Acţiune în constatare. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 11747/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Mun. C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
e-mail:_
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 15 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare – revocare donație – succesiune – partaj judiciar, cerere formulată de reclamantul M. M. A. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., Șoseaua Mangaliei nr. 91, ., Etaj 3, Apt. 104, J. C., în contradictoriu cu pârâții M. I. (CNP_), cu domiciliul în Pitești, Bvd. Petrochimiștilor nr. 16, ., Etaj 4, Apt. 20, J. C., M. E.-C. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., ., ., Etaj 2, Apt. 30, J. C., M. C. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., ., ., Etaj 2, Apt. 30, J. C. și M. C. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., .. 14, J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ.rep., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la 29.09.2015, 14.10.2015 și la 15.10.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ.rep., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.05.2014, sub nr._ , astfel cum a fost modificată, reclamantul M. M. A. a chemat în judecată pe pârâții M. I., M. E.-C., M. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța:
- să constate că vânzarea cumpărarea cotei de 5/8 din imobilul situat în Municipiul C., ..14, județ C., având număr cadastral_, autentificată sub numărul 603/05.06.2006 de BNP V. C. E., este o donație deghizată;
- să dispună reducțiunea donației, în condițiile art.1091 Cod Civil, până la limita rezervei succesorale.
În motivarea cererii, reclamantul a invocat argumentele ce succed.
La data de 09.05.2013 a fost deschisă succesiunea autoarei părților (numita M. Ș.), conform Certificatului de deces nr.1419/10.05.2013, eliberat de Primăria Municipiului C., de pe urma căreia au rămas următorii moștenitori legali, astfel cum s-a reținut în Certificatul de calitate nr.122/21.11.2013 întocmit de N. Public Tragone G.:
- reclamantul M. M. A., în calitate de nepot de fiu predecedat, cu o cotă legală de 2/12
- pârâta M. I. (sora reclamantului), în calitate de nepoată de fiu predecedat, cu o cotă legală de 2/12
- pârâta M. E. - C., în calitate de fiică, cu o cotă legală de 4/12
- pârâtul M. C., în calitate de fiu, cu o cotă legală de 4/12.
La data de 05.06.2006, fără știința și fără consimțământul reclamantului și ale sorei sale, a fost încheiat Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.603/05.06.2006 autentificat de BNP V. C. E., prin care M. Ș. (bunica paternă a reclamantului, în vârstă de 85 ani la data respectivă) înstrăina către pârâții M. E. – C. și M. C. (mătușa și unchiul reclamantului) cota de 5/8 din imobilul situat în Municipiul C., ..14, județ C., identificat cu număr cadastral_, imobil compus din teren în suprafață de 325,00 mp și construcții.
M. Ș. a locuit în permanență în imobil, atât anterior, cât și ulterior încheierii contractului, până la data decesului, realizând venituri din pensie și din chirii, care îi asigurau întreținerea.
Prețul prevăzut în contract (105.656,00 lei) nu a fost achitat de către pârâții M. E. – C. și M. C., înstrăinarea fiind o donație deghizată, conform art.1091 alin.4 Cod Civil.
Contractul a fost încheiat la inițiativa și la insistențele pârâților cumpărători, exercitate astfel încât bunica paternă, în vârstă de 85 ani, nu a fost în măsură să refuze cererea, în condițiile în care locuia în imobil împreună cu pârâtul M. C., iar pârâta M. E. – C., care locuia în aceeași localitate, o vizita des.
Clauzele contractuale privind prețul, plata prețului și predarea posesiei nu sunt reale, deoarece:
- prețul a fost fictiv, nefiind încasat
- imobilul a rămas în continuare, în posesia autoarei, până la deces, fiind locuința acesteia și încasând chirie pentru partea din imobil pe care o închiriase.
Pentru întreținere, M. Ș. dispunea de veniturile necesare și, cum alte cheltuieli nu a efectuat după încheierea contractului, suma menționată drept preț trebuia să se regăsească la deschiderea moștenirii. Însă, cei doi pârâți au susținut că defuncta nu a lăsat nici bani, nici alte bunuri – motiv pentru care s-a eliberat doar certificat privind calitatea de moștenitor.
Pârâții sunt pensionari, au pensii lunare de 700,00 lei și este neverosimil că ar fi avut suma de 105.656,00 lei aferentă prețului. În plus, pârâții nici nu ar fi avut interesul să plătească prețul, deținând deja cota indiviză de 3/8 și venind la succesiunea defunctei în calitate de descendenți.
Prezumția prevăzută de art.1091 alin.4 Cod Civil, conform cu care înstrăinarea este o donație deghizată, operează în favoarea reclamantului și a sorei sale, având în că de pe autoarei bunici nu au rămas sume de bani, iar aceasta a locuit și a folosit imobilul efectiv și după încheierea contractului.
În drept, reclamantul a invocat art.1091 alin.4, art.1087, art.1088 și art.1143 din Codul Civil.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri (filele nr.6 – 17, vol.1 dosar).
Prin Încheierea din data de 04.08.2014, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, cu consecința scutirii acestuia de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.155,50 lei (fila nr.53, vol.1 dosar).
II. Întâmpinarea formulată de pârâta M. I.:
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 27.08.2014, pârâta a învederat instanței că solicită admiterea acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea întâmpinării, pârâta a reiterat argumentele de fapt și de drept expuse de reclamant prin cererea introductivă de instanță.
III. Întâmpinarea formulată de pârâții M. E. – C., M. C. și M. C.:
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 04.09.2014, pârâții au învederat instanței că solicită respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de reclamant, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâții au invocat următoarele argumente:
(1). Prezumția prevăzută de art.1091 alin.4 cod civil este condiționată de faptul că înstrainarea trebuie să se fi făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori a abitației sau, în schimbul întreținerii pe viață ori a unei rente viagere.
În speță, înstrăinarea perfectă prin încheierea Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.603/05.06.2006 autentificat de BNP V. C. E. cu privire la cota de 5/8 din imobilul situat în Municipiul C., ..14, județ C., identificat cu număr cadastral_, s-a făcut doar în schimbul unui preț (105.656,00 lei), care a fost achitat anterior perfectării contractului. În aceste condiții, instanta urmează să ia act de faptul că prezumția nu operează în cazul de față, neregăsindu-se ipoteza descrisă în norma legală.
(2). Prețul vânzării a fost achitat din venituri proprii
Nu a fost vorba la niciun moment de vreo deghizare a unei donații, întrucât prețul vânzării a fost achitat vânzătoarei M. Ș. din venituri mai mult decât semnificative obținute din tranzacții la bursă (prin cumpărarea și vânzarea de acțiuni, prin intermediul societății Interfinbrok Corporation). M. E. C. și M. C. au deținut funcții de conducere în marea parte a timpului cât au fost în activitate, după cum reiese din copia cărților de muncă, deci au avut corespunzător, remunerații semnificative.
În luna aprilie 2013, deci chiar anterior decesului, defuncta M. Ș. avea o pensie de 477,00 lei, iar M. E. C. și M. C. aveau pensii de 1.564,00 lei, respectiv 1.467,00 lei, iar nu de 700,00 lei cum susține reclamantul. De asemenea, M. C. avea pensie.
(3). Absența sumelor în masa succesorală
M. Ș. nu își asigura traiul din închirierea imobilului, așa cum pretinde reclamantul.
M. Ș. a înțeles să folosească suma de bani primita în anul 2006 pentru ameliorarea stării de sănătate, precum și pentru confortul propriu. Făcând un calcul scurt referitor la creșterea veniturilor defunctei de pe urma încheierii contractului, raportat la data decesului, rezultă o perioada de șapte ani în care aceasta a înțeles să folosească suma de 105.656,00 lei, rezultând un venit lunar suplimentar de 1.257,80 lei, la care se adauga pensia în cuantum de 477,00 lei (în total, 1.734,80 lei/lună).
M. Ș. avea o vârstă înaintată, iar în anul 2011 s-a îmbolnăvit, ulterior suferind o intervenție chirurgicală. În ciuda stării de boală și a vârstei înaintate, reclamantul nu a inteles să iși mai viziteze bunica în ultimii 15 ani de viață. S. acestuia, pârâta M. I., a înțeles să își mai vadă bunica câteodată. Astfel, avut fiind în vedere faptul că defuncta era suferindă pe caz de boală, necesita tratament medicamentos, precum și o alimentație corespunzătoare atât bolilor de care suferea, cât și vârstei înaintate, este lesne de înțeles faptul că, la data decesului, aceasta nu mai avea o importanta sumă de bani pastrată ca urmare a înstrăinării cotei ce îi revenea din imobilul.
(4). Sporirea valorii de circulație a imobilului după data vânzării
În anul 1992, pârâtul M. C., a solicitat emiterea autorizației de construire pentru construirea unei magazii. Astfel, a fost edificat, din resurse financiare proprii, corpul de clădire C2, în suprafață de 67,63 mp (spațiu simplu). Iniția, imobilul era compus dintr-o cameră de locuit, hol, magazie, bucătarie și conținea doar două corpuri (C1 și C4). Ulterior, pârâții au edificat, din resurse financiare proprii, restul corpurilor ce compun imobilul în litigiu – aceasta fiind și rațiunea pentru care autoarea și-a înstrăinat cota succesorală către pârâți.
După vânzarea cotei de 5/8 din imobilul litigios, pârâții au efectuat investiții asupra acestuia, respectiv: imobilul a fost racordat la rețeaua de gaze, s-a montat instalația de gaze, întreg imobilul a fost echipat cu calorifere (anterior, încălzirea se efectua cu sobe), s-au achiziționat și s-au montat două centrale pe gaz, s-a revizuit întreaga instalație electrică a imobilului, dușumeaua a fost înlocuită cu parchet, a fost renovată întreaga construcție (casa de locuit), s-au montat geamuri termopan la ferestre și la ușile din casă, s-au montat grilaje la geamuri.
Pârâta M. C. a construit grupul sanitar și a racordat imobilul la rețeaua de apă.
Cert este că, după înstrăinarea cotei de 5/8, valoarea de circulație a imobilului a crescut considerabil prin prisma investițiilor efectuate de pârâți, deoarece anterior lunii iunie a anului 2006 (data vânzării), imobilul reprezenta doar o construcție de tip casă bătrânească.
Ipozitele, taxele și toate cheltuielile aferente imobilului litigios au fost suportate integral de pârâții M. E. C. și M. C..
Raportat la petitul cererii de chemare în judecată, pârâții M. E. C. și M. C. dețin un drept de creanță asupra imobilului în litigiu. Pârâții învederează, însă, că prin situația de fapt prezentată, nu înțeleg să formuleze o cerere reconvențională, ci doar solicită a fi luată în considerare argumentația referitoare la îmbunătățirile aduse imobilului, ca o apărare de fond.
În drept, pârâții au invocat art.1091 alin.4 din Codul Civil, art.205 – art.208, art.293 din Codul de Procedură Civilă.
În susținerea cererii, pârâții au depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri (filele nr.76 – 105, vol.1 dosar).
IV. Modificarea cererii introductive de instanță:
Prin precizările depuse la dosarul cauzei la data de 28.05.2014, reclamantul a învederat că renunță la capătul trei de cerere privind constatarea masei succesorale și ieșirea din indiviziune prin plata sultei(fila nr.23, vol.1 dosar).
V. Probe încuviințate și administrate în cauză:
În cauză au fost încuviințate proba cu interogatoriul părților, proba testimonială, și expertiza tehnică imobiliară.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
I. Asupra capătului de cerere privind constatarea caracterului simulat, de donație deghizată, a vânzării cumpărării cotei de 5/8 din imobilul situat în Municipiul C., ..14, județ C., având număr cadastral_, autentificate sub numărul 603/05.06.2006 de BNP V. C. E.:
1. În drept – prezumția relativă de donație prevazută în favoarea moștenitorilor rezervatari (prezumția de gratuitate): Art.1091 alin.4 Cod Civil
Până la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneroscătre un descendent ori un ascendent privilegiat sau către soțul supraviețuitor este prezumată a fi donație dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitației sau în schimbul întreținerii pe viață ori a unei rente viagere. Prezumția operează numai în favoarea descendenților, ascendenților privilegiați și a soțului supraviețuitor ai defunctului, dacă aceștia nu au consimțit la înstrăinare.
Din textul legal precitat, rezultă că prezumția operează, până la proba contrară, în favoarea moștenitorilor rezervatari (art.1087 Cod civil), sub condiția ca aceștia să nu fi consimțit la înstrăinare, dacă:
(1). actul de înstrăinare este calificat de către părți ca fiind cu titlu oneros;
(2). beneficiarul înstrăinării este un moștenitor rezervatar (descendent, ascendent privilegiat sau soț supraviețuitor, conform art.1087 Cod civil)
(3). înstrăinarea a fost făcută cu rezerva uzufructului, uzului ori abitației sau în schimbul întreținerii pe viață ori a unei rente viagere.
2. În speță – analiza condițiilor
Conform Certificatului de deces nr.1419/10.05.2013, eliberat de Primăria Municipiului C., numita M. Ș. a decedat la data de 09.05.2013 (fila nr.14, vol.1 dosar). Prin Certificatul de Calitate de Moștenitor nr.122/21.11.2013 întocmit de B.N.P. Tragone G. în cadrul dosarului succesoral nr.70/2013, s-a constatat că au calitatea de moștenitori legali ai defunctei:
- M. E. - C., în calitate de fiică, cu o cotă legală de 4/12 (pârâtă, în cauză)
- M. C., în calitate de fiu, cu o cotă legală de 4/12 (pârât, în cauză)
- M. M. A., în calitate de nepot de fiu predecedat, cu o cotă legală de 2/12 (reclamant, în cauză)
- M. I., în calitate de nepoată de fiu predecedat, cu o cotă legală de 2/12 (pârâtă, în cauză).
La data de 05.06.2006, între numita M. Ș., în calitate de vânzător, și numiții M. E. C. și M. C., în calitate de cumpărători, a fost încheiat Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.603/05.06.2006 autentificat de BNP V. C. E., având ca obiect înstrăinarea cotei de 5/8 din imobilul situat în Municipiul C., ..14, județ C., identificat cu număr cadastral_, pentru un preț de 105.656,00 lei (filele nr.3 – 6, din dosar).
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică imobiliară evaluatorie, întocmit de expert desemnat în cauză B. Mgdalena, la nivelul lunii iunie 2006, anul în care s-a perfectat vânzarea, valoarea de circulație a întregului imobil, respectiv valoarea de circulație a cotei înstrăinate erau următoarele (fila nr.86, vol.2 dosar):
- 286.800,00 lei (80.829,00 euro la un curs valutar mediu 3,5483 lei/euro) pentru întregul imobil situat în Municipiul C., ..14, județ C., identificat cu număr cadastral_, compus din teren în suprafață de 325,00 mp și construcții
- 179.250,00 lei (50.518,00 euro la un curs valutar mediu 3,5483 lei/euro) pentru cota de 5/8 din imobil, cotă care a făcut obiectul Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.603/05.06.2006.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică imobiliară evaluatorie, întocmit de expert desemnat în cauză A. Ș. C., la data de 05.01.2015, data evaluării imobilului de către expert, valoarea de circulație a întregului imobil, respectiv valoarea de circulație a cotei înstrăinate erau următoarele (filele nr.173 – 174, vol.1 dosar):
- 691.343,00 lei (153.724,00 euro la un curs valutar afișat de BNR de 4,4973 lei/euro) pentru întregul imobil situat în Municipiul C., ..14, județ C., identificat cu număr cadastral_, compus din teren în suprafață de 325,00 mp și construcții
- 432.090,00 lei (96.078,00 euro la un curs valutar afișat de BNR de 4,4973 lei/euro) pentru cota de 5/8 din imobil, cotă care a făcut obiectul Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.603/05.06.2006.
Având în vedere:
- concluziile experților desemnați în cauză, din a căror comparație rezultă cu claritate că, de la data perfectării vânzării și până la data de 05.01.2015, valoarea de circulație a cotei de 5/8 înstrăinate a înregistrat o creștere cu 252.840,00 lei (echivalentul unei creșteri cu 141,05% față de valoarea de circulație de la data înstrăinării)
- răspunsul formulat de reclamant la întrebarea nr.19 din interogatoriu, potrivit cu care inițial, imobilul era compus numai dintr-o cameră de locuit, hol, magazie, conținând două corpuri (C1 și C4 ) – fila nr.281, vol.1 dosar
- structura imobilului, astfel cum aceasta a fost descrisă în raportul de expertiză tehnică imobiliară evaluatorie, întocmit de expert desemnat în cauză A. Ș. C. (fila nr.173, vol.1 dosar)
- teren – 325,00 mp, conform acte
- construcții
- C1 – locuință parter, în suprafață de 72,47 mp
- C2 – magazie depozit, în suprafață de 67,63 mp
- C3 – garaj, în suprafață de 22,94 mp
- C4 – magazie, în suprafață de 12,13 mp
- C5 – magazie, în suprafață de 19,19 mp
- C6 – magazie, în suprafață de 22,24 mp
- faptul că nici reclamantul, și nici pârâta M. I. nu au invocat vreo contribuție de ordin financiar la sporirea valorii de circulație a cotei înstrăinate
- faptul că veniturile defunctei erau modeste – 300,00 lei până la 477,00 lei pensie (fila nr.286 vol.1, dosar), 350,00 lei din chirie, iar nu 1.000,00 – 1.200,00 lei cât a pretins pârâta M. I. (fila nr.44 vol.2 rap. la fila nr.293, vol.1)
- faptul că, după anul 2006, defuncta nu a mai realizat venituri din chirii
instanța reține că sporirea valorii de circulație a cotei de 5/8 din imobil înstrăinate este rezultatul investițiilor efectuate de pârâții M. E. C., M. C. și M. C., investiții în considerarea cărora pârâții menționați au împotriva reclamantului un drept de creanță.
Astfel cum rezultă din răspunsul formulat la întrebările nr.4 și nr.3 din interogatoriile administrate pârâților M. C., M. E. C. și M. C., contractul a fost încheiat fără știința și fără consimțământul reclamantului (filele nr.283, nr.286, nr.289, vol.1 dosar). Încheierea contractului în condițiile arătate a fost motivată de pârâții M. E. C. și M. C. prin comportamentul pe care reclamantul l-a avut față de bunica defunctă, respectiv a vizitat-o foarte rar în ultimii 15 ani ai vieții acesteia, aspect pe care reclamantul l-a și recunoscut prin răspunsul formulat la întrebarea nr.2 din interogatoriu (fila nr.279, vol.1 dosar). În egală măsură, din răspunsul formulat de reclamant la întrebarea nr.3 din interogatoriu, rezultă că reclamantul nu are percepția clară a datei decesului bunicii paterne, de vreme ce a susținut că a vizitat-o ultima oară în august – septembrie 2013, în condițiile în care aceasta a decedat în luna mai 2013 (fila nr.279, vol.1 dosar).
Față de considerentele anterior reținute, instanța constată că reclamantul poate invoca prezumția de gratuitate art.1091 alin.4 Cod Civil întrucât are calitatea de moștenitor rezervatar, fiind nepot de fiu predecedat al defunctei M. Ș. (art.1087 Cod Civil), care nu a consimțit la înstrăinare.
Din argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată rezultă că reclamantul a apreciat că îi este aplicabilă prezumția, fără a face nicio trimitere la îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții impuse de textul legal invocat. Astfel, instanța reține că, într-adevăr, primele două condiții sunt îndeplinite întrucât:
- înstrăinarea cotei de 5/8 din imobil s-a făcut în schimbul unui preț de 105.656,00 lei, conform Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.603/05.06.2006 autentificat de BNP V. C. E. – deci, cu titlu oneros
- dobânditorii sunt succesibili în linie dreaptă, fiul și fiica defunctei (art.964 alin.1 lit.a rap. la art.975 Cod civil).
Însă, în temeiul art.1091 alin.4 Cod Civil se poate prezumă relativ că înstrăinarea cu titlu oneros este, în realitate, o donație deghizată numai dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitației sau în schimbul întreținerii pe viață ori a unei rente viagere. Prin urmare, pentru a fi prezumată ca fiind donație, înstrăinarea efectuată către un moștenitor rezervatar trebuie să aibă în conținutul său rezerva uzufructului, uzului ori abitației sau să se fi realizat în schimbul întreținerii pe viață ori a unei rente viagere.
În speță, reclamantul nu a invocat nici ipoteza vânzării cumpărării în schimbul întreținerii pe viață, nici pe cea a plății unei rente viagere în favoarea numitei M. Ș.. Dimpotrivă, reclamantul a învederat instanței că M. Ș. a locuit în permanență în imobil, atât anterior, cât și ulterior încheierii contractului, până la data decesului, realizând venituri din pensie și din chirii, care îi asigurau întreținerea. Cel mult, dintr-o astfel de argumentație, s-ar putea concluziona că reclamantul face trimitere la constituirea în favoarea bunicii paterne a unui drept de uzufruct (eventual, abitație).
Instanța reține că reclamantul nu face nicio distincție între un argument în fapt și un argument în drept, apreciind că exercitarea unei stăpâniri în fapt a bunului după data încheierii contractului echivalează cu existența unui drept real principal derivat (probabil, uzufruct sau abitație).
Teoretic vorbind, raportat la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, constituirea dreptului de uzufruct (art.517 Cod Civil din 1864) se putea realiza prin act juridic (convenție, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, între proprietar și uzufructuar – uzufructul convențional, sau testament) sau prin uzucapiune. Față de datele speței deduse judecății, dreptul de uzufruct ar fi trebuit să fie constituit prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în 2006, în care să se fi stipulat transferarea posesiei și folosinței către uzufructuar (M. Ș.), cu păstrarea dispoziției juridice de către nudul proprietar (cumpărătorii, pârâții M. C. și M. E. C.). Or, astfel cum rezultă din Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.603/05.06.2006 autentificat de BNP V. C. E.,înstrăinarea nu s-a făcut cu rezerva uzufructului. Potrivit contractului, cumpărătorii au intrat în posesia imobilului la data autentificării actului (fila nr.8, vol.1 dosar). Este real că, din probele administrate în cauză, rezultă, fără putere de tăgadă, că bunica reclamantului a locuit permanent în imobil până la data decesului. Acest aspect a fost, de altfel, recunoscut fără nicio rezervă de pârâții M. E. C., M. C. și M. C. prin răspunsurile formulate la întrebările nr.1 din interogatoriu (filele nr.286, nr.289 și nr.292, vol.1 dosar). Împrejurarea că defuncta a continuat să locuiască în imobil după data de 05.06.2006 nu echivalează exercitarea unui drept real principal derivat (uzufruct sau abitație), starea de fapt putând fi apreciată ca fiind rezultatul unor acte de pură facultate prin care pârâții M. E. C. și M. C. au tolerat prezența acesteia în imobil până la deces, tocmai în considerarea faptului că aceasta era mama lor. Altfel spus, starea de fapt invocată de reclamant, chiar dacă este veridică, astfel cum a rezultat din probe, nu se suprapune unei stări de drept.
Aceeași concluzie se impune a fi reținută și în referire la dreptul de uz și la cel de abitație. Dreptul de uz și dreptul de abitație (varietăți ale dreptului de uzufruct) se particularizează prin aceea că titularul lor are recunoscute atributele posesiei și folosinței asupra bunului altuia, dar numai în limitele satisfacerii nevoilor lui și ale membrilor familiei sale, cu excepția prevăzută de art.572 alin.2 Cod Civil din 1864 care permite titularului dreptului de abitație să închirieze altei persoane partea din casă pe care nu o locuiește. Și în cazul celor două drepturi este de reținut că în Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.603/05.06.2006 autentificat de BNP V. C. E.nu s-a prevăzut că înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzului sau a abitației. Reclamantul a susținut însă că prezumția de gratuitate i se aplică întrucât bunica paternă închiria o parte din imobil. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. rezultă cu claritate că, după anul 2006, anul în care a fost perfectată vânzarea, defuncta nu mai figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile rezultate din cedarea folosinței bunurilor (fila nr.40, vol.2 dosar).
Așa cum instanța a arătat deja, reclamantul face confuzie între starea de fapt și starea de drept, apreciind că prezumția i se aplică în temeiul unei stări de fapt, cu ignorarea condiției în drept referitoare la existența unei înstrăinări efectuate către un moștenitor rezervatar dar care are în conținutul său rezerva uzufructului, uzului ori abitației sau să se fi realizat în schimbul întreținerii pe viață ori a unei rente viagere.
În esență, este de reținut că, deși Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.603/05.06.2006 autentificat de BNP V. C. E.a fost încheiat cu descendenții defunctei (fiu și fiică), acesta prevede înstrăinarea cotei de 5/8 din imobilul situat în Municipiul C., ..14, județ C., identificat cu număr cadastral_, pentru un preț de 105.656,00 lei, iar nu și cu rezerva uzufructului, uzului ori abitației sau în schimbul întreținerii pe viață ori a unei rente viagere în favoarea defunctei. Prin urmare, în aceste condiții, în acord cu pârâții, instanța conchide că prezumția de donație nu operează în speța dedusă judecății.
Argumentele reclamantului se concentrează pe neplata prețului vânzării încheiate ca element al caracterului deghizat al contractului. Însă, caracterul simulat al înstrăinării este prezumat relativ de art.1091 alin.4 Cod Civil numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile enunțate. Aceasta fiind rațiunea textului legal invocat de reclamant drept temei al acțiunii sale, instanța apreciază că, nefiind îndeplinite cumulativ aceste condiții, este de prisos a se pronunța asupra caracterului deghizat al contractului. De altfel, în referire la această apreciere a instanței, se impune a fi reținute dispozițiile art.22 alin.5 C.proc.civ.rep., potrivit cu care judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora. Reclamantul a înțeles să-și susțină în drept acțiunea invocând art.1091 alin.4 Cod Civil, fără a face vreo mențiune în referire la alte temeiuri de drept referitoare la simulație. În aceste condiții, nefiind învestită cu constatarea unei simulații (exempli gratia, art.1175 Cod Civil din 1864), instanța reține că principiul disponibilității care guvernează procesul civil se opune unei analize care să exceadă temeiului de drept invocat de reclamant pentru susținerea caracterului simulat al vânzării încheiate la data de 05.06.2006.
3. Soluția instanței:
Reținând că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru a face aplicare prezumției de gratuitate prevăzute de art.1091 alin.4 Cod Civil, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul M. M. A. în contradictoriu cu pârâții M. I., M. E.-C., M. C., astfel cum aceasta a fost modificată.
II. Asupra cheltuielilor de judecată:
1. În drept:
Art. 453 C.proc.civ. rep.:../../../../../Documents and Settings/constanta.ilie/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp2885622/_.HTM - #
Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. ../../../../../Documents and Settings/constanta.ilie/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp2885622/_.HTM - #(2)Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
2. În speță:
Cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, reclamantul a solicitat cheltuielile de judecată efectuate în cauză, constând din onorariul achitat expertului, iar pârâta M. I. a învederat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâții M. E. C., M. C. și M. C. au solicitat, atât prin întâmpinare, cât și cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, atașând la dosarul cauzei, în probațiunea acestui capăt de cerere:
- chitanța nr.834/11.08.2014, aferentă plății onorariulu avocațial în cuantum de 1.500,00 lei – fila nr.106, vol.2
- chitanța nr._/1/15.05.2015, aferentă plății onorariului de expert, în cuantum de 1.000,00 lei – fila nr.68, vol.2.
Din chitanțele menționate rezultă că cea care a achitat aceste cheltuieli este pârâta M. E. C..
3. Soluția instanței:
Având în vedere cererile de acordare a cheltuielilor de judecată raportate la soluția dispusă pe fondul cauzei, în temeiul dispozițiile art.453 rap. la art.452 C.proc.civ. rep. , instanța:
- va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamant cu privire la obligarea pârâților M. E. C., M. C. și M. C. la plata cheltuielilor de judecată
- va obliga reclamantul să plătească pârâtei M. E. C. 2.500,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și onorariu expert.
Având în vedere că pârâții M. C. și M. C. nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate în cauză, în temeiul art.452 C.proc.civ. rep., instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de aceștia cu privire la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.22 alin.6 în referire la art.453 C.proc.civ.rep., instanța va lua act că pârâta M. I. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
III. Instanța din oficiu:
Reținând dispozițiile legale ce succed,
- art.466 alin.1 C.proc.civ. rep. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ. rep.;
- art.468 alin.1 C.proc.civ. rep.;
- art.471 alin.1 C.proc.civ. rep.,
prezenta hhttp://10.16.101.23/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp917954/_.HTM - #otărâre este supusă numai apelului la Tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect acțiune în constatare – revocare donație – succesiune – partaj judiciar, astfel cum a fost modificată – acțiune formulată de reclamantul M. M. A. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., Șoseaua Mangaliei nr. 91, ., Etaj 3, Apt. 104, J. C., în contradictoriu cu pârâții M. I. (CNP_), cu domiciliul în Pitești, Bvd. Petrochimiștilor nr. 16, ., Etaj 4, Apt. 20, J. C., M. E.-C. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., ., ., Etaj 2, Apt. 30, J. C., M. C. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., ., ., Etaj 2, Apt. 30, J. C. și M. C. (CNP_), cu domiciliul în Mun. C., .. 14, J. C..
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamant cu privire la obligarea pârâților M. E.-C., M. C. și M. C. la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de pârâții M. C. și M. C. cu privire la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pe reclamantul M. M. A. să plătească pârâtei M. E.-C. suma de 2.500,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și onorariu expert.
Ia act că pârâta M. I. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunal, în termen de 30 de zile, de la comunicare, conform art.468 alin.1 C.proc.civ. rep..
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ. rep..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător C. I. L. B.
Red. Jud. C.I. / 15.10.2015;
Tehnored. Grf. L.B. / 15.10.2015/ 7 exp.
Comunicat 5 exp.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Cerere necontencioasă. Sentința nr. 224/2015. Judecătoria... → |
|---|
