Pretenţii. Sentința nr. 1172/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 30.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.02.2015 când a hotărât următoarele

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.02.2014 sub nr._, reclamanta . solicitat obligarea pârâtului D. I. la plata sumei de 816,13 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de apă și canal din perioada iulie-octombrie 2013, precum și a dobânzii legale de la momentul scadenței debitelor până la plata efectivă a debitului.

În motivare, a arătat că a furnizat pârâtului servicii de apă și canalizare în baza convenției de facturare individuală nr._/10.05.2011, anexă la contractul 178A/29.04.2010. Temeiul legal pe care se fundamentează convenția de facturare individuală este Hotărârea Consiliului Județean nr. 40/2006, precum și Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare. Facturile au fost emise în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2 din Convenția de facturare individuală, iar pârâtul avea obligația de a efectua plata prestațiilor executate în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor.

Reclamanta a precizat că pârâtul nu a achitat facturile emise începând cu luna iulie 2013, astfel că figurează cu un debit restant în sumă de 816,31 lei, reprezentând contravaloare facturi apă și canal, iar neplata facturilor acceptate de către pârât ca efect al semnării convenției demonstrează reaua-credință a acestuia. Pârâtul a fost notificat prin notificarea nr._/19.11.2013 să plătească debitul, însă nu a procedat în acest sens.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1025-1032 Cod procedură civilă și art. 1350, 1270, 1272, 1516, 1523 Cod civil.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, potrivit art. 6 alin. 1 teza I din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 – fila 6.

Reclamanta a anexat cererii următoarele înscrisuri: facturi (filele 8-15), notificare (fila 16), dovadă comunicare (fila 17), declarație (fila 18), act adițional la contractul de branșare/racordare nr. 178A/29.04.2010 (fila 19), contract nr. 178A/29.04.2010 (filele 20-23), convenție de facturare individuală (filele 24-26), tabel nominal (filele 27-30), copie carte identitate pârât (fila 31), tabele nominale cu defalcarea consumului de apă (filele 32-47), certificat constatator ONRC (filele 48-53).

Pârâtul nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Între reclamanta . calitate de prestator și pârâtul D. I. în calitate de beneficiar a fost încheiată convenția de facturare individuală a consumului de apă și canalizare nr._/30.17.2010, anexă la contractul nr. 178A/14.11.2011 încheiat între reclamantă si Asociația de proprietari nr. 178 C..

În temeiul acestei convenții și a contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă, reclamanta a emis o . facturi fiscale, și ca urmare a neachitării debitului, reclamanta i-a notificat pe pârâți în vederea achitării sumei de 816, 13 lei.

În drept, potrivit art. 1025 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, cu excepția litigiilor în materie fiscală, vamală sau administrativă, privind răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice, starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moștenire; insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitraj; atingeri aduse dreptului la viață privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.

Potrivit prevederilor art. 42 alin. 9 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilitățile publice, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii, iar alin. 10 al aceluiași articol prevede că neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare.

Având în vedere și prevederile art.1350 cod civil conform cărora orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, pârâtul a dobândit calitatea de debitor în cadrul unui raport juridic, al cărui conținut constă în dreptul de creanță al reclamantei, de a cere plata serviciilor prestate, respectiv obligația corelativă a pârâtului de a le achita.

Scadența obligației de plată a debitului restant s-a făcut cu respectarea dispozițiilor din Legea 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apa si de canalizare.

Din înscrisurile administrate în cauză și ținând cont de regula potrivit căreia în materia obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între debitor și creditor, în sensul că în primul rând creditorul trebuie să dovedească existența creanței, iar neexecutarea se prezumă atâta timp cât debitorul nu dovedește executarea, instanța apreciază că reclamanta S.C. R. S.A. a făcut dovada creanței sale.

Întrucât pârâtul nu făcut dovada contrară celor susținute de către reclamantă, instanța constată că acesta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația asumată, deși a beneficiat de serviciile furnizorului de utilități.

Ca atare, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de către reclamantă sunt în întemeiate, urmând a-l obliga pe pârâtul D. I. la plata sumei de 816,13 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de apă și canalizare aferente perioadei iulie-octombrie 2013.

Totodată, față de prevederile art. 19 din convenția părților potrivit căruia neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale, pârâtul urmează a fi obligat la plata penalităților de întârziere stabilite prin contract, de la data scadenței debitelor și până la plata efectivă a debitului.

Având în vedere dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă și art.1031 Cod procedură civilă, privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, pârâții va fi obligați și la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru. Instanța nu îi va obliga pe aceștia la plata sumei de 29,15 lei reprezentând contravaloarea taxei de notificare, întrucât reclamantul nu a făcut dovada achitării acesteia, nedepunând la dosarul cauzei chitanța care să ateste plata sumei menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea de valoare redusă formulată de către reclamanta .>, cu sediul în C., .- 24, jud. C., înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu pârâtul D. I., CNP_, cu domiciliul în C., Piața Chiliei, nr. 5, ., ..