Acţiune în constatare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 14856/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 11.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. M.
Grefier: C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare, cerere formulată de reclamant N. D. în contradictoriu cu pârât ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la data de 04.12.2015 și apoi la data de 11.12.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 24.09.2014 pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamantul N. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . constatarea existenței unor clauze abuzive în contractul de credit bancar încheiat cu pârâta, anularea acestora și obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare a creditului în noile condiții, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în mod abuziv din momentul semnării contractului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; reclamantul a evaluat obiectul cererii la suma de_ lei, reprezentând sumele deja achitate în temeiul comisionului de administrare pe care îl consideră abuziv.
În motivare, reclamantul a arătat că art. 8.1 din contract se referă la o dobândă variabilă fără a fi explicată modalitatea de calcul în funcție de indici expliciți, iar art. 3.5 referitor la comisionul de administrare credit este de asemenea o clauză abuzivă creând un dezechilibru semnificativ în detrimentul clientului.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1169, 1170, 1175 Cod civil, Legea 193/2000.
Prin întâmpinarea din 27.10.2014 pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., cu consecința declinării cauzei la Judecătoria C., față de valoarea pretențiilor reclamantului, excepția netimbrării, excepției prescripției dreptului la acțiune față de pretențiile materiale solicitate, excepția lipsei de obiect, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.
Prin Sentința civilă nr. 3505/15.12.2014 instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.01.2015.
Prin încheierea din 13.03.2015 instanța respinge ca neîntemeiată excepția netimbrării, dispune unirea cu fondul cauzei a excepției prescripției și a lipsei de obiect.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru reclamant proba cu expertiza contabilă având ca obiective: stabilirea sumelor achitate ca și comision de administrare.
La data de 17.09.2015, a fost depus Raportul de expertiză întocmit de expert B. I., raport împotriva căruia părțile au formulat obiecțiuni.
Prin Încheierea din 27.11.2015 au fost respinse ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de părți la Raportul de expertiză întocmit de expert B. I..
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect, instanța reține următoarele:
În motivarea excepției, s-a arătat că o . clauze precum cele care reglementează dobânda variabilă au fost modificate prin actul adițional prin care contractul de credit a fost aliniat la OUG nr. 50/2010, fiind astfel modificate și clauzele prevăzute de art. 3.1 și 3.2 ce reglementa dobânda variabilă.
Instanța reține că actul adițional încheiat la data de 18.03.2011 ce modifică contractul de credit nr. RF_/14.03.2008 prevede o dobândă variabilă, aspect criticat de către reclamant, astfel că nu se poate reține că acest capăt de cerere a rămas fără obiect.
În ceea ce privește excepția prescripției, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1 din Decretul Lege nr. 167/1958 dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit. de lege.
Conform art. 2 din Decretul Lege nr. 167/1958, nulitatea unui act juridic poate fi invocata oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie.
Articolul 3 din același act normative consacra termenul general de prescripție de 3 ani.
Articolul 7 din Decretul Lege 167/1958 prevede că prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Sancțiunea introducerii unor clauze abuzive în contractele cu consumatorii o constituie nulitatea absolută a respectivelor clauze, în sistemul Legii 193/2000. În sistemul vechiului Cod civil, nulitatea absolută putea fi invocată oricând. Persoana care invoca nulitatea absolută putea solicita prin aceeași acțiune sau printr-o acțiune separată și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului juridic sau clauzei contractuale lovite de nulitate absolută.
Instanța retine că spre deosebire de acțiunea în constatarea nulității absolute, acțiunea în restituirea prestațiilor efectuate în temeiul clauzei lovite de nulitate este prescriptibilă, termenul de prescripție fiind cel general de 3 ani în lipsa unei prevederi speciale contrare. Prescriptibilitatea acțiunii în restituirea prestațiilor se referă la situația în care persoana îndreptățită a formulat această acțiune pe cale separată, după obținerea constatării nulității absolute a clauzei contractuale.
În cazurile cum este cel din speță, în care pe lângă constatarea nulității se solicită și restituirea prestațiilor, nu se poate susține că termenul de prescripție de 3 ani pentru restituirea prestațiilor începe să curgă de la data plății fiecărei rate contractuale, deoarece o astfel de interpretare ar fi de natură a lipsi de orice utilitate posibilitatea invocării nulității absolute oricând.
Prin urmare, în cazul în care prin aceeași acțiune se solicită atât constatarea nulității absolute a unui act juridic sau clauze contractuale cât și restituirea prestațiilor, termenul de prescripție pentru petitul privind restituirea prestațiilor nu începe să curgă decât din momentul în care se constată nulitatea absolută a contractului sau clauzei contractuale.
Prin urmare, având în vedere că până în prezent termenul de prescripție extinctivă pentru restituirea prestațiilor efectuate în temeiul clauzelor pretins abuzive nu a început să curgă, instanța va respinge ca neîntemeiata excepția prescripției invocată de pârâtă.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamant și pârât s-a încheiat Contractul de credit bancar nr. RF_ din data de 14.03.2008, prin care a fost acordat reclamantului, în calitate de împrumutat, un credit în valoare de 7687,50 euro, pentru o perioadă de 120 luni.
Conform art. 8.1 din Contractul de credit bancar nr. RF_ din data de 14.03.2008, la apariția oricărui caz de culpă precum și pentru încălcarea oricăror ale obligații contractuale, banca este îndreptățită să declare scadența anticipată a creditului, notificând aceasta împrumutatului în prealabil în scris.
Instanța reține că declararea scadenței anticipate a obligației de plată anterior termenului contractual are valoarea unei rezilieri, însă rezilierea contractului sinalagmatic este incidentă în cazul neexecutării obligațiilor esențiale născute din respectivul contract, încălcarea „oricăror alte obligații ” neputând conduce în mod imperios la declararea scadentei anticipate. Clauza nu a făcut obiectul negocierii și face parte din condițiile generale de creditare uzitate de pârât în raporturile juridice încheiate cu clienții săi. Pârâtul, căreia îi incumba sarcina probei faptului pozitiv contrar – nu a demonstrat negocierea clauzelor sus precizate. Dezechilibrul creat este semnificativ prin prisma sumelor ce trebuie rambursate de către reclamanți. Instanța apreciază că, prin formulările evazive si nedefinite de tipul „oricărui caz de culpă”, „oricăror alte obligații contractuale”, lăsate spre interpretare exclusiv la aprecierea băncii, riscul contractului fiind exclusiv în sarcina consumatorului.
Nu sunt stipulate criterii obiective pe baza cărora banca să purceadă la intervenția unilaterală constând în declararea scadenței anticipate a creditului, fiind stipulat un drept exclusiv și discreționar ce contrazice echilibrul contractual ce trebuie să existe între drepturile și obligațiile ambelor părți, fiind de natură să producă prejudicii consumatorului. Dezechilibrul este evident deoarece permite societății bancare, printr-o simplă apreciere, să declare scadența anticipată a creditului, fiind încălcate și cerințele bunei credințe, în raport de efectul direct al declarării scadenței anticipate și împrejurarea că nu sunt circumstanțiate condițiile intervenției unilaterale.
De asemenea, instanța are în vedere și faptul că, în situația declarării caracterului abuziv al unei clauze, clauzele abuzive nu vor produce efecte asupra consumatorului iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua. Prin prisma acestor dispoziții, instanța învestită cu verificarea caracterului abuziv al clauzelor nu poate să le modifice ci doar să le mențină sau să le elimine, după caz.
Față de aceste aspecte, instanța va constata caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 8.1 din Contractul de credit bancar nr. RF_ din data de 14.03.2008.
În ceea ce privește clauza prevăzută de art. 3.5 din contract, referitor la comisionul de administrare instanța reține următoarele:
Potrivit art. 3.5 din Contract: Pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,45 %, ce se calculează prin aplicarea procentului la valoarea inițială a creditului. Suma de plată rezultată urmează a fi achitată la data scadenței fiecărei rate lunare. Începând cu al doilea an de creditare, în funcție de politica de credite a Băncii, de evoluția pieței de credit sau de serviciul datoriei împrumutatului, Banca poate renunța la încasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare în curs, iar Banca va analiza anual oportunitatea renunțării la încasarea comisionului de administrare.
În drept, Legea nr. 193/2000 transpune în dreptul intern Directiva 93/13/CEE, Directivă ce face trimitere la principiul potrivit căruia persoanele care achiziționează mărfuri și servicii trebuie protejate împotriva abuzului de putere de către cumpărător sau furnizor, mai ales împotriva contractelor standard unilaterale și împotriva excluderii inechitabile a unor drepturi esențiale din contracte.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. (2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. (3) Se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Potrivit art. 6 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele comercianților cu consumatorii, clauzele abuzive sunt fără efect pentru consumator, iar contractul va continua sa fie executat de părți doar dacă, prin eliminarea acestor clauze abuzive, contractul nu se impune a fi anulat sau reziliat.
Art. 4 și art. 13-14 din același act normativ permit judecătorului să intervină în contract, pentru a-l revizui sau reconstrui, după ce, în prealabil, a constatat caracterul abuziv al unora dintre clauzele contractului, aplicând sancțiunea nulității absolute a acestor clauze.
Cu titlu prealabil, instanța reține că, în mod indubitabil, contractele de credit bancar încheiate de persoane fizice cu unitățile bancare intră sub incidența Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive încheiate între comercianți și consumatori, întrucât împrumutații au calitatea de consumatori, iar banca, de comerciant, iar în ceea ce privește caracterul negociat sau nu al contractului, instanța reține că în aceste contracte de adeziune, este prezumată lipsa negocierii prealabile, iar în situația în care comerciantul susține că o anumită clauză a făcut obiectul unei negocieri la momentul încheierii contractului, conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 193/2000, pârâtei îi revenea obligația de a dovedi că a negociat în mod direct această clauză cu reclamanta, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Cu toate acestea, art. 3 din Directiva 93/13/CEE și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 193/2000 nu includ în mod automat contractele de adeziune în categoria celor ce conțin clauze abuzive, ci este necesară verificarea și constatarea îndeplinirii următoarelor condiții, în afară de condiția lipsei negocierii directe: crearea în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe a unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Instanța apreciază că această clauză privind comisionul de administrare reprezintă o remunerație datorată Băncii cu titlu de contraprestație pentru serviciile de monitorizare prestate de aceasta pe întreaga durată de derulare a contractului, astfel încât urmează a analiza dacă aceasta a fost exprimată în mod clar și inteligibil.
Astfel, instanța reține că acest comision a fost definit în cuprinsul contractului pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și pentru monitorizarea îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de aceasta în baza contractului de credit, reclamanta asumându-și prin încheierea contractului de credit obligația achitării acestuia.
În consecință, reținând că această clauză face parte din categoria celor exceptate de la controlul caracterului abuziv, instanța va respinge cererea, ca neîntemeiată și, având în vedere caracterul accesoriu al capătului de cerere privind restituirea sumelor de bani încasate cu acest titlu, instanța va respinge și această cerere, ca neîntemeiată.
În subsidiar, instanța constată totodată că dreptul băncii de a percepe un comision de administrare credit este recunoscut în prezent și de art. 36 alin. (1) și (3) din OUG nr. 50/2010.
În ceea ce privește clauza privind dobânda variabilă, instanța reține următoarele:
Conform art. 3.1.1 din contract pentru creditul acordat împrumutatul datorează băncii o dobândă curentă variabilă ce se acumulează zilnic până la data rambursării integrale a sumelor datorate în baza prezentului contract de credit și se calculează prin aplicarea ratei anulare a dobânzii curente la soldul creditului.
Prin actul adițional încheiat la data de 18.03.2011 (art. 2), dobânda curentă se calculează și se datorează lunar, la data scadenței, împreună cu rata de credit. În scopul calculării dobânzii se consideră anul de 360 de zile și luna de 30 de zile și se aplică următoarea formulă de calcul: D = C * Rd * n/N, unde D – dobânda lunară, C – capitalul asupra căruia se calculează dobânda, respectiv soldul creditului, Rd – rata anuală a dobânzii curente, n – numărul de zile din lună (30), N – numărul de zile din an (360); Rata dobânzii curente este variabilă, valoarea ei fiind calculată după următoarea formulă Rd = EURIBOR 6 luni + % marja băncii, unde Euribor este un indice de referință verificabil, un indicator ce reprezintă ratele de dobânzi pentru împrumuturile în euro la care băncile participante în zona monetară UE își acordă împrumuturi, valoare afișată pe pagina EURIBOR 01a Reuters Screen, iar marja băncii este de 16,52 puncte procentuale, fixă pe toată durata derulării contractului.
Instanța reține că prin propunerea făcută de bancă spre consumatorul său, de stabilire a unei dobânzi compuse dintr-o marjă fixă și dobânda EURIBOR, este una de transparență a prevederilor contractuale și de eliminare a oricăror incertitudini. În aceste condiții, prevederile contratule privind nivelul dobânzii sunt legale și clar stabilite, fără a se putea aprecia că acestea se încadrează la dispozițiile legii 193/2000 privind clauzele abuzive.
Raportat la soluția pronunțată de instanță față de constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind variația dobânzii, instanța nu va mai analiza capătul de cerere privind obligarea pârâtei la stabilirea unui nou grafic de rambursare, acest demers apărând ca inutil.
Față de aceste aspect, act capăt de cerere urmează a fi respis ca neîntemeiat.
Constată că nu au fost effectuate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiata excepția lipsei de obiect.
Respinge ca neîntemeiata excepția prescripției.
Admite în parte cererea formulată de către reclamant N. D., domiciliat în Năvodari, ., . A, ., CNP_ în contradictoriu cu pârât ., cu sediul în București, Clădirea Sky Tower,Calea Floreasca nr. 246C,sector 1, CUI RO_.
Constată caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 8.1 din Contractul de credit bancar nr. RF_ din data de 14.03.2008 referitor la scadența anticipată.
Respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
Cu drept de apel la Judecătoria C. în termen de 10 de zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. C. C.
Red.jud.L.M. 11 Decembrie 2015
Tehnored.C.C. 16.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
