Actiune in regres. Sentința nr. 1897/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1897/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 17686/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentinta civila nr.1897
Ședința publică de la 20 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-D. I.
GREFIER L. A. M.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamant F. DE P. A VICTIMELOR STRAZII și pe pârât N. I. G., având ca obiect actiune in regres.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în sedinta publica din data de 4.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 11.02.2015, 18.02.2015 si respectiv 20.02.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr._, reclamanta F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (F.P.V.S.) a chemat in judecata pe parata N. I. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 6000 lei și la plata dobânzii legale aferentă sumei de 6000 lei începând cu data plății despăgubirilor până la data rambursării, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 26.07.2004 a condus autotirsmul cu nr._ și a produs un accident de circulație rezultând vătămarea corporală a numitului A. Ș..
Autoturismul condus de către pârâtă nu era asigurat RCA.
Prin sentința penală nr. 1315/13.12.2011 a Judecătoriei C. reclamanta a fost obligată să plătească despăgubiri părții civile A. Ș., achitând n data de 10.01.2014 suma de 6000 lei cu titlu de daune morale părții civile.
Se mai arată că reclamantul are legitimitate procesuală activă în baza prevederilor art. 251 pct. 12 din Legea nr. 32/ 2000, iar dreptul de regres în cauza pendinte este dat de pct. 15 al aceluiași articol de lege, precum și de art. 13 din Ordinul CSA nr.1/2008 .
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 192 Cod procedură civilă, Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, art. 251 din Legea nr. 32/ 2000 și art. 998 – 999 Cod civil.
În probațiune, s-au depus înscrisuri în copie.
Pârâta, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința penală nr. 1315/13.12.2011 a Judecătoriei C., modificată prin decizia penală nr. 403/P/26.04.2012 a Curții de Apel C., reclamanta a fost obligată să plătească despăgubiri părții civile A. Ș., în cuantum de 6000 lei, cu titlu de daune morale, achitând suma la data de 10.01.2014 cu OP nr.20.
În drept, potrivit art. cod civil din 1864, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe cel din a cărei culpă s-a ocazionat a-l repara. Răspunderea civilă delictuală este o sancțiune civilă cu caracter exclusiv reparator iar pentru a fi antrenată se impun a fi îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită, și, nu în ultimul rând existența vinovăției autorului faptei ilicite.
Instanța apreciază că aceste condiții sunt îndeplinite, răspunderea pârâtului putând fi antrenată în cauza pendinte.
În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei alte persoane. Îndeplinirea acestei condiții este probată prin situația de fapt reținută prin sentința penală nr. 1315/13.12.2011 a Judecătoriei C., modificată prin decizia penală nr. 403/P/26.04._ a Curții de Apel C..
Prejudiciul constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană. Acesta este la rândul său dovedit, fiind probat caracterul cert al acestuia atât în ceea ce privește existența acestuia cât și în ceea ce privește întinderea sa.
Pârâta, legal citată, nu a formulat apărări în fața pretențiilor reclamantului. De asemenea, instanța reține că acesta nu a dat curs solicitării transmise de F.P.V.S. prin adresa nr. 84/07.01.2014, comunicând faptul că nu înțelege să plătească despăgubirile fiind împlinit termenul de prescripție pentru răspunderea civilă.
Instanța reține că termenul de prescripție a început să curgă pentru reclamanta de la data de 10.01.2014, când a achitat despăgubirea părții civile, nefiind împlinit termenul de prescripție.
În ceea ce privește condiția ca prejudiciul să nu fi fost reparat, instanța reține că cel care solicită despăgubirile de la persoana răspunzătoare este F.P.V.S., care s-a subrogat, potrivit art. 13 din Ordinul nr. 1/ 2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în drepturile persoanei prejudiciate, prin plata în mod direct către aceasta, a despăgubirilor.
Nu în ultimul rând, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu existent este dovedită, avariile fiind urmarea nerespectării de către pârât a unei norme de circulație cu consecința producerii evenimentului rutier, iar vinovăția acesteia rezultă din modul de producere a accidentului prin raportare la norma de circulație încălcată, aspect care este relevat de sentința penală nr. 1315/13.12.2011 a Judecătoriei C., modificată prin decizia penală nr. 403/P/26.04._ a Curții de Apel C..
Nefiind incident nici una din cauzele care pot înlătura răspunderea civilă a pârâtei, instanța constată că cerințele răspunderii civile delictuale în persoana acesteia sunt pe deplin satisfăcute.
Potrivit art. 13 din Ordinul nr._/2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, „După plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii”.
În ceea ce privește solicitarea F.P.V.S. de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale începând cu data plății până la achitarea integrală a debitului, instanța reține că această obligație este prevăzută expres de același art. 13 din Ordinul nr.1/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, astfel că și în această privință urmează a fi admisă cererea.
Pentru aceste motive, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6000 lei reprezentând despăgubire și la plata dobânzii legale aferentă sumei de 6000 lei începând cu data de 10.01.2014 până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamanta F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, cu sediul in sector 2, București, .. 40-40 BIS în contradictoriu cu pârâta N. I. G., domiciliată în CONSTANTA, ., ., CNP_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6000 lei reprezentând despăgubire și la plata dobânzii legale aferentă sumei de 6000 lei începând cu data de 10.01.2014 până la data plății efective.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.02.2015.
P., GREFIER,
C.-D. I. L. A. M.
Red.jud.CDI/2ex/23.04.2015
| ← Cereri. Sentința nr. 995/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1206/2015.... → |
|---|
