Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4551/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 4551/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 14786/300/2014

ROMANIA

JUDECATORIA CONSTANTA

SECTIA CIVILA

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ Nr.4551

SEDINTA PUBLICA DIN 22.04.2015

Completul compus din:

P.: A. I. V.

GREFIER: M. C.

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, acțiune formulata de reclamanta . cu sediul în sector 4, București, la cab. AV.M. C., in ., ., . ORC sub nr. J_, CUI:_, în contradictoriu cu pârâții A. I. M., CNP:_, cu domiciliul in Năvodari, . 6, ., . și A. P. L., CNP:_, cu domiciliul in Năvodari, ..

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.04.2015, când,

I N S T A N T A,

Deliberând asupra cauzei civile cu care a fost învestită, în conformitate cu disp. art. 395 alin. 1 C.p.c., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 08.07.2014 sub nr. de dosar_, reclamanta ., a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâtii A. I.-M. și A. P.-L., în temeiul dispozitiilor art. 1025 si urmatoarele NCPC privind procedura cu privire la cererile de valoare redusa obligarea pârâților la plata sumei de 4596,50 lei cu titlu de debit principal, a sumei de 4344,11 lei cu titlu de penalități contractuale, cu cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat, taxă judiciară de timbru.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței de judecată că la data de 28.02.2011 a fost aleasă de către pârâți în vederea încheierii unui Contract de calificare și prelucrare a sângelui din cordon ombilical și stocare în condiții de criogenie a celulelor stem, solicitarea fiind materializată prin Contractul nr. 04R_ din data de 28.02.2011, serviciile medicale fiind prestate. În acest sens, astfel cum precizează petenta, s-au emis facturile fiscale aferente conform art. 8.1 din Contract în funcție de modalitatea de plată aleasă de către pârâți- Aceșia din urmă, potrivit susținerilor reclamantei nu și-au respectat obligațiile, orice încercare de soluționare amiabilă a litigiului fiind refuzată de către pârâți.

Reclamanta a învederat de asemenea în cererea de chemare în judecată că sumele înscrise în facturi au fost necontestate de către pârâți în termenul contractuale de 3 zile de la primirea facturilor, respectiv 10 zile de la emiterea facturilor.

În drept, creditoarea și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile 1025-1032 NCPC privind cererile de valoare redusă.

În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâților.

În susținerea acțiunii, reclamanta a anexat formularului înscrisurile la care a făcut referire în cererea introductivă de instanță.

Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 200 lei, conform art. 6 alin. (1) din OUG nr. 80/2013 raportat la valoarea cererii introductive de instanță, chitanța nr._ din data de 22.08.2014 fiind anulată și atașată la dosarul cauzei (fil. 46).

Legal citată conform disp. 1029 NCPC cu copie de pe formularul reclamantei și cu model formular răspuns, pârâții nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a face eventuale apărări.

La termenul de judecată din 27.11.2014 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, față de prevederile art. 121 NCPC.

Prin sentința civilă nr._/04.12.2014, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 11.02.2015, cu numărul_ .

La termenul de judecată din 6 martie 2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește facturile cu numărul_/28.02.2011, nr._/28.02.2011 și nr._/28.02.2011, pe care a unit-o cu fondul cauzei. Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul pârâților, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.

Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește facturile cu numărul_/28.02.2011, nr._/28.02.2011 și nr._/28.02.2011, care a fost unită cu fondul cauzei.

În temeiul art. 248 C.p.c., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, excepție de fond care face inutilă cercetarea în fond a cauzei.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține că potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.

Potrivit contractului de calificare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare în condiții de criogenie a celulelor stem nr. 04RO11022816/28.02.2011 (f. 11-16) între .., și pârâții A. I. M. și A. P. L., în calitate de părinți, a fost încheiată o convenție al cărui obiect consta în ducerea la îndeplinire a tuturor celor necesare pentru recoltarea sângelui ombilical, transportul, prelucrarea și calificarea, după care stocarea în condiții de criogenie a celulelor stem și punerea ulterior a probei stocate la dispoziție, conform prevederilor contractului, de către B..

Părțile au stabilit prețul prin art. 8.1. din contract, respectiv de în urma încheierii și realizării contractului, părinții s-au obligat să achite în favoarea B. următoarele plăți:

- 250 EURO la 10 zile de la emiterea certificatului de stocare, reprezentând plata inițială, în principal pentru furnizarea kitului de recoltare și serviciile legate de încheierea contractului

- 250 EURO la 30 de zile de la emiterea certificatului de stocare, în pricipal pentru tranposrtul și analizarea primară a probei de sânge ombilical

- 250 EURO la 60 de zile de la emiterea certificatului de stocare, reprezentând plata principală, de regulă pentru testarea complexă, prelucrare și criogenare

- 290 RON facturabili la 90 de zile de la emiterea certificatului de stocare, cu scadența în 10 zile, reprezentând rata de stocare pentru primul an.

Prin urmare, instanța apreciază că obligația debitorilor este o obligație succesivă (conform contractului au fost stabilite mai multe rate) astfel că termenul de prescripție curge pentru fiecare factură în parte.

Având în vedere faptul că data scadenței facturilor a fost anterioară intrării în vigoare a Noului Cod civil, instanța constată că acestea sunt supuse dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul prescripției este de 3 ani. Articolul 7 din Decretul nr. 167/1958, prevedea că prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. În obligațiile care urmează sa se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe sa curgă de la data nașterii raportului de drept. Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe sa curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.

Astfel, termenul de prescripție a început să curgă de la data scadenței facturilor, dată la care s-a născut dreptul reclamantei de a pretinde contravaloarea acestora, și nu de la momentul încheierii contractului.

În consecință, în cauză, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data scadenței facturilor, respectiv:

- de la data de 09.04.2011 pentru factura nr._/28.02.2011

- de la data de 29.04.2011 pentru factura nr._/28.02.2011

- de la data de 29.05.2011 pentru factura nr._/28.02.2011

Instanța are în vedere și modalitatea de calcul a termenelor, prevăzută de dispozițiile art. 1889 C. civ. 1865, potrivit căreia prescripția nu se socotește câștigată, decât după împlinirea celei din urmă zile a termenului defipt de lege.

De asemenea, instanța are în vedere și faptul că, potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe:

a)prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.

În raporturile dintre organizațiile socialiste, recunoașterea nu întrerupe curgerea prescripției;

b)prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanța judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;

c) printr-un act începător de executare.

Or, după cum se poate observa, în cauză pentru factura nr._/28.02.2011 scadentă la data de 09.04.2011, factura nr._/28.02.2011 scadentă la data de 29.04.2011 și pentru factura nr._/28.02.2011 scadentă la data de 29.05.2011, s-a împlinit termenul de prescripție.

Pentru aceste motive, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță în data de 08.07.2014, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru ratele nr._/28.02.2011 scadentă la data de 09.04.2011, factura nr._/28.02.2011 scadentă la data de 29.04.2011 și pentru factura nr._/28.02.2011 scadentă la data de 29.05.2011, invocată din oficiu, și în consecință va respinge cererea formulată de reclamantă având ca obiect plata facturilor nr._/28.02.2011, nr._/28.02.2011 și nr._/28.02.2011, precum și a penalităților de întârziere aferente acestor facturi, ca fiind prescrisă.

În ceea ce privește fondul cauzei

Părțile au stabilit prețul prin art. 8.1. din contract, respectiv 290 RON anual timp de 17 ani, iar data de emitere a facturii va fi ultima zi din luna în care s-a născut copilul, scadentă la 10 zile.

Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, a prestat servicii pentru pârâți, în acest sens emițând facturile fiscale nr._/30.06.2011 (f. 23) în valoare de 359,60 lei, nr._/05.06.2013 (f. 24) în valoare de 359,60 lei, nr._/05.06.2013 (f. 25), în valoare de 359,60 lei, nr._/27.03.2014 (f. 26), în valoare de 359,60 lei.

Astfel, reclamanta a făcut dovada nașterii în patrimoniul pârâților a obligației de plată a contravalorii prestațiilor, în cuantum de 1.438,4 lei, reliefat în cuprinsul facturii fiscale anterior menționate.

Cu toate acestea, pârâții nu și-au îndeplinit obligația de plată a contravalorii prestațiilor, cumulând astfel un debit de 1.438,4 lei.

În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată sunt incidente în prezenta cauză dispozițiile art. 102 alin. 1 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.

În drept, în conformitate cu prevederile art. 969 C. civ. 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Potrivit art. 970 C. civ. 1864, convențiile trebuie executate cu bună credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa. Prin raportare la prevederile art. 1073 C. civ. 1864, potrivit căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce o privește pe pârâți, respectiv existența unor raporturi contractuale, neîndeplinirea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și vinovăția debitorilor.

Astfel suntem în prezența unui contract valid încheiat între părți, care însă nu este executat din culpa pârâților. Prin încheierea contractului de calificare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare în condiții de criogenie a celulelor stem nr. 04RO11022816/28.02.2011, pârâții au acceptat efectul direct, acela al nașterii în patrimoniul lor a unei obligații de plată a prestațiilor furnizate de reclamantă.

Contractul încheiat între cele două părți este unul sinalagmatic, contract în temeiul căruia în patrimoniul părților se nasc drepturi și obligații reciproce, obligația uneia dintre părți reprezentând cauza directă a obligației celeilalte părți.

Odată semnat contractul de calificare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare în condiții de criogenie a celulelor stem nr. 04RO11022816/28.02.2011, el trebuia respectat și îndeplinit întocmai și cu bună-credință, conform art. 969, 970, 1075 C.civ. 1865. Așadar, în temeiul contractului amintit, pârâților le revenea obligația de a achita contravaloarea prestațiilor furnizate de reclamantă.

Deși prin art. 8 din contract pârâții s-au obligat să efectueze plata în termen de 10 de zile de la emiterea facturilor, nu și-au îndeplinit această obligație până în prezent.

În privința vinovăției pârâților, instanța reține că, în consonanță cu prevederile art. 1082 C. civ. 1864, în materie contractuală, debitorul obligației neexecutate este prezumat a fi în culpă, ca urmare a simplului fapt al neexecutării. Astfel, pârâților le revenea obligația de a dovedi existența unui caz exonerator de răspundere.

Instanța constată că pârâții nu au depus niciun înscris și nu au administrat nicio probă din care să rezulte că au executat în întregime și la termen obligațiile contractuale și nici existența unui caz exonerator de răspundere.

Astfel, instanța apreciază ca întemeiat capătul de cerere referitor la obligarea pârâților A. I. M. și A. P. L. la plata sumei de 1.438,4 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr._/30.06.2011, nr._/05.06.2013, nr._/05.06.2013 și nr._/27.03.2014, motiv pentru care va fi admis.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata penalităților de întârziere, instanța constată că părțile au stabilit prin lit. 8.2. din contract o clauză penală, prevăzând că în caz de întârziere cu achitarea oricărei plăți ce decurge din contract părinții au obligația să achite penalități de 0,1% pe zi, penalități ce pot chiar depăși valoare debitului.

Pârâții s-au obligat prin contract să plătească serviciile prestate astfel:

- 290 RON, facturabili la 90 de zile de la emiterea certificatului de stocare, cu scadența în 10 zile, reprezentând rata de stocare pentru primul an

- 290 RON anual timp de 17 ani, iar data de emitere a facturii va fi ultima zi din luna în care s-a născut copilul, scadentă la 10 zile.

În speță, factura nr._/30.06.2011 era scadentă la 10.07.2011, factura nr._/05.06.2013 era scadentă la 15.06.2013, factura nr._/05.06.2013 era scadentă la 15.06.2013, iar factura nr._/27.03.2014 era scadentă la 10.04.2014.

Potrivit art. 1081 cod civil de la 1864, daunele – indiferent că sunt legale sau stabilite convențional – nu sunt debite decât atunci când debitorul este pus în întârziere de a îndeplini obligația sa, afară numai de cazul când lucrul ce debitorul era obligat de a da sau a face, nu putea fi dat nici făcut decât într-un timp oarecare ce a trecut.

Astfel, reclamanta este îndrituită a solicita de la pârâții debitori daune interese de la momentul punerii în întârziere a acestora, iar nu de la momentul scadenței facturilor. Punerea în întârziere cunoaște două forme în lumina vechii reglementări, respectiv prin notificare ce se va face prin executorul judecătoresc, respectiv prin cererea de chemare în judecată.

Din analiza contractului încheiat între părți, instanța reține că acestea nu au convenit expres ca debitorii să fie în întârziere la scadență. Totodată, reclamanta nu a făcut dovada punerii în întârziere a debitorilor prin notificarea conformă cu prevederile art. 1079 Cod civil și, de asemenea, aceștia nu se află de drept în întârziere.

În consecință, instanța apreciază că pârâții nu datorează penalități de la data scadenței facturilor menționate anterior, ci de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 08.07.2014, acest capăt de cerere urmând a fi admis în parte.

Având în vedere faptul că pârâții nu au îndeplinit obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate la scadență, în temeiul art. 1082 și art. 1088 C. civ. 1865, instanța va admite în parte acest capăt de cerere și îi va obliga pe pârâți la plata către reclamantă a penalităților în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere calculate astfel:

- pentru suma de 359,60 lei de la data de 08.07.2014, data introducerii cererii de chemare în judecată, și până la plata contravalorii facturii nr._/30.06.2011

- pentru suma de 359,60 lei de la data de 08.07.2014, data introducerii cererii de chemare în judecată, și până la plata contravalorii facturii nr._/05.06.2013

- pentru suma de 359,60 lei de la data de 08.07.2014, data introducerii cererii de chemare în judecată, și până la plata contravalorii facturii nr._/27.03.2014.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 696 lei, instanța constată că acesta este întemeiat în parte.

După cum rezultă din dispozițiile art. 453 alin. 1 C.p.c., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că reclamanta a făcut dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 200 lei (f. 46) și a onorariului de avocat în cuantum de 496 lei (f. 35).

Soluția de admitere în parte este justificată față de împrejurarea că, deși reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, aceasta nu le poate fi imputat pârâților, deoarece la data promovării acțiunii, 08.07.2014 debitul în cuantum de 4.596,50 lei solicitat era prescris în parte, rămânând un debit de 1.438,4 lei, pentru care reclamanta ar fi achitat taxa de timbru de 50 lei.

Mai mult, potrivit art. 453 alin. 2 C.p.c., când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Astfel, în temeiul art. 1031 C.p.c. raportat la art. 453 C.p.c., constatând că pârâții au pierdut procesul, instanța va admite în parte acest capăt de cerere și îi va obliga pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de 546 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru de 50 lei – f. 46 și onorariu avocat de 496 lei – f. 35).

Pentru aceste motive, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, pentru facturile nr._/28.02.2011, nr._/28.02.2011 și nr._/28.02.2011, va respinge cererea formulată de reclamantă având ca obiect plata facturilor nr._/28.02.2011, nr._/28.02.2011 și nr._/28.02.2011, precum și a penalităților de întârziere aferente acestor facturi, ca fiind prescrisă, va admite în parte cererea de chemare în judecată, îi va obliga pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de 1.438,4 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr._/30.06.2011, nr._/05.06.2013, nr._/05.06.2013 și nr._/27.03.2014, îi va obliga pe pârâți la plata către reclamantă a penalităților în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere calculate astfel:

- pentru suma de 359,60 lei de la data de 08.07.2014, data introducerii cererii de chemare în judecată, și până la plata contravalorii facturii nr._/30.06.2011

- pentru suma de 359,60 lei de la data de 08.07.2014, data introducerii cererii de chemare în judecată, și până la plata contravalorii facturii nr._/05.06.2013

- pentru suma de 359,60 lei de la data de 08.07.2014, data introducerii cererii de chemare în judecată, și până la plata contravalorii facturii nr._/27.03.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, pentru facturile nr._/28.02.2011, nr._/28.02.2011 și nr._/28.02.2011.

Respinge cererea formulată de reclamantă având ca obiect plata facturilor nr._/28.02.2011, nr._/28.02.2011 și nr._/28.02.2011, precum și a penalităților de întârziere aferente acestor facturi, ca fiind prescrisă.

Admite în parte cererea formulată de reclamanta .., cu sediul în sector 4, București, la cab. AV.M. C., in ., ., . ORC sub nr. J_, CUI:_, în contradictoriu cu pârâții A. I. M. CNP:_, cu domiciliul in Năvodari, . 6, ., . și A. P. L., CNP:_, cu domiciliul in Năvodari, ..

Obligă pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de 1.438,4 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr._/30.06.2011, nr._/05.06.2013, nr._/05.06.2013 și nr._/27.03.2014.

Obligă pe pârâți la plata către reclamantă a penalităților în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere calculate astfel:

- pentru suma de 359,60 lei de la data de 08.07.2014, data introducerii cererii de chemare în judecată, și până la plata contravalorii facturii nr._/30.06.2011

- pentru suma de 359,60 lei de la data de 08.07.2014, data introducerii cererii de chemare în judecată, și până la plata contravalorii facturii nr._/05.06.2013

- pentru suma de 359,60 lei de la data de 08.07.2014, data introducerii cererii de chemare în judecată, și până la plata contravalorii facturii nr._/27.03.2014.

Obligă pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de 546 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (50 lei taxă judiciară de timbru și 496 lei onorariu avocat).

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..

Executorie.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 22 aprilie 2015.

P.,GREFIER,

A. I. V. M. C.

Red.jud.VAI.24.04.2015, Tehnored.g. MC.24.04.2015

← Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Sentința nr....		Plângere contravenţională. Sentința nr. 3871/2015.... →

Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4551/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4551/2015. Judecătoria CONSTANŢA