Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 7292/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7292/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 10075/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar nr._
Sentința civilă nr.7292
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: Jud. U. A.
GREFIER: T. E.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 alin.2 Legea 7/1996), acțiune formulată de petentele C. I., cu domiciliul în C., ., județ C., B. F. și Z. A., ambele cu domiciliul în C., ., județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 18.06.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art. 395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.04.2015 sub nr._, petentele C. I., B. F. și Z. A. au formulat plângere împotriva încheierii de reexaminare nr._ pronunțata in data de 27.03.2015 in dosarul nr._/24.02.2015 de Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Constanta, solicitând admiterea plângerii, anularea încheierii de reexaminare si rejudecand, sa se dispună admiterea cererii de intabulare in Cartea Funciara a imobilelor - unități individuale situate in Mun. Constanta, . si respectiv nr. 8A, jud. Constanta pe care exista construcții individuale potrivit măsurătorilor si planurilor cadastrale întocmite de domnul P. C., persoana autorizata sa realizeze si sa verifice lucrări de specialitate in domeniul cadastrului, geodeziei si cartografiei.
În motivarea plângerii se arată de către petenta C. I. că este moștenitoarea soților defuncți S. V. T. si S. T. I., foștii proprietari ai imobilului situat in Mun. Constanta, ., jud. Constanta, fiind fiica adoptata a acestora.
Potrivit Certificatului de moștenitor nr. 393/30.05.1975 emis de fostul notariat de Stat al Județului Constanta, după decesul părinților săi a dobândit prin retransmitere, întreaga moștenire a părinților săi cu privire la imobilul situat in Mun. Constanta, ., jud. Constanta, respectiv cota de 3/4 după decesul mamei mele S. I. (cunoscuta si menționata in unele acte si sub numele S. E.), decedata la data de 15.04.1970 si ulterior cota de 1/4 după tatăl defunct S. Thoader (cunoscut si menționat in unele acte si S. T. sau T.) decedat la data de 03.03.1975.
Astfel, in calitate de unic moștenitor, clasa I, gr. I de moștenitori (fiica adoptata cu efecte depline), a dobândit întreaga cota de 1/1 din proprietatea asupra imobilului situat in Mun. Constanta, ., jud. Constanta.
Pentru o înțelegere exacta a istoricului transmiterii dreptului de proprietate asupra acestei proprietăți si pentru a se cunoaște legea aplicabila in timp cu privire la transmiterea dreptului de moștenire, petenta a apreciat necesar a prezenta istoricul succesiunii legilor in timp, dar si cu privire la modul de transmitere a dreptului de proprietate potrivit legilor in vigoare succesive:
În anul 1933, la data de 03.08.1933, tatăl său S. V. Thoader (T. sau T. menționat in unele acte), fiul lui V. si A., născut la data de 30.09.1894 in . Piatra N., era căsătorit cu prima lui soție S. T., născuta R., căsătorie ce fusese încheiata prin anii 1930-1933.
La aceasta data de 03.08.1933, tatăl său S. V. Thoader/T., căsătorit cu S. T., născuta R., a cumpărat de la vânzătorul I. N., suprafața de teren de 300 m.p. loc de casa, situat in Constanta, ., careul 320 (astăzi .), pe care cei doi soți au construit inițial o casa din chirpic, cu o camera, o sala si o magazie.
Actul de vânzare cumpărare a terenului a fost înregistrat sub nr. 1822 si transcris sub nr. 2941/3 august 1933 la Tribunalul Constanta, așa cum rezulta din certificatul nr. 982C/21.10.2013 emis de Arhivele Naționale - Serviciul Județean Conștiința si procesul verbal din 17.04.1943 comunicat prin certificatul nr. SJANCT-2 39-C-2014 din data de 04.11.2014 al Arhivelor Naționale - Serviciul Județean Constanta.
Asa cum rezulta din procesul verbal din 17.04.1943 comunicat prin SJANCT-2139-C-2014 din data de 04.11.2014 al Arhivelor, casa construita de soții S. T./T. si S. T., născuta R. pe terenul cumpărat de la I. N. in 03.08.1933, a fost înscrisa in Cartea funciara Constanta, fiind construita pe terenul transcris sub 1933, fără sarcini. In anii 1940-1943, prima soție a tatălui său, S. T., născuta R., a decedat, dar actul acesteia de deces nu a fost găsit in Registrul de decese de la Serviciul de Stare Civila al Primăriei Municipiului Constanta, potrivit mențiunii ofițerului de stare civila care a menționat pe cererea formulata de mine, ca acest certificat de deces a fot „căutat in anii 1943-1946 si nu a fost găsit".
Din prima căsătorie a tatălui său nu au rezultat copii, astfel încât la data decesului primei soții S. T., născuta R., toata averea acesteia a fost moștenită de drept de soțul supraviețuitor in temeiul art. 652 din Codul civil de la 1864 in vigoare la acea data, iar conform acestuia, toate bunurile mobile si imobile ale soției decedate au fost de drept moștenite de soțul supraviețuitor S. T./Thoader/T., fără sa fie necesar a se perfecta vreun act de moștenire (deoarece, la acea vreme moștenirea soției decedate fara copii, se transmitea soțului supraviețuitor de drept).
Abia prin legea nr. 319/1944 a fost abrogat implicit art. 652 din Codul Civil de la 1864, și de la data intrării ei in vigoare, au început sa se emită certificate de moștenite . P. la acea data, transmiterea moștenirii de la soția defuncta către soțul supraviețuitor, când nu existau copii, opera de drept.
Din acest motiv, la data decesului primei soții - S. T., născuta R., intervenita cel mai probabil intre anii 194(1-1943, cota din dreptul de proprietate din imobilul teren si construcție - bun comun - al soției decedate a revenit de drept soțului supraviețuitor, deoarece nu au existat copii naturali sau legitimi.
După decesul primei sale soții, S. Thoader/T., văduv, vinde o jumătate din imobilul (cota indiviza de V2) situat in Constanta, ., jud. Constanta, cumpărătoarei G. N. E. (I.) - văduva, născuta Ticoi (Ticoiu cum este menționata in certificatul de căsătorie ulterior), aceasta urmând ulterior sa-i devină cea de a doua soție.
Vânzarea acestei cote din dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Constanta, ., jud. Constanta, perfectat intre vânzător S. V. T. si cumpărător E./I. G., născuta Ticoi, rezulta din actul de vânzare nr. 262/04.03.1944, transcris in Registrul de Transcriptiuni sub nr. 196/04.03.1944 al Tribunalului Constanta.
Cei doi soți S. Thoader/T. si S. I., născuta Ticoiu, s-au căsătorit la data de 28.11.1945 in localitatea Constanta, căsătoria fiind înregistrata sub nr. 677/28.11.1945 in Registrul Stării civile al Sfatului Popular al Orașului Constanta, numai ca din eroare, prenumele soției este trecut E., fiica lui TICOIU I., deși in certificatul de naștere este trecuta TICOIU I., fiica lui Ticoiu I..
In timpul celei de-a doua casatorii, cei doi soti S. Thoader/T. si S. I., au înfiat-o cu efecte depline pe petenta C. I. in data de 05.04.1955, devenind astfel moștenitor clasa I, gr. I (fiica) al ambilor părinți adoptivi.
În timpul celei de-a doua casatorii, cei doi soti S. Thoader/T./T. si S. I./E., deveniți proprietari in cote de 1/2 fiecare asupra imobilului teren de 300 m.p. si construcție - casa de locuit situat in Mun. Constanta, ., jud. Constanta, au vândut suprafața indiviza de 100 m.p. teren din totalul suprafeței de 300 m.p. teren (lotul 14, careul 320) situat in Constanta, ., jud. Constanta, cumpărătorilor REGEP REGEP si REGEP ESMA - soti prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 5512/09.08.1965 la Notariatul de Stat al Regiunii Dobrogea.
La data perfectării acestui contract de vanzare-cumparare pentru suprafața de 100 m.p. teren indiviz, nu s-au efectuat schite cadastrale sau măsurători topografice, terenul de 100 m.p. fiind măsurat in mod direct, pe teren si predat in fapt si drept cumpărătorilor Regep Regep si Regep Esma care au construit la rândul lor o casa, imobilul vândut de 100 m.p., primind numărul de nomenclator stradal „nr. 8A".
Asa cum rezulta din adresa nr. R-B58392/08.01.2015 emisa de SPITVBL Constanta - extras din registrul fiscal, in perioada 1958-1961, la matricola M: 1090 (matricola veche M: 1033), la adresa Oituz nr. 8, proprietarii S. T. si E., apar cu o suprafața de teren de 300 m.p. (clădit si curte), modificata ulterior in 200 m.p. (clădit si curte). La aceasta poziție din registrul fiscal, este următoarea mențiune: „LXI. 1965 - defalcat la matr. 1306, teren 100,00 m.p.".
Se arată în continuare că terenul de 100 m.p. si constructia-locuinta ridicata pe acesta, imobil situat in Constanta, ., aparținând cumpărătorilor Regep Regep si Regep Esma, a fost ulterior înstrăinat de aceștia către soții B. F. si B. H. prin contractul de vanzare-cumparare nr. 9970/27.06.1980. Cum terenul era exclus de la instrainarea prin acte intre vii in anul 1980, a fost trecut in proprietatea statului rămânând in folosința cumpărătorilor.
După decesul lui B. H. intervenit in anul 2012, proprietarii imobilului situat in ., au rămas moștenitorii B. F. - soție supraviețuitoare si Z. A. - fiica, fiind întocmit in acest sens certificatul suplimentar de moștenitor nr. 05/10.03.2014.
Menționează ca a depus toate înscrisurile care fac dovada deplina a dreptului de proprietate asupra imobilului teren potrivit art. 47 din Legea nr. 7/1996 rep., iar respingerea întabulării dreptului de proprietate in Cartea funciara aduce o grava atingere a acestui drept precum cauzându-le prejudicii ce constau în imposibilitatea de a putea dispune de dreptul lor de proprietate.
Se solicită a se observa că încheierile de respingere nu sunt motivate in mod legal si nu este arătata situația juridica reala a dreptului de proprietate, a succesiunii legii in timp si a situației de fapt rezultate din actele de proprietate succesive.
Totodată, nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legi, cu atat mai mult o instituție abilitata a Statului, care are obligația sa cunoască succesiunea legilor in timp si sa aplice si sa interpreteze in mod legal si corect efectele legilor succesive cu privire la dreptul de proprietate precum si faptele juridice producătoare de efecte juridice si sa procedeze la intabulare, existând chiar obligația oficiului de cadastru teritorial in acest sens.
In dovedire, se solicită atașarea dosarului aflat la OCPI - BCF Constanta in care s-au actele de proprietate, certificatele de moștenitor si actele de stare civila, declarații notariale de martor pentru a dovedi ca defuncții S. T. si S. E. erau cunoscuți si sub numele de S. Thoader sau T. si respectiv S. I.; Ordinul Prefectului emis pentru suprafața de 100 m.p. teren situat in Constanta, . in temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 7/1996.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la OCPI C., petenta C. I. a solicitat întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C., .+8A.
Prin încheierea nr._/21.11.2014 registratorul instrumentator al cauzei a dispus respingerea cererii cu privire la întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 304 mp măsurători și 300 mp acte + construcții situat în C., .+8A conform art. 888 C.civ..
Împotriva acestei încheieri, petentele Bavelea F. și Z. A. au formulat cerere de reexaminare ce a fost respinsă prin încheierea nr._/24.02.2015, reținându-se că din actele depuse la dosar se constată că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 262/1944, S. T. vinde cota sa indiviză fără a se specifica în act starea sa civilă și cui aparține cealaltă cotă indiviză.. Se mai reține în cadrul aceleiași încheieri că există neconcordanță între numele soției proprietarului S. T., respectiv S. T. și S. I. așa cum figurează în actele anexate cererii de întabulare.
Potrivit art. 47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere, iar potrivit alin. 2, în cazul hotărârii judecătorești, se va prezenta o copie legalizată cu mențiunea că este definitivă și irevocabilă.
Iar potrivit art. 47 alin. 6 din același act normativ, întabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătorești sau hotărârii autorității administrative, urmează să o strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular.
Instanța reține, în prealabil că cererea de întabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C., .+8A a fost formulată doar de petenta C. I. (fila 58), deși cu privire la imobilul cu nr. 8A aceasta afirmă că dreptul de proprietate aparține numitelor B. F. și Z. A..
Întabularea unui drept în cartea funciară semnifică recunoașterea acestui drept în favoarea solicitantului. Or, întrucât petenta C. I., potrivit propriilor susțineri, nu este proprietar al imobilului situat în C., ., nu se putea întabula acest drept în cartea funciară.
Totodată, instanța notează că cererea de înscriere pentru imobilul cu nr. 8A a fost formulată de petenta C. I. în nume propriu, nu și în calitate de mandatar al celorlalte 2 petente B. F. și Z. A..
Deci, pentru acest din urmă imobil, cererea de întabulare se impunea fi respinsă din moment ce petenta nu este proprietar al acestuia și nici nu a formulat cererea de întabulare în calitate de mandatar al proprietarilor. Din acest punct de vedere nu se impune a fi analizată plângerea formulată de petentele Bavelea F. și Z. A. din moment ce acestea nu au învestit OCPI cu nicio cerere de întabulare a dreptului lor de proprietate pentru imobilul cu nr. 8A.
În ceea ce privește cererea de întabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C., ., jud. C., instanța reține că prin actul de vânzare din 04.03.1944 (fila 66) S. T. a vândut către numita Ghița E., născută Ticoi imobilul situat în mun. C., . și care formează jumătatea indiviză din lotul nr. 14, careul 320 în suprafață de 300 mp, cu rezerva dreptului de a locui în casă cât va trăi.
Ulterior, prin contractul cu încheiere de autentificare nr. 5512/09.08.1965, soții S. T. și S. I., soți au vândut liber de sarcini și fără nicio rezervă suprafața indiviză de 100 mp dintr-un teren în suprafață de 300 mp ce formează lotul 14, careul 320 situat în C., . împreună cu construcția amplasată pe partea stângă a lotului.
În cuprinsul acestui act se menționează că prima soție a vânzătorului S. T. a decedat în urmă cu 25 de ani.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 393/1975 emis de Notariatul de Stat al Județului C., astfel cum a fost rectificat prin încheierea nr._, de pe urma defuncților S. I. și S. Thoader a rămas imobilul situat în C., ., iar moștenitoarea legală este petenta C. I..
În ceea ce privește dovada calității de proprietar a petentei C. I. cu privire la imobilul situat în C., ., instanța reține că nu s-a depus nici un înscris/act de stare civilă din care să rezulte că aceasta este fiica defuncților S. Thoader și I..
Se observă, în același timp că nu s-a făcut dovada calității de proprietar a numitului S. Thoader cu privire la întregul imobil situat la adresa amintită mai sus, nefiind depus niciun certificat de moștenitor care să ateste această calitate în urma decesului primei sale soții împreună cu care achiziționase aceste imobil.
Susținerile petentei în sensul că la data decesului primei sale soții toate bunurile mobile și imobile reveneau de drept soțului supraviețuitor, în lipsa de moștenitori legitimi sau naturali nu au nici un suport legal, întrucât, chiar și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 319/1944, oricare dintre moștenitorii legali/testamentari avea dreptul de opțiune succesorală, neputând fi considerat moștenitor acceptant împotriva voinței sale.
În ceea ce privește dovada decesului primei sale soții, instanța notează că, deși petenta susține că aceasta a decedat în anii 1940-1943, arată că actul de deces nu a fost găsit în registrul de decese de la Serviciul de stare civilă al Primăriei C. potrivit mențiunii ofițerului de stare civilă care a menționat pe cererea formulată de ea că acest certificat de deces a fost căutat în anii 1943-1946 și nu a fost găsit.
Totodată, nu s-a depus nici un act prin care să se realizeze partajul între suprafața de 200 mp rămasă în urma vânzării în anul 1965 a suprafeței de 100 mp din totalul de 300 mp situați în C., ., acestea fiind în prezent în indiviziune.
Pentru motivele expuse, instanța va respinge prezenta plângere ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentele C. I., cu domiciliul în C., ., județ C., B. F. și Z. A., ambele cu domiciliul în C., ., județ C. ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud.U. A. T. E.
Red.Jud.U.A./24.07.2015/5 ex
Tehored.Gr.T.E./24.07.2015
emis 3 .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6635/2015. Judecătoria... | Uzucapiune. Sentința nr. 6872/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
