Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6423/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6423/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 31764/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr. 6423/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE CONSTANTA, în contradictoriu cu pârâta A. DE P. 552, având ca obiect acțiune in răspundere contractuala pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședință publică la data de 25.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 02.06.2015, când, a hotărât:
INSTANTA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.10.2014, sub nr._, reclamanta R. Autonomă de Distribuire a Energiei Termice C. a solicitat obligarea pârâtei Asociația de P. 552, la plata sumei de 62.255,16 lei, constând în: 54.169,31 lei, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate și neachitate, aferente perioadei decembrie 2013 – mai 2014, și 8.085,85 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise pentru penalitățile de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, în calitate de furnizor, a încheiat cu pârâta, în calitate de utilizator, contractul de furnizare a energiei termice nr.4630/30.09.2010.
Reclamanta a precizat că a furnizat pârâtei serviciul contractat, acesteia revenindu-i obligația de a achita integral și la scadență contravaloarea energiei termice facturate. Pârâta nu a achitat facturile emise pentru serviciul prestat de reclamantă, în baza contractului menționat mai sus, pentru perioada decembrie 2013 – mai 2014, deși a fost notificată în acest sens.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 969, art. 970, art. 1066 și art. 1069 Cod Civil, Legea nr. 325/2006, Ordinul 91/2007, Legea 51/2006.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus: situația facturilor restante, notificare, somații de plată, extras de confirmare a soldului, contractul nr.4630, facturi și certificat constatator emis de O.R.C.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtei, probe ce au fost încuviințate de instanță, prin încheierea de ședință din data de 11.02.2015.
Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat în instanță, nu a depus întâmpinare și nu a răspuns la interogatoriu.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei la termenul din data de 25.05.2015, reclamanta a arătat că își micșorează câtimea pretențiilor la suma totală de 33.755,16 lei, compusă din 26.369,31 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice pentru perioada februarie – mai 2014 și 7.385,85 lei, reprezentând penalități de întârziere înscrise în facturile fiscale aferente perioadei 31.05.2013 – 31.05.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între cele două părți, a fost încheiat contractul nr.4630/30.09.2010, având ca obiect furnizarea energiei termice de către reclamantă în favoarea pârâtei. În temeiul acestuia, reclamanta presta serviciul asumat, pârâta obligându-se să plătească contravaloarea lui, în termenul stipulat în contract.
Instanța reține că între părți au fost angajate raporturi contractuale, iar nerespectarea obligațiilor asumate în acest cadru, atrage răspunderea părții în culpă.
Din punct de vedere al normelor de drept aplicabile:
În primul rând, având în vedere dispozițiile art. 102 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil și data încheierii contractului nr.4630/30.09.2010, instanța constată aplicabile raporturilor contractuale dintre părți dispozițiile Codului civil din 1864.
Potrivit principiului forței obligatorii a contractului, consacrat de dispozițiile art. 969 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, astfel încât acestea sunt obligate să îndeplinească obligațiile asumate.
Nerespectarea acestora atrage răspunderea contractuală a părții culpabile. Sediul materiei se regăsește în dispozițiile art. 1073 și următoarele Cod Civil.
Astfel, conform art.1073 Cod Civil, creditorul este îndreptățit la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare.
În plus, pentru nerespectarea la scadență a unei obligații având ca obiect o sumă de bani, posibil a fi executată în natură, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență, până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți, potrivit dispozițiilor art. 1087 și art. 1088 Cod Civil.
În speță, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtei: faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, ce a generat producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
La nivel probator, având în vedere caracterul obligației ce reclamanta susține a fi fost încălcată de pârâtă (obligația de plată a serviciilor furnizate de reclamantă – obligație pozitivă, de rezultat), instanța reține că reclamantei îi revine sarcina de a proba existența obligației, prin contractul legal valabil încheiat între părți și prejudiciul, legea instituind o prezumție de culpă a debitorului, prin simplul fapt al neexecutării obligației. În ceea ce privește fapta ilicită, ca element al răspunderii contractuale, neexecutarea obligației reprezentând un fapt negativ, sarcina probei este răsturnată, debitorului revenindu-i, astfel, sarcina de a proba îndeplinirea ei, făcând dovada faptului pozitiv conex.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanța reține ca dovedită răspunderea contractuală a pârâtei. Aceasta, deși a beneficiat de serviciile contractuale ale reclamantei – furnizarea energiei termice, nu a achitat la scadență contravaloarea acestor servicii, furnizate conform facturilor depuse la dosar, ce au fost comunicate pârâtei, fiind însușite de aceasta, prin semnătură și ștampilă, în cuantum de 26.369,31 lei, debit aferent perioadei februarie – mai 2014.
Reclamanta a solicitat, de asemenea, suma de 7.385,85 lei, cu titlu de penalități de întârziere, înscrise în facturile fiscale aferente perioadei 31.05.2013 – 31.05.2014.
Pentru sumele datorate de pârâtă cu titlu de penalități de întârziere, reclamanta a emis facturi fiscale, comunicate, de asemenea pârâtei, care au fost însușite de aceasta prin semnătură și ștampilă sau recunoscute de ea, prin extrasul de cont de confirmare a debitului.
Pentru nerespectarea la scadență a obligației de plată a serviciilor furnizate de reclamantă, pârâta datorează acesteia din urmă, penalități de întârziere, în conformitate cu dispozițiile legale menționate mai sus, ce reglementează răspunderea civilă contractuală și daunele – interese, raportate la art.20 alineat 2 din contractul încheiat între părți, în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare.
Având în vedere dispozițiile art. 38 litera a) din Legea 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică coroborate cu cele ale Legii 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, precum și ale art. 20 alineat 2 din contractul nr. 4630, cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 7.385,85 lei, reprezentând penalități de întârziere înscrise în facturile fiscale aferente perioadei 31.05.2013 – 31.05.2014, este întemeiată, instanța urmând să o admită.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.350,10 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea precizată formulată de reclamanta R. Autonomă de Distribuire a Energiei Termice C. cu sediul în Constanta, .. 14 A, J. C. în contradictoriu cu pârâta Asociația de P. 552, cu sediul în Constanta, .. 41, .. C, J. C..
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 33.755,16 lei, constând în 26.369,31 lei, reprezentând contravaloare energie termică pentru perioada februarie 2014 – mai 2014 și 7.385,85 lei, reprezentând penalități de întârziere înscrise în facturile fiscale aferente perioadei 31.05.2013 – 31.05.2014.
Obligă pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.350,10 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 02.06.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Tehnored jud LIP/05.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7827/2015.... | Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 6457/2015.... → |
|---|
