Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3133/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 3133/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 3133/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3133

ȘEDINȚA PUBLICĂDIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 19.03.2015

PREȘEDINTE: M. S.-S.B. C.S. B.M. R.A. C. M.C. M. G.A.-G. J.

GREFIER: E. F.

Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta . cu sediul ales la SCA L. și Partenerii din sector 4, București, Splaiul Unirii, nr. 6, ., J. Ilfov, în contradictoriu cu pârâta P. AN P. & CASUALTY INSURANCE C. OF C. LTD cu sediul în Shanghai_, Casuța Postala 201-003, C., intervenient forțat – . sediul în sector 3, București, .. 4.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită în conformitate art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată.

Instanța din oficiu, invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și rămâne în pronunțare asupra excepției.

INSTANȚA

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara în data de 04.12.2013 sub nr._, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. AN P. & CASUALTY INSURANCE C. OF C. LTD obligarea acesteia la plata sumei de 43.928 lei, cu titlu de daună pentru pierderea a 6800 topuri de hârtie.

În motivarea cererii s-a arătat că a încheiat cu pârâta, în calitate de asigurăto,r un contract de asigurare pentru mărfuri pe parcursul tranzitului pe mare. Agent de asigurare în cuprinsul poliței se asigurare încheiate era . a fost citat ca intervenient forțat în cauză. Întrucât la recepția mărfii s-a constatat lipsa a 6800 topuri de hârtie, reclamanta a înțeles să promoveze cerere în daune contra asigurătorului P. AN P. & CASUALTY INSURANCE C. OF C. LTD.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1350 și art.2214 C.civ..

Prin sentința civilă nr.8498/24.06.2014 Judecătoria Timișoara a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului C., apreciind că în materie de asigurare maritimă este competent Tribunalul C..

După înregistrarea pe rolul Tribunalului C., prin s.c. nr.2850/2014 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C., apreciindu-se că acțiunea civilă este una în pretenții, iar conform art.94 alin.1 lit.j competența de soluționare în primă instanță aparține judecătoriei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.11.2014.

În ședința publică din data de 19.03.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..

Asupra excepției

Potrivit art.248 Cod procedură civilă ”Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. T. C. SRL, având ca obiect „pretenții civile”, a fost depusă la Judecătoria Timișoara, aceasta fiind instanța locului unde își are sediul societatea reclamantă.

Față de momentul promovării acțiunii civile, se constată că legea procesuală aplicabilă este codul de procedură civilă adoptat prin Legea 134/2010, care la art.107 stipulează; „Regula generală

(1)Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

(2)Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.

Fiind un litigiu ce se poartă între doi profesioniști, ce privește desfășurarea raporturilor contractuale, legea prevede o competență teritorială alternativă, reclamantul având posibilitatea să aleagă între mai multe instanțe deopotrivă competente, art.113 pct.3 C.proc.civ. arătând „instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract”.

În discuție nu este un contract de transport, astfel încât în cauză nu sunt incidente prevederile art.113 pct.6 C.proc.civ., privind instanța locului de plecare sau de sosire și nici ale art.115 C.proc.civ., care nu este aplicabil în cazul asigurărilor maritime.

Executarea contractului de asigurare vizează îndeplinirea obligațiilor asumate de părți prin convenție și se referă de regulă la obligația de a plăti prima de asigurare, de a comunica producerea riscului asigurat, de a plăti indemnizația de asigurare, de a informa cu privire la consecințele privind neplata primelor de asigurare ș.a.

Între aceste obligații instanța reține că plata primei de asigurare a fost efectuată prin transfer bancar de la sediul reclamantei din Timișoara, la fel ca și comunicarea privind producerea riscului asigurat. Prin urmare, contractul de asigurare a fost executat fie chiar și în parte la sediul reclamantei, care a înțeles să învestească această instanță cu soluționarea litigiului referitor la neplata indemnizației de asigurare datorată de pârâtă.

Totodată, instanța reține că normele care reglementează competența teritorială sunt, în principiu, de ordine privată, dacă este vorba despre procese privitoare la bunuri, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 117-121 NCPC, însă au caracterul unor norme de ordine publică în materie de persoane, precum și în cazurile prevăzute de art. 117-121 NCPC.

Astfel, art. 129 din același cod prevede: „ (2) Necompetența este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Art.125 „Excepția de necompetență

(1) Necompetența este de ordine publică sau privată.

(2) Necompetența este de ordine publică:

1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești;

2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad;

3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

(3) În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.”

La rândul său, art.130 stipulează „(3)Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.”

Prin prisma dispozițiilor legale enunțate anterior, această instanță reține că excepția de necompetență teritorială invocată în cauză este una de ordine privată, potrivit art.129 alin.3 Cod procedură civilă, astfel încât prima instanță sesizată cu soluționarea litigiului (Judecătoria Timișoara) nu era în măsură a invoca din oficiu această excepție, doar pârâții prin întâmpinare fiind lăsați de textul de lege să invoce necompetența teritorială de ordine privată.

În același sens, instanța reține și prevederile art.1066 (2) din C.proc.civ. actual, care arată că instanța română în fața căreia pârâtul este chemat rămâne competentă să judece dacă acesta din urmă nu a invocat excepția de necompetență, cel mai târziu până la terminarea procesului în primă instanță.

Pentru aceste considerente, reținând că Judecătoria C. a fost învestită cu soluționarea cauzei prin nesocotirea dispozițiilor legale referitoare la competența teritorială, față de manifestarea de voință a reclamantei și atitudinea procesuală a pârâtului, apreciind că Judecătoria Timișoara este cea competentă în a judeca cererea, excepția de necompetență teritorială urmează a fi admisă, iar pricina declinată la instanța considerată a fi competentă.

În egală măsură, în baza dispozițiilor art.134 Cod procedură civilă, raportat la art.133 din același cod, instanța urmează a constata ivit conflictul negativ de competență și a dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului, în conformitate cu prevederile art.135 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..

Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta . cu sediul ales la SCA L. și Partenerii din sector 4, București, Splaiul Unirii, nr. 6, ., J. Ilfov, în contradictoriu cu pârâta P. AN P. & CASUALTY INSURANCE C. OF C. LTD cu sediul în Shanghai_, Casuța Postala 201-003, C., intervenient forțat – . sediul în sector 3, București, .. 4, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Constată intervenit conflictul negativ de competență.

Sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență și dispune înaintarea dosarului către această instanță.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.03.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

A.-G. J. E. F.

red. jud. AGJ /23.03.2015

JUDECATORIA CONSTANTA

Dosar nr._

Către,

Înalta Curte de Casație și Justiție

Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr. 3133 din 19.03.2015 pronunțată în dosarul mai sus menționat, având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta . cu sediul ales la SCA L. și Partenerii din sector 4, București, Splaiul Unirii, nr. 6, ., J. Ilfov, în contradictoriu cu pârâta P. AN P. & CASUALTY INSURANCE C. OF C. LTD cu sediul în Shanghai_, Casuța Postala 201-003, C., intervenient forțat – . sediul în sector 3, București, .. 4, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență constatat.

PREȘEDINTE, GREFIER,