Acţiune în constatare. Sentința nr. 7186/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7186/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 41702/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentința civilă nr.7186
Ședința publică de la 17 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-D. I.
GREFIER L. A. M.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamant G. W. CU D. PROCESUAL ALES, pârât B. M. I. SI P. M., pârât G. C. TRADING SRL și pe pârât S. I., pârât R. I., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 10.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 17.06.2015 .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 09.12.2014, sub nr._, reclamantul G. W., în contradictoriu cu pârâții S. I. și R. I., a solicitat instanței:
1. să constatate nulitatea procurii nr. 3661/22.12.2008 autentificată la BNPA M. I. și P. I. G.;
2 să constatate nulitatea absolută a Hotărârii adunării generale a asociaților nr. 3 / 17.05.2010 a S.C. G. C. & TRADING S.R.L., prin care s-a hotărât înstrăinarea celor doua loturi de teren din ., (277 mp cu nr. cad._ și 528 mp cu nr. cad. 1293/1/65);
3.să constatate nulitatea absolută / să anulați contractele de vânzare-cumpărare nr.1519/27.05.2010 și nr. 1520/27.05.2010, ambele autentificate la BNPA M. I. și P. I. G.;
4 să dispună radierea din cartea funciara a dreptului de proprietate al pârâților, dobândit în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1519/27.05.2010 și nr. 1520/27.05.2010;
5. să dispună rectificarea cărților funciare ale celor două terenuri: nr. 1901 a localității C., nr. cadastral 1293/1/65, nr._ a localității C., nr. cadastral_. în sensul menționării ca proprietari pe reclamant, S. I. și R. I., (foștii asociați ai S.C. G. C. & TRADING S.R.L., societate radiată), fiecare cu o cotă de 1/3. conform art. 237 aliniat 10 din Legea nr. 31/1990.
În drept, au fost invocate disp.art. 194 cpc, art. 47 din Legea nr36/1995, art. 193 alin.21 și 237 din legea nr. 31/1990, art. 948-954, 966-967, 1303, 1308 pct.2, 1365 cod civil.
În data de 27.02.2015, pârâtul S. I. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale arătând că capătul 1 de cerere, ce are ca obiect constatarea nulității procurii aut. sub nr. 3661/22.12.2008, cât și capătul 2 de cerere, prin care se solicită constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților . SRL nr. 3/17.05.2010 sunt cereri neevaluabile în bani în accepțiunea Codului de procedură civilă. Realizând o interpretare per a contrario a disp. art. 94 pct. 1 lit. j C.proc.civ., coroborată și cu plenitudinea de competență tribunalului reglementată de disp. art. 95 din același act normatv, concluzia ce se desprinde este aceea că cererile neevaluabile în bani, indiferent de calitatea părților profesioniști sau neprofesioniști - sunt date lege în competența tribunalului. In aceste condiții, constatând faptul că ne aflăm în prezența a două cere neevaluabile în bani, se impune disjungerea acestora și declinarea competenței de soluționarea a lor în favoarea Tribunalului C., iar în măsura în care instanța ar aprecia că, raportat la strânsa legătură existentă între capetele de cerere formulate de reclamant, se impune soluționarea unitară a acestora, în condițiile art. 99 alin. (2) C.proc.civ. se impune declinarea soluționării cererii de chemare în judecată în integralitatea sa către Tribunalul C. - instanța de grad mai înalt a cărei competență este atrasă de pretențiile deduse judecății prin primele două capete de cerere.
La 16.03.2015 reclamantul înțeles să completeze cadrul procesual pasiv, înțelegând să se judece și cu B. M. I. SI P. M., pârât G. C. TRADING SRL.
La termenul de judecata din data de 13.05.2015, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei C..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C., instanța constată următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C., excepție de procedură, absolută și dilatorie, pe care o va admite, cu următoarea motivare:
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În speță, reclamantul a sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constată incidența art.99 C.proc.civ., potrivit căruia: (1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
În acest sens, primele două capete de cerere având ca obiect constatarea nulității procurii nr. 3661/22.12.2008 autentificată la BNPA M. I. și P. I. G. și constatarea nulității absolute a Hotărârii adunării generale a asociaților nr. 3 / 17.05.2010 a S.C. G. C. & TRADING S.R.L., au în mod evident un caracter neevaluabil în bani, competența de soluționare aparținând tribunalului.
Conform art.99 alin. 2 C.p.c., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, capetele 3-5 fiind de competența judecătoriei.
Conform art.95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-j.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, asa cum s-a retinut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale în strânsă legătură, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria, sens în care competența revine tribunalului.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., cu referire la art.99 alin.2, și art.130 alin.2, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art.132 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului C. - Secția civilă, căruia i se va înainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
Declină judecarea cauzei privind pe reclamant G. W. cu domiciliul procesual ales, sector 4, București, AL TRESTIANA, nr. 3, ., . pasaportului nr.NT0D8L619/29.10.2013 în contradictoriu cu pârâții B. M. I. SI P. M., cu sediul in Constanta, ., G. C. TRADING SRL, cu sediul în CONSTANTA, M. CEL BATRAN, nr. 49, ., J_ S. I., com. CUMPANA, ., CNP_, R. I. com. CUMPANA, ., CNP_ în favoarea Tribunalului C. –Secția civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.-D. I. L. A. M.
RED.JUD.C.D.I./2EX/08.08.2015
.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar Nr._
Către,
TRIBUNALUL CONSTANTA
Alăturat, vă înaintăm spre competentă soluționare cauza civila nr._
privind pe reclamant G. W. cu domiciliul procesual ales, sector 4, București, AL TRESTIANA, nr. 3, ., . pasaportului nr.NT0D8L619/29.10.2013 în contradictoriu cu pârâții B. M. I. SI P. M., cu sediul in Constanta, ., G. C. TRADING SRL, cu sediul în CONSTANTA, M. CEL BATRAN, nr. 49, ., J_ S. I., com. CUMPANA, ., CNP_, R. I. com. CUMPANA, ., CNP_, întrucât prin Sentința civila nr.7186/ 17.06. 2015, s-a dispus declinarea cauzei in favoarea dumneavoastră.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.-D. I. L. A. M.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 6400/2015.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 6711/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
