deoarece combina nu mai putea fi restituită, pârâtul susține că a trimis fiului său banii pentru a achita integral combina furnizorului, asigurându-l pe reclamant că i se va restitui suma achitată drept avans imediat ce fiul său va găsi un cumpărător pentru combină.
Pentru a oferi garanții suplimentare, fiul său a fost de acord să încheie în formă scrisă contractul de împrumut autentificat sub nr.1.700/04.07.2012 pentru suma de 51.500 de lei achitată de reclamant cu titlu de avans, stabilind termenul de restituire – 12.09.2012. învederează pârâtul că respectiva combină nu a fost valorificată, fiul său fiind în imposibilitatea de a-i restitui suma primită drept avans în condițiile în care chiar a accesat mai multe credite pentru a-și putea executa obligația de restituire a avansului.
În condițiile în care pârâtul nu și-a asumat nicio obligație față de reclamant, înțelege să invoce lipsa calității procesuale pasive cu consecința admiterii excepției și respingerii cererii ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate.
Mai mult, susține pârâtul, se încearcă executarea de două ori a aceleiași obligații: o dată prin introducerea prezentei cereri, iar a doua prin faptul că reclamantul are deschisă calea executării silite – titlul executoriu fiind contractul de împrumut. Prin urmare, cererea este lipsită de interes din moment ce reclamantul are posibilitatea să recupereze suma de bani pe calea executării silite.
În drept nu a fost invocat nici un temei legal.
În apărare pârâtul a depus contractul de împrumut autentificat sub nr.1700/04.07.2012 (f. 24).
În ședința publică din 27.08.2013 instanța a unit excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare cu fondul cauzei (excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive), iar ulterior, la termenul din 15.10.2013, în temeiul art.167 C.proc.civ., a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu, precum și proba testimonială cu câte un martor, apreciind prin raportare la prevederile art.167 C.proc.civ. că probele sunt concludente și utile cauzei, putând conduce la soluționarea pricinii.
În ședința din 19.11.2013 instanța a administrat proba cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar (f. 35-37) și a administrat proba cu martorii propuși de părți (L. D. – reclamant, C. C. - pârât), declarațiile fiind atașate la dosar (f. 38-41). Reclamantul a depus la dosar 3 contracte de depozit (f. 42-49).
La termenul din 20.01.2014 instanța a încuviințat pentru părți suplimentarea probei testimoniale, fiind ascultați martorii Bucăluță A. și M. Ș. (f. 70, 71). La data de 03.03.2014 instanța a repus cauza pe rol apreciind că este necesară confruntarea martorilor ascultați și, eventual, efectuarea unei expertize judiciare asupra utilajului. În ședința publică din 25.04.2014 instanța, față de susținerile părților în sensul că martorii au văzut utilajul la momente diferite și luând în considerare să respectivului utilaj – care de altfel nu este cel comandat – este posibil să-i fi fost aduse îmbunătățiri, instanța a apreciat că nu este utilă cauzei nici confruntarea martorilor și nici efectuarea unei expertize tehnice judiciare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat 19.06.2012 un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect o combină marca Laverda model 3.650, an fabricație 1988 cu 2.000 h de exploatare, lățime excavare 4,2 m, 5 cai scuturători, echipată cu cabină, concasar, echipament de împrăștiere paie și cărucior transport, în stare foarte bună, contra unei sume de 17.000 euro, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 10, verso, început de dovadă în sensul art.1.197 alin.2 C.civ., care se completează cu celelalte probe administrate în cauză: ordinul de plată nr.1/19.06.2012 în valoare de 50.000 de lei, reprezentând contravaloare combină Laverda model 3.650, în stare foarte bună – garanție 10 ani de către C. V., sumă achitată de reclamant în contul pârâtului; scrisoarea de transport internațional în care apare numele pârâtului C. V. și care se referă la o combină marca Laverda model 3700.
De altfel, pârâtul nu contestă existența acestui contract, ci doar precizează că nu a fost parte în contract și că, de fapt, reclamantul a negociat cu fiul său, C. G.. Or, apreciază instanța, din probele administrate și menționate rezultă că respectivul contract de vânzare-cumpărare s-a încheiat între reclamant și pârât, acesta obligându-se să achiziționeze combina solicitată de către reclamant și să îi transfere dreptul de proprietate, susținerile pârâtului fiind neîntemeiate.
Deși reclamantul și-a îndeplinit obligația asumată și a achitat avansul în cuantum de 50.000 de lei astfel cum rezultă din ordinul de plată nr.1/19.06.2012 în care apare inclusiv contul bancar al pârâtului, acesta din urmă nu și-a îndeplinit obligația, predându-i reclamantului o altă combină decât cea asupra căreia părțile conveniseră, aspect de altfel necontestat în cauză și care rezultă din scrisoarea de transport internațional de la dosar (f. 9).
Reclamantul a refuzat combina, pe scrisoarea de transport menționându-se sub semnătură de către reclamant că respectiva combină nu corespunde înțelegerii, aspect care rezultă și din declarațiile martorului L. D.. În legătură cu susținerile pârâtului cum că de fapt reclamantul nu și-a mai permis să achite restul prețului și că acesta este motivul refuzului, instanța le apreciază ca neîntemeiate, la dosar reclamantul depunând patru contracte de depozit pentru perioada 06.07._13 însumând 127.200 lei, în condițiile în care reclamantul mai avea de achitat aproximativ 5.500 de euro (aproximativ 24.750 lei).
Față de situația de fapt reținută, instanța urmează a analiza, prin raportare la prevederile art.137 alin.1 C.proc.civ., excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare:
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive, condiție de exercitare a acțiunii civile, reține instanța că reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual și trebuie să facă dovada existenței unei identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul dedus judecății.
În cauză, astfel cum deja a reținut instanța, pârâtul este cel care a primit suma de bani cu titlu de avans și care, în plus, apare menționat pe scrisoarea de transport internațional. Mai mult, în ordinul de plată se menționează inclusiv faptul că pârâtul acordă o garanție de 10 ani. Așadar, din moment ce pârâtul este parte în contractul de vânzare-cumpărare (având calitatea de vânzător), este parte inclusiv în litigiul dedus judecății, în mod corect reclamantul apreciind că trebuie să-și valorifice pretențiile în contradictoriu cu acesta. Așadar, urmează a înlătura instanța răspunsurile la interogatoriul luat pârâtului, acestea necoroborându-se cu niciuna din probele administrate în cauză.
Prin urmare, instanța va respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârât ca neîntemeiată.
În legătură cu excepția lipsei de interes, susține pârâtul că de fapt, pentru a garanta reclamantului restituirea avansului de 50.000 de lei, s-a încheiat între acesta și fiul său contractul de împrumut autentificat sub nr.1700/04.07.2012 pentru suma de 51.500 lei la B.N.P.A. „G. D. și G. A.”. Prin urmare, reclamantul are deja un titlu executoriu și încearcă obținerea sumei de bani reprezentând avans de două ori.
Instanța apreciază că susținerile pârâtului sunt neîntemeiate și nu rezultă din niciun mijloc de probă administrat în cauză. Astfel, observă instanța că parte în contractul de împrumut este fiul său – C. G., care nu este parte în prezenta cauză. Pe de altă parte, pârâtul invocă practic o novație prin schimbare de obiect, novație care nu se prezumă, intenția de a nova trebuind să fie neîndoielnică (art.1610 C.civ.). Or, din contractul invocat nu rezultă că părțile ar fi înțeles să transforme obligația de restituire a avansului într-o obligație rezultând dintr-un contract de împrumut.
Interesul reclamantului în prezenta cauză este legitim (nu contravine legii sau regulilor de conviețuire socială), este născut și actual din moment ce se invocă neexecutarea unei obligați contractuale, folosul practic urmărit fiind obținerea rezoluțiunii contractului și, pe cale de consecință, restituirea avansului achitat, interesul fiind prin urmare personal și direct. Este adevărat că actul autentic ce constată o creanță certă, lichidă și exigibilă este titlu executoriu și că, într-o asemenea situație, nu există un interes pentru a obține o hotărâre judecătorească care ulterior să poată fi pusă în executare, însă nu aceasta este situația cu privire la obligația pârâtului de restituire a avansului, obligație ce nu este constatată într-un asemenea înscris.
Față de aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei de interes invocată de pârât ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, în drept, potrivit art.1.650 alin.1 C.proc.civ., vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.
În cauză, obiectul contractului l-a reprezentat o combină marca Leverda, model 3.650, cu specificațiile asupra cărora părțile au convenit, prețul vânzării fiind de 17.000 de euro, reclamantul achitând un avans de 50.000 lei. La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare pârâtul nu era proprietarul combinei respective (bun individual determinat), obligându-se să o procure din Franța pentru ca ulterior, după achitarea întregului preț, să o predea reclamantului.
Prin urmare, la momentul semnării contractului, pârâtul nu avea cum să transmită proprietatea către reclamant ci, în sensul art.1.650 alin.1 C.civ., s-a obligat să transmită proprietatea după ce va achiziționa combina.
O asemenea construcție juridică este o aplicație a vânzării bunului altuia. Astfel, potrivit art.1.683 C.civ., dacă, la data încheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se află în proprietatea unui terț, contractul este valabil, iar vânzătorul este obligat să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător. Obligația vânzătorului se consideră ca fiind executată fie prin dobândirea de către acesta a bunului, fie prin ratificarea vânzării de către proprietar, fie prin orice alt mijloc, direct sau indirect, care procură cumpărătorului proprietatea asupra bunului. Dacă din lege sau din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul dobândirii bunului de către vânzător sau al ratificării contractului de vânzare-cumpărare către proprietar (alin.3). În cazul în care vânzătorul nu asigură transmiterea dreptului de proprietate către cumpărător, acesta din urmă poate cere rezoluțiunea contractului, restituirea prețului, precum și, dacă este cazul, daune interese (alin.4).
În cauză, pârâtul, în calitate de vânzător, s-a obligat să achiziționeze combina marca Laverda model 3.650 din Franța, însă, astfel cum rezultă din probele administrate, acesta a achiziționat o ală combină, marca Laverda, model 3.700, aspect de altfel necontestat de pârât. În aceste condiții, instanța consideră că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a dobândi bunul, obligația rezultată din contract.
Potrivit art.1.516 alin.1 și 2 C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin, să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea contractului […].
Dacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum și la daune interese dacă i se cuvin, o parte neputând să invoce neexecutarea celeilalte părți decât în măsura în care neexecutarea nu este cauzată de propria sa acțiune sau omisiune (art.1549, art.1517 C.civ.). Totodată, creditorul nu are dreptul la rezoluțiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate (art.1.551 C.civ.).
Așadar, patru sunt condițiile pentru a se dispune rezoluțiunea contractului: 1. să existe o neexecutare culpabilă din partea celeilalte părți; 2. debitorul să fi fost pus în întârziere; 3. neexecutarea să nu fie de mică însemnătate; 4. neexecutarea obligației de către debitor să nu aibă la bază acțiunile sau omisiunile creditorului.
Cu privire la prima condiție, instanța o apreciază ca fiind îndeplinită, pârâtul neexecutându-și obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra combinei marca Laverda, model 3.650, prin dobândirea de către acesta a bunului. Pârâtul a achiziționat un alt bun, respectiv combina marca Laverda model 3.700, însă părțile nu asupra acesteia au contractat. Împrejurarea că aceasta ar fi avut în fapt toate caracteristicile obiectului contractului (chestiune de altfel care nu a fost probată, martorii propuși de pârât scoțând în evidență doar faptul că aceasta era funcțională, în timp ce martorii propuși de reclamant au învederat că starea combinei era foarte proastă) nu are nicio relevanță în cauză câtă vreme părțile nu au contractat asupra acesteia. Modelul a fost indicat expres în începutul de dovadă, au fost menționate caracteristicile, combina fiind prin urmare individualizată. Așadar, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația derivând din contract.
În ceea ce privește condiția privind punerea în întârziere a pârâtului, potrivit art.1.522 alin.1 și 2 C.civ., debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată, instanța o consideră ca fiind îndeplinită, reclamantul introducând la data de 31.01.2013 cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește însemnătatea obligației, instanța reține că pârâtul nu și-a îndeplinit principala obligație din contract și care este de esența vânzării, în condițiile în care reclamantul a făcut dovada achitării unui avans în cuantum de 50.000 lei. Așadar, deși reclamantul și-a îndeplinit obligația de a chita avansul, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a procura bunul asupra căruia s-a contractat. Susținerile pârâtului în sensul că de fapt reclamantul ar fi în culpă pentru că nu ar fi avut disponibil bănesc să achite diferența de preț sunt vădit neîntemeiate, reclamantul depunând la dosar patru contracte de depozit încheiate cu o instituție financiar-bancară. Oricum, chestiunea este nerelevantă câtă vreme pârâtul nu a dobândit dreptul de proprietate asupra combinei care a făcut obiectul contractului. Prin urmare, sunt îndeplinite și celelalte condiții pentru a opera sancțiunea rezoluțiunii.
Față de aceste considerente, instanța va dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți.
Potrivit art.1.544 alin.1 C.civ., contractul desființat prin rezoluțiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ținută, în acest caz, să restituie celeilalte părți prestațiile primite.
Din moment ce a intervenit rezilierea și reclamantul a făcut dovada în cauză că a achitat un avans în cuantum de 50.000 de lei, aspect de altfel necontestat de pârât, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50.000 de lei plătită cu titlu de avans.
În privința daunelor-interese, instanța apreciază că pretențiile reclamantului sunt de asemenea întemeiate, în parte, de la momentul punerii în întârziere începând să curgă dobânda legală calculată (evaluarea legală a prejudiciului pentru neîndeplinirea obligației de a da o sumă de bani – art.1.535 alin.1 C.civ.) prin raportare la suma de 50.000 de lei plătită cu titlu de avans și la care pârâtul a fost obligat să o restituie ca o consecință a rezoluțiunii – art.1.516 alin.2, art.1.523 alin.2 lit.d interpretat per a contrario. Or, astfel cum instanța a arătat deja, punerea în întârziere s-a produs prin introducerea cererii de chemare în judecată.
Față de aceste considerente, instanța va obliga pârâtul către reclamant și la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective.
Referitor la cheltuielile de judecată, având în vedere faptul că, potrivit art.274 C.proc.civ., partea care a căzut în pretenții trebuie să suporte cheltuielile de judecată, luând în considerare cuantumul taxei judiciară de timbru și timbrul judiciar (2.612 lei), dar și onorariul de avocat în cuantum de 2.000 de lei, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4.612 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârât ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei de interes invocată de pârât ca neîntemeiată.
Admite cererea de chemare în judecată în cauza privind pe reclamantul S. C., cu domiciliul ales în CONSTANTA, R., nr. 15, în contradictoriu cu pârâtul C. V., cu domiciliul în CONSTANTA, G. BARITIU, CARTIER PALAZU M., nr. 1E, având CNP –_.
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50.000 de lei plătită cu titlu de avans, precum și la plata dobânzilor legale calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4.612 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. M. M. E. S.
Red jud. M.V. 17.06.2014 2 exemplare 2 comunicari, azi, ./2014
Tehnored gref S.M.E. 17.06.2014
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 24/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 8100/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
