Pretenţii. Sentința nr. 4935/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 4935/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 16260/212/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECTIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Mun. C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_

Dosar civil nr. 16._

SENTINȚA CIVILĂ nr. 4935

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 30 Aprilie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: Judecător C. I.

Grefier: L. B.

Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, cerere formulată de reclamantul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR, prin reprezentant legal – Primar M. N., cu sediul în Năvodari, ., J. C., reprezentat convențional de Avocat S. S. L. din Baroul C., în contradictoriu cu pârâții T. D. și T. G., ambii cu domiciliul în Năvodari, ., Etaj 2, Apt. 40, J. C..

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la data de 07.04.2015, 22.04.2015, 24.04.2015 și la 30.04.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.05.2014 sub nr.16._, astfel cum a fost completată la data de 05.09.2014, reclamantul reclamantul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR a chemat în judecată pe pârâții T. D. și T. G., solicitând instanței emiterea ordonanței de plată prin care să dispună obligarea acestora la plata sumei de 4.439,23 lei, compuse din: 3.600,58 lei reprezentând contravaloarea energiei termice aferente perioadei 28.02.2011 – 30.06.2013, 838,65 lei reprezentând majorări de întârziere calculate conform art.6 pct.2 din contract, calculate conform procesului-verbal de stabilite accesorii nr._/11.07.2013 si comunicat pârâtului odată cu somația, pentru perioada cuprinsă între scadența facturilor și iulie 2013, precum și a cheltuielilor de judecata in cuantum de 248,00 lei, conform facturii nr.48/30.01.2014 si extrasului bancar.

În susținerea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 29.12.2010, între acesta și Asociația de proprietari a blocului 21 Est din Năvodari, s-a încheiat un contract de prestări servicii prin care Orașul Năvodari se obliga să distribuie agent termic către locatarii blocului, iar aceștia, prin Asociație, se obligau să achite contravaloarea agentului termic.

În acest sens, ca urmare a furnizării agentului termic si apartamentului nr.40 din Blocul 21 Est ai cărui proprietari sunt pârâții au fost emise facturi fiscale în contul pârâtei.

Reclamantul a precizat că toate facturile fiscale au fost comunicate pârâtului, iar, ulterior, la data de 11.07.2013 a procedat la notificarea - somarea acestuia pentru achitarea contravalorii agentului termic aferent perioadei 28.02.2011 – 30.06.2013, comunicându-i prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire copia facturilor, procesul-verbal de stabilire a majorărilor de întârziere și somația, împreună cu copiile facturilor enumerate mai sus.

S-a mai arătat că, deși a fost pus in intaziere inca din data de 19.07.2013, data semnării confirmării de primire, acesta nu a inteles sa-si achite debitele restante.

În drept, au fost invocate dispozițiile speciale ale art. 1021 si urm C.proc.civ. ,art. 969 C.civ. vechi prin raportare la art. 6 alin.2 din Noul Cod Civil.

Pârâții nu au formulat întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe.

La data de 05.09.2014, reclamantul a depus cerere de modificare a cererii introductive de chemare în judecată.

Astfel, reclamantul a solicitat judecarea cauzei pe calea dreptului comun invocând în principal dispozițiile art.969 și 1073 C.civ.

În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că nu exista un contract valabil încheiat între părți, reclamantul a invocat îmbogățirea fără justă cauză, având în vedere data nașterii raportului juridic obligațional.

Reclamantul a precizat, că în perioada 28.02.2011 – 30.06.2013, pârâții au beneficiat de serviciul de termoficare, respectiv apă calda și căldură, servicii furnizate de Orașul Năvodari, însa nu au înțeles să le achite.

S-apreciat că, deși contractul în baza căruia s-a furnizat serviciul de termoficare a fost încheiat cu Asociația de proprietari, acesta a acționat ca un mandant, în numele locatarilor din cadrul acelei asociații, de serviciile de termoficare beneficiind direct și pârâta, iar faptul că, odată comunicate, lunar, facturile de termoficare, pârâții nu au înțeles să le conteste, semnifică că aceștia au fost de acord cu contractul încheiat în numele sau de asociația de proprietari.

În subsidiar, reclamantul a arătat că, deși la momentul la care a luat naștere acest raportul juridic obligațional dedus judecații, nu avea o reglementare distinctă în Codul civil, acesta fiind legiferat abia odată cu . Noului Cod Civil, practica și doctrina vremii au consacrat acest fapt juridic, menționând că sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauza: existând o mărire a patrimoniului pârâților - respectiv cu contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 28.02.2011 – 30.06.2013, concomitent cu micșorarea patrimoniului Orașului Năvodari, care a suportat din propriul buget serviciul de termoficare, acesta fiind doar distribuitorul, întrucât producătorul este CET, la care a fost obligat să achite contravaloarea energiei produse pentru întreg Orașul Năvodari, inclusiv pentru pârât, iar micșorarea patrimoniului Orașului Năvodari a avut loc concomitent cu mărirea patrimoniului paratului.

La termenul din data de 23.03.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul din perioada 28.02.2011 – 29.05.2011.

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri. Deși s-a încuviințat și proba cu interogatoriul pârâților, aceștia nu s-au prezentat în ședința de judecată pentru administrarea probei.

Din ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

1. Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocate din oficiu, instanța reține următoarele:

În drept, conform art.201 din Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, în consecință, excepția poate fi invocată și de instanță din oficiu.

Potrivit art.1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Conform art.3 alin.1 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani.

În speță, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data scadenței facturilor pentru debitul din perioada 28.02.2011 – 29.05.2011, dacă avem în vedere răspunderea contractuală invocată sau potrivit art.8 al.2 din Decretul nr. 167/1958 în cazul acțiunii în restituire întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză.

Conform art.1522 C.civ., debitorul trebuie să fie pus în întârziere în vederea executării obligației solicitate de către creditor: ../../../../../Documents and Settings/constanta.ilie/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp394762/_.HTM - #(1) Debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată. ../../../../../Documents and Settings/constanta.ilie/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp394762/_.HTM - #(2) Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării. ../../../../../Documents and Settings/constanta.ilie/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp394762/_.HTM - #(3) Prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de executare, ținând seama de natura obligației și de împrejurări. Dacă prin notificare nu se acordă un asemenea termen, debitorul poate să execute obligația într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicării notificării.

Instanța reține apărarea reclamantului în sensul că pârâta T. D. a fost pusă în întârziere înainte de formularea cererii de chemare în judecată prin notificarea nr.15.561/11.07.2013, pentru achitarea contravalorii agentului termic aferent perioadei 28.02.2011 – 29.05.2011, comunicându-i-se prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire copia facturilor, procesul-verbal de stabilire a majorărilor de întârziere și somația, împreună cu copiile facturilor (filele nr.12 – 15, din dosar). Potrivit confirmării de primire semnate de pârâtă, aceasta a luat cunoștință conținutul somației la data de 19.07.2013 (fila nr.16, din dosar).

Instanța reține, în acord cu reclamantul că, la data de 19.07.2013 a operat întreruperea cursului prescripției în condițiile art.16 lit.(a) și cu consecințele prevăzute de art.17 din Decretul nr.167/1958.

Față de considerentele reținute, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu.

2. Asupra debitului principal:

În ceea ce privește capătul de cerere principal, instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii contractuale în persoana pârâților.

Astfel, contractul de furnizare a energiei termice invocat de reclamant în susținerea cererii nu a fost depus la dosarul cauzei. La dosar se află contractul încheiat cu Asociația de proprietari Crinului nr.2.

Chiar în ipoteza în care s-ar fi depus la dosar contractul invocat, instanța reține că Asociația de proprietari 21 Est este persoană juridică distinctă de fiecare dintre membri săi. În speță nu s-a făcut dovada însușirii acestui contract de către pârât, în calitate de persoană fizică, iar facturile depuse la dosar, deși sunt emise pe numele pârâtei T. D., nu sunt însușite de către aceasta.

Pentru considerentele arătate, instanța reține că nu este incidentă în cauză răspunderea civilă contractuală.

În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:

Reclamantul a furnizat energie termică pentru imobilul deținut de pârâți, contravaloarea energiei furnizate fiind evidențiată în facturile depuse la dosar, emise în perioada 28.02.2011 – 29.05.2011.

Totalul debitului principal înscris în facturi este de 3.600,58 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate pârâților.

Instanța constată că o parte din servicii au fost prestate anterior datei de 01.10.2011, iar parte din servicii ulterior intrării în vigoare a noului cod civil.

În Codul civil din 1864, se constată că nu există un text care să consacre principiul restituirii îmbogățirii fără justă cauză ca izvor de obligații de sine stătător.

Îmbogățirea fără justă cauză a fost definită ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt juridic, se naște obligația pentru cel care își vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul. Acestuia din urmă i se recunoaște posibilitatea intentării unei acțiuni în justiție prin care pretinde restituirea.

Pentru a putea fi intentată acțiunea în restituire, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții materiale: mărirea unui patrimoniu, micșorarea unui patrimoniu ca o consecință a măririi altuia și existența unei legături de cauzalitate între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, precum și condițiile juridice, respectiv absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia și absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite.

Obligația de restituire are o dublă limită: cel care și-a mărit patrimoniul nu poate fi obligat să restituie decât în măsura creșterii patrimoniului său, iar cel care și-a micșorat patrimoniul nu poate pretinde mai mult decât diminuarea patrimoniului său, căci altfel s-ar îmbogăți fără un temei legitim.

Potrivit dispozițiilor art.1345 din noul Cod civil, cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire,în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sala îmbogățiri.

În cauză, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii de restituire de către reclamant în condițiile în care patrimoniul pârâților s-a îmbogățit ca urmare a faptului că aceasta a beneficiat de agentul termic furnizat fără a achita contravaloarea acestuia, fapt ce a determinat o micșorare a patrimoniului reclamantului. Totodată, se constată absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului pârâților în detrimentul reclamantului și absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către reclamant care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite.

Referitor la împrejurarea că pârâții nu au răspuns interogatoriu, deși au fost legal citați cu mențiunea personal la interogatoriu, sub sancțiunea prevăzută de art.358 C.proc.civ., instanța apreciază că este pe deplin justificată aplicarea dispozițiilor art.358 teza I partea finală C.proc.civ.. Potrivit textului legal indicat, dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. Prin urmare, instanța nu va acorda ab initio valoare de marturisire deplină lipsei răspunsului pârâților la interogatoriu, dar îi va acorda semnificația unui început de dovadă în folosul părții adverse, relativ la cele ce se urmăreau a fi dovedite prin interogatoriu.

Instanța a aplicat și interpretat dispozițiile art.358 teza I partea finală din codul de procedură civilă cu referire la art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că poziția procesuală de refuz al pârâților de a răspunde la interogatoriu a fost reținută nu în contra probatoriului administrat în cauză, ci dimpotrivă, tocmai în considerarea faptului că se coroborează cu celelalte mijloace de probă.

Față de cele arătate instanța, urmează să admită capătul de cerere subsidiar și să îi oblige pe pârâți la plata către reclamant a sumei de 3.600,58 lei reprezentând contravaloarea energiei termice consumate aferente perioadei 28.02.2011 – 29.05.2011.

3. Asupra capătului de cerere referitor la majorările de întârziere:

Instanța va respinge acest capăt al cererii, având în vedere că nu există temei pentru acordarea acestora în condițiile în care plata penalităților de întârziere este prevăzută în contractul de furnizare a energiei termice invocat de reclamant în susținerea cererii este încheiat cu Asociația de proprietari 21 Est, iar nu cu pârâții din prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, cererea de chemare în judecată, în ansamblul său, urmează a fi admisă în parte.

4. Asupra capătului de cerere referitor la cheltuielile de judecată:

4.1. În drept:

Art. 453 C.proc.civ.: ../../../../../Documents and Settings/constanta.ilie/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp2885622/_.HTM - #(1)Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. ../../../../../Documents and Settings/constanta.ilie/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp2885622/_.HTM - #(2)Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

4.2. În speță:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, pe parcursul judecății atașând la dosarul cauzei, în probațiunea acestui capăt de cerere factura ..48/30.01.2014 însoțită de extrasul bancar – pentru onorariul avocațial în cuantum de 248,00 lei (filele nr.9 - 11, din dosar).

4.3. Soluția instanței:

Având în vedere cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată raportată la soluția de admitere a pretențiilor acesteia, în temeiul dispozițiile art.453 C.proc.civ., instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâții la plata către reclamantă suma de 248,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

5. Instanța din oficiu:

Reținând dispozițiile legale ce succed,

- art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.;

- art.468 alin.1 C.proc.civ.;

- art.471 alin.1 C.proc.civ.,

prezenta hhttp://10.16.101.23/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp917954/_.HTM - #otărâre este supusă numai apelului la Tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul din perioada 28.02.2011 – 29.05.2011 – excepție invocată din oficiu.

Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții, astfel cum a fost precizată – acțiune formulată de reclamantulORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR, prin reprezentant legal – Primar M. N., cu sediul în Năvodari, ., J. C., reprezentat convențional de Avocat S. S. L. din BaroulC., în contradictoriu cu pârâții T. D. și T. G., ambii cu domiciliul în Năvodari, ., Scara C, Etaj 2, Apt. 40, J. C..

Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 3.600,58 lei reprezentând contravaloarea energiei termice consumate, aferente perioadei 28.02.2011 – 30.06.2013.

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata majorărilor de întârziere.

Obligă pârâții să plătească reclamantului 248,00 lei cu titlul cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Cu drept de apel la Tribunal, în termen de 30 de zile, de la comunicare, conform art.468 alin.1 C.proc.civ..

Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.04.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Judecător C. I. L. B.

Red. Jud. C.I. / ­­30.04.2015;

Tehnored. Grf. L.B. / ­­30.04.2015/ 5 exp.

Comunicat 3 exp.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 4935/2015. Judecătoria CONSTANŢA