Contestaţie la executare. Sentința nr. 6635/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6635/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 8237/212/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6635
Ședința publică din data de 5 iunie 2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea M. O. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 C. având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 22 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29 mai 2015, când, pentru aceleași considerente, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.03.2015 sub nr._, contestatoarea S.C. M. O. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimații A. N. DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 2 C., anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 24.02.2015 de către intimată.
În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 24.02.205 intimata a încheiat, în urma unui control operativ, un proces verbal prin care s-a estimat un prejudiciu total produs de către contestatoare în valoare de_,80 lei, compus din_,84 lei, reprezentând TVA dedus fără drept,_,22 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, iar suma de_,74 lei reprezintă valoare acciză.
Ulterior, intimata a instituit o măsură asiguratorie asupra bunurilor societății contestatoare, pe considerentul că există pericol ca debitorul să se sustragă executării silite, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul.
A susținut contestatoarea că nu au fost respectate dispozițiile art. 129 C.proc.fiscală, în sensul că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nu a fost motivată, iar susținerea că societatea contestatoare are datorii față de diverși furnizori, în cuantum de_ lei, în condițiile în care nu are datorii față de bugetul de stat, nefiind suficientă pentru luarea măsurii respective.
Contestatoarea a mai arătat că organul fiscal să aprecieze că nu există pericolul sustragerii contestatoarei de la executarea silită, din istoricul fiscal al societății, contestatoarea îndeplinindu-și toate obligațiile bugetare ce îi reveneau.
În drept, a invocat dispozițiile art. 129 și 172 C.proc.fiscală.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei – fila 3.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că există motive întemeiate în ceea ce privește pericolul de sustragere sau risipire a averii de către debitoare, periclitând sau îngreunând considerabil colectarea veniturilor, motivat de cuantumul mare al sumelor evaluate,_,80 lei, în timp ce profitul societății, înregistrat în anul fiscal 2014, a fost de doar_,22 lei, de faptul că societatea nu deține în patrimoniu niciun fel de mijloace fixe, că societatea desfășoară activitate de intermediere produse petroliere, drept pentru care nu deține mărfuri în gestiune, spații de depozitare, mijloace de manipulare sau de transport al mărfurile comercializate.
S-a mai arătat că, la acest moment, nu se află în ființă o executare silită, iar măsurile luate au fost doar asiguratorii, urmând ca, în momentul emiterii titlului de creanță ce va deveni executoriu, să se procedeze efectiv la executarea silită.
În drept, s-au invocat prevederile art. 205 C.proc.civ., ale art. 129 din OG nr. 92/2003.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 3159 emisă la 24.02.2015 de către intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 2 C. (filele 48-51), s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii în privința debitoarei S.C. M. O. S.R.L., până la concurența sumei de_,20 lei, reprezentând 150% din suma de_,80 lei (din care_,84 lei reprezintă TVA dedus fără drept,_,22 lei reprezintă impozit pe profit stabilit suplimentar, iar_,74 lei reprezintă acciză), stabilită ca fiind prejudiciu total estimat prin procesul verbal de control din data de 24.02.2015 (filele 9-30).
Măsura asiguratorie instituită constă în poprirea conturilor de disponibilități deschise de contestatoare la Raiffeisen Bank, Garanti Bank, BRD GSG, BCR, Trezoreria C..
În drept, potrivit art. 129 C.proc.fisc.:
“ (1) Măsurile asiguratorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun măsuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asiguratorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât si de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asiguratorii se transformă în măsuri executorii.
(4) Măsurile asiguratorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că, prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asiguratorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent”.
Totodată, potrivit art. 2.1 din Ordinul nr.2605/2010 emis de ANAF privind Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, punctul 5.1.1.:
„În situația în care organul de control, în timpul acțiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control, și în urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, constată că există suficiente informații că debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asiguratorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii, împreună cu organul de control."
Din cuprinsul textelor de lege anterior enunțate rezultă, deci, ca pentru a se justifica instituirea acestei masuri, organul de control, respectiv intimata, trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul.
Aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitorului, de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari astfel cum rezultă din prevederile punctului 5.1.1 și 5.6 litera f din Ordinul nr. 2605/2010 emis de A.N.A.F.
Raportând prevederile legale anterior enunțate la speța dedusa judecății, instanța reține faptul că, potrivit referatului justificativ ce se regăsește la filele 52-56 din dosar, motivele pentru care s-a dispus instituirea acestor măsuri asiguratorii constau în: cuantumul mare al prejudiciului estimat, respectiv_,80 lei, în timp ce profitul societății, înregistrat în anul fiscal 2014, a fost de doar_,22 lei, de faptul că potrivit balanței analitice de verificare din luna decembrie 2014, societatea figurează cu furnizori neachitați în valoare de_,70 lei și clienți neîncasați de 900,30 lei, respectiv creditori diverși în valoare de_,79 lei, respectiv că societatea nu deține în patrimoniu niciun fel de mijloace fixe, că desfășoară activitate de intermediere produse petroliere, drept pentru care nu deține mărfuri în gestiune, spații de depozitare, mijloace de manipulare sau de transport al mărfurile comercializate.
Pentru a se stabili în sarcina contestatoarei un prejudiciu estimat la suma de_,80 lei, s-a constatat că aceasta a încheiat cu societatea S.C. MOLDO TRANSGAS INTERNATIONAL S.R.L. un contract de vânzare-cumpărare pentru achiziționarea de produse petroliere, respectiv motorină Euro 5, înregistrat sub nr. 15/12.05.2014, contestatoarea fiind cumpărător, în baza acestui contract contestatoarea înregistrând în evidența contabilă 10 facturi reprezentând achiziții motorină, în valoare totală de_,43 lei, însă contestatoarea nu a putut prezenta tichetele de cântar aferente cantităților achiziționate, iar societatea vânzătoare nu a putut fi identificată la sediul declarat,societatea vânzătoare are ca furnizori declarați două firme, S.C. MAYARO CARB S.R.L. și S.C. EXPRESOIL INVEST S.R.L., declarată inactivă fiscal, cantitățile de marfă livrate contestatoarei nu se regăsesc între facturile de furnizare emise de S.C. MAYARO CARB S.R.L. clientului său, S.C. MOLDO TRANSGAS INTERNATIONAL S.R.L.
Instanța reține că măsurile asiguratorii prevăzute de Codul de procedura fiscala constau în indisponibilizarea unor bunuri sub forma popririi sau a sechestrului impus asupra bunurilor debitorului. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asiguratorii se transformă în măsuri executorii.
Aceasta viziune a legiuitorului a fost determinata de imperativul eficientizării procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le înregistrează la bugetul de stat.
In acest sens, art. 215 alin. (1) din Codul de procedura fiscala prevede că introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Acest lucru echivalează cu continuarea procedurilor de executare silita de către organele fiscale împotriva debitorului.
În aceste condiții, pentru a se recupera creanțele fiscale pe care acesta le are la bugetul de stat, legiuitorul a prevăzut ca măsurile asigurătorii să rămână valabile pe toată durata executării silite, ca o garanție pentru recuperarea creanței fiscale datorate.
Instanța consideră că, având în vedere constatările preliminare ale organelor fiscale și existând pericolul ca societatea să-și înstrăineze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, s-a procedat, în deplină concordanță cu prevederile art. 129 alin. 2, 3 și 4 din O.G. nr. 92/200,3 la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.
Toate aceste aspecte au fost reținute în mod corect de către organul de control și prezentate pe larg în procesul verbal de control, acestea fiind premisele inițiale care au determinat organul de control să procedeze la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 3159 din 24.02.2015.
Aplicarea popririi asiguratorii asupra conturilor bancare deținute de contestatoare are drept consecință indisponibilizarea sumelor de bani deținute de aceasta, importanța acestei masuri fiind de necontestat în vederea punerii în executare ulterioară a titlului executoriu ce va fi obținut de creditor.
Instanța apreciază că este pe deplin satisfăcută condiția prevăzută de Codul de procedură fiscală pentru instituirea acestei măsuri și anume existența pericolului ca debitorul, fața de bugetul general consolidat al statului să se sustragă, să-și ascundă sau să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea veniturilor.
Instanța reține că faptele prin care s-au încălcat de către contestatoare dispozițiile fiscale in materie cu referire directa la obligațiile stabilite îmbracă pericolul social al unor acțiuni ilegale, pentru care s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii, masuri ce constituie o obligație pentru organele fiscale, si nu o opțiune, măsura necesară garantării executării creanței către bugetul de stat.
Criticile contestatoare sunt nefondate, întrucât măsura asiguratorie a fost motivata de organele de inspecție fiscală, în conformitate cu cerințele art.129 din Codul de procedura fiscală, atât în referatul justificativ, cat și în decizie, arătându-se că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Referitor la susținerea potrivit căreia nu exista pericolul de sustragere de la urmărire, instanța retine că contestatoarea nu poate proba un astfel de fapt negativ, iar pentru protecția eventualului său drept, creditorul este îndreptățit să ia masuri de conservare a patrimoniului debitorului său, in speța prin luarea unor măsuri asigurătorii, care au fost dispuse pentru că creanța nu era individualizată la momentul emiterii deciziei de instituire.
Față de aceste considerente, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea M. O., cu sediul în C., ., nr. 35, ., ., județul C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_ în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 C., cu sediul în C., județul C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel ce se poate depune la Judecătoria C. în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 4/03.08.2015
| ← Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 6457/2015.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
