Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4785/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4785/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 14967/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința Civilă Nr. 4785
Ședința publică de la 29.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. I. B.
GREFIER S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant R. F. și pe pârât S. S., având ca obiect acțiune in răspundere contractuala pretentii.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 22.04.2015 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 29.04.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 10 11 2014 sub nr. indicat în antet creditorul . a solicitat instanței emiterea ordonanței de plată prin care debitorul . SRL să fie obligat să plătească suma de_,54 lei reprezentând contravaloare facturilor nr. 220/07 08 2014 în cuantum de_,99 lei și 230/09 09 2014 în cuantum de_,55 lei.
În fapt, creditorul a arătat că a construit pe terenul său un punct TRAFO pentru energie electrică, multe dintre societățile învecinate au decis să nu suporte investiția. Urmare a aceste învestiții, . SA prelua în exploatare punctul TRAFO, contorul și racordurile putându-se face cu acordul creditorului deoarece exista un singur contor din care plecau mai multe branșamente pentru fiecare beneficiar. Mai precis Enel emite o singură factură creditorului, după care acesta facturează fiecare beneficiar al punctului TRAFO potrivit consumului înregistrat de un contor pasant. Arată că astfel s-a derulat convenția cu debitorul care a decurs firesc începând cu anul 2011, însă în ultimul an debitorul deși a înregistrat consum de energie electrică a refuzat să achite prețul acestuia, pe care de altfel creditorul l-a achitat către Enel.
În susținerea cererii a depus înscrisuri.
Debitorul a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea cu motivul că nu i-a fost comunicată somația prevăzută de art. 1014 prin executor judecătoresc sau prin scrisoare recomandată cu conținut declarat. Mai invocă și faptul că cererea este inadmisibilă întrucât nu există un contract scris.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
În ce privește inadmisibilitatea cererii pentru necomunicarea somației prevăzută de art. 1014 cod procedură civilă în forma arătată în acest text instanța va reține că excepția este nefondată.
Prin art. 1014 cod procedură civilă s-a instituit obligația pentru creditor ca anterior formulării cererii de chemare în judecată în procedura specială a ordonanței de plată să trimită debitorului o notificare prin intermediul unui executor judecătoresc ori prin scrisoare recomandată cu conținut declarat. Prin aceasta s-a urmărit ca debitorul să fie anunțat în mod expres despre cuantumul debitului și temeiul acestuia prealabil chemării în judecată. Modalitatea de comunicare descrisă în art. 1014 are drept rațiune necesitatea probării cu certitudine a faptului comunicării somației respective și a conținutului acestuia. În cauza de față creditorul a comunicat debitorului o astfel de somație, pe care debitorul a primit-o și a înregistrat-o în registrul de evidență a corespondenței. Instanța va reține că, deși aceasta nu a fost comunicată în forma prevăzută de art. 1014 cod procedură civilă, comunicarea și-a îndeplinit scopul urmărit de lege, existând dovada mai presus de orice dubiu că debitorul a fost înștiințat despre debit și despre natura. Prin urmare, este mai mult decât impropriu să se dea prioritate unui forme, atât timp cât scopul urmărit prin instituirea normei a fost îndeplinit, întrucât astfel s-ar ajunge la acceptarea contrariului scopului normei, aceasta mai ales în condițiile în care debitorul nu recunoaște nici măcar în parte pretențiile creditorului. În consecință instanța va aprecia că excepția invocată îmbracă forma unui abuz de drept care nu poate primi nici o protecție legală, pe de o parte, pe de altă scopul fiind îndeplinit nu există nici o rațiune pentru care creditorul ar trebuie să reinițieze procedura de comunicare care, în conformitate cu poziția exprimată de debitor va avea același rezultat: formularea cererii de chemare în judecată.
În ce privește celălalt aspect invocat sub titlu de inadmisibilitate, acesta se va analiza implicit odată cu fondul cererii creditorului.
Instanța va reține că între debitor și creditor s-a desfășurat o relație contractuală de natura celei descrise în cererea de chemare în judecată.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că creditorul a instalat un post TRAFO menit să permită furnizarea energiei electrice, iar la această rețea s-a conectat și debitorul. Deși acesta din urmă contestă existența unei convenții cu privire la utilizarea rețelei și în folosul propriu prin mecanismul monitorizării separate a consumului de cele al creditorului și al refacturării acestui consum din consumul total facturat de furnizor și plătit integral de creditor, rezultă din înscrisurile depuse că o astfel de relație a funcționat până la ivirea litigiul cu privire la plata celor două facturi indicate în cererea de chemare în judecată, creditorul emițând în trecut facturi către debitor, iar acest plătind consumul astfel menționat și refacturat. Facturile emise de altfel sunt însușite de debitor, acesta necontestând nici o clipă existența acestora ori comunicarea lor de către creditor. Or, în condițiile în care facturi similare au fost plătite anterior acestui litigiu devine cert că între părți există o convenție prin care creditorul asigură debitorului posibilitatea de a beneficia de energie electrică prin intermediul postului de transformare instalat pe cheltuiala sa, iar debitorul trebuie să achite energia efectivă consumată de el constatată prin intermediul unui contor de trecere și prin scăderea consumului înregistrat la contorul principal(în funcție de care furnizorul facturează numai pe creditor).
Potrivit art. 1013 alin. 1 cod procedură civilă:”Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
Prin facturile emise și acceptate de debitor rezultă și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1013 cod procedură civilă – ”contract civil ….determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris…”
În consecință dispozițiile aplicabile contractelor sunt aplicabile și raportului definit între creditor și debitor și potrivit acestor dispoziții.
Potrivit art. 1350 din Noul Cod Civil.” 1)Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
(2)Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
(3)Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile”.
Potrivit art. 1516:” 1)Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
(2)Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1.să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;
2.să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
3.să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său”.
În cauza de față, creditorul prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unor raporturi juridice obligaționale valabile și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitorul profesionist, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații.
Astfel, debitorul cu toate că a avut posibilitatea, nu produs probe din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
În ce privește debitul, creditorul a făcut dovada faptului că creanța sa este certă lichidă și exigibilă, fiind determinată prin facturile emise și acceptate de debitor.
Prin urmare, având în vedere și cele reținute mai sus instanța va admite cererea formulată de creditor și va dispune somarea debitorului la plata sumei de_,54 lei.
În baza art. 453 din Codul de procedură civilă, fiind în culpă procesuală, debitorul va fi obligat, către creditor, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea privind pe reclamant R. F., CNP_ cu domiciliul ales în T., .. 35, jud. C. și pe pârât S. S., CNP_, cu domiciliul în com. C., ., jud. C., ca nefondată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va putea depune sub sancțiunea nulității la Judecătoria C..
Pronunțată azi 29 04 2015 prin punerea soluției la dispoziție prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTEGREFIER
A. I. B. S. I. M.
Red. JudAIB/………….
4ex.2com/……………
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4738/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 4935/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
