Anulare act. Sentința nr. 1178/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1178/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 6946/118/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1178
Ședința din data de 09.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE : A. A.
GREFIER: S. G.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect anulare act, formulată de reclamanții F. S. și D. M. ambii cu domiciliul în C., ., ., jud. C. în contradictoriu cu pârâții C. C. și C. C. ambii cu domiciliul ales în C., .-137, . 38, jud. C. și P. P. cu domiciliul în C., ., ., ..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 09.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față,
Prin cererea depusă la data de 24.07.2013 și înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanții F. S. și D. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. C., C. C. și P. P., declararea ca inopozabil a contractului de vânzare-cumpărare nr. 360/05.03.2013 încheiat la BNP Toncu M., având ca obiect imobilul situat în C., .. 25, ., .> În motivarea în fapt a cererii, reclamanții arată că, la data de 21.11.2012, au solicitat B. B. S. punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2266/27.04.2011, prin care pârâții au fost obligați la plata sumei de 38 000 euro, reprezentând împrumut nerestituit.
La data de 14.03.2013, în cursul procedurii de executare silită, prin adresa OCPI C., reclamanții au aflat că debitorii pârâții C. C. și C. C. au înstrăinat pârâtului P. P., un imobil, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 360/05.03.2013 încheiat la BNP Toncu M., reprezentând apartament cu 3 camere și dependințe situat în C., .. 25, ., .> Apreciază reclamanții că, în cauză sunt îndeplinite condițiile de admitere a acțiunii revocatorii împotriva debitorilor pârâți, respectiv crearea unui prejudiciu constând în starea de insolvabilitate pe care și-au creat-o pârâții C. C. și C. C., frauda debitorului, caracterul cert al creanței și complicitatea la fraudă a terțului, pârâtul P. P.. Astfel, se arată că, în prezent, executorul judecătoresc a blocat conturile debitorilor, încasând o sumă de aproximativ 3000 de lei. Totodată, susțin aceștia că valoarea imobilului ipotecat pentru garantarea împrumutului acordat pârâților, respectiv un teren în suprafață de 570 mp situat în O., cât și valoarea unui alt teren proprietatea pârâților, în suprafață de 5000 mp, situat în T., nu acoperă debitul ce face obiectul executării silite.
Cu privire la frauda debitorului, reclamanții susțin că pârâții cunoșteau declanșarea procedurii de executare silită, fiind somați să plătească debitul încă din data de 14.12.2012, iar la data de 28.02.2013, a fost înființată poprirea asupra conturilor bancare ale acestora.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței, apreciază reclamanții că aceasta este constatată prin titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2266/27.04.2011, prin care pârâții au fost obligați la plata sumei de 38 000 euro reprezentând împrumut nerestituit.
Cu referire la complicitatea la fraudă a terțului, pârâtul P. P., reclamanții învederează că acesta este tatăl pârâtei C. C., că nu a achitat prețul imobilului achiziționat, astfel încât operează prezumția că vânzarea-cumpărarea a avut un caracter fictiv.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1562-1565 C.civ..
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Pârâții C. C. și C. C. au formulat în termenul legal întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei de interes în promovarea prezentei acțiunii. În susținerea excepției, pârâții arată că reclamanții sunt creditori ipotecari de rang I, având constituit un drept de ipotecă imobiliară asupra imobilului teren intravilan în suprafață de 570 mp situat în localitatea O., ., lot 2, C., pe care însă reclamanții nu au înțeles să îl valorifice înaintea promovării prezentei acțiuni, astfel încât, în aprecierea pârâților, acțiunea revocatorie este lipsită de interes.
Pe fondul cauzei, apreciază pârâții C. C. și C. C. că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile de admitere a acțiunii revocatorii. Astfel, cu privire la prejudiciul creat creditorilor reclamanți, pârâții învederează că, pentru existența unui prejudiciu, se impunea dovedirea stării de insolvabilitate a debitorilor or, în speță, pârâții sunt proprietarii a două imobile terenuri ce nu sunt grevate cu sarcini, cu excepția terenului din localitatea O. care este ipotecat în favoarea reclamanților. Pârâții apreciază că valoarea celor două terenuri este superioară debitului urmărit de_ euro.
Cu privire la frauda debitorilor, pârâții precizează că aceștia nu au avut cunoștință de Dosarul de executare silită nr. 397/2012, dar nici de Dosarul nr. 2266/27.04.2011 în care a fost pronunțată Sentința civilă ce constituie titlu executoriu, întrucât actele de procedură au fost comunicate la fosta adresă a acestora, din ., .>
În ceea ce privește participarea la fraudă a terțului, pârâții învederează că, la data realizării tranzacției – 05.03.2013, terțul cumpărător nu putea să aibă cunoștință despre existența dosarului execuțional întrucât nici pârâții debitori nu fuseseră încunoștințați în mod legal.
Reclamanții au formulat răspuns în întâmpinare prin care au precizat că aceștia justifică interesul de a readuce bunul în patrimoniul valorificabil al debitorilor pârâți, iar ipoteca constituită cu privire la un alt bun aflat în proprietatea acestora, dar care nu poate fi valorificat, nu înlătură calitatea acestora de creditori cu privire la restul patrimoniului debitorilor pârâți.
Pe fondul cauzei, reclamanții reiterează că valoarea celor două terenuri este sub valoarea debitului, astfel încât se poate reține o stare de insolvabilitate a debitorilor pârâți. Cu privire la frauda acestora, se arată că pârâții au luat cunoștință în mod cert de procedura de executare silită demarată împotriva lor cel mai târziu la data de 28.02.2013, când le-a fost reținute sume din conturile bancare, prin poprire.
Prin Sentința civilă nr. 4419 din 28.11.2013 pronunțată de Tribunalul C., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. și a fost constatată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub același număr.
În cauză, au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul părților, instanța apreciind că acestea sunt utile, pertinente și concludente stabilirii raportului dintre părți.
În cadrul probei cu înscrisuri, față de susținerile părților, instanța a dispus atașarea Dosarului de executare 397/2012, a documentației ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 360/05.03.2013, precum și relații de la autorități cu privire la situația materială a pârâților debitori.
Prin Încheierea de ședință din data de 02.12.2014, instanța a respins proba cu expertiză imobiliară pentru considerentele acolo expuse, iar prin Încheierea din data de 22.04.2014, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (4) C.proc.civ., a dispus unirea cu fondul a excepției lipsei de interes invocată de pârâți prin întâmpinare.
La data de 06.02.2015, reclamanții au depus la dosar concluzii scrise prin care au reiterat aspectele invocate prin cererea introductivă și răspunsul la întâmpinare.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentința civilă nr. 2266/27.04.2011 pronunțată de Tribunalul C. în Dosarul nr._/118/2011, pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a sumei de 38 000 euro reprezentând împrumut nerestituit în baza contractului încheiat la data de 04.02.2009, pentru garantarea căruia a fost constituită o ipotecă asupra terenului în suprafață de 570 mp, situat în O., ..
Pentru punerea în executare a acestui titlu executoriu, reclamanții s-au adresa cu o cerere de executare silită executorului judecătoresc B. S., la data de 21.11.2012.
Prin Încheierea nr._ din 29.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._/212/2012, a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorilor C. C. și C. C..
Prin Somația emisă la data de 11.12.2012 și comunicată debitorilor pârâți la data de 14.12.2012 la adresa din . . jud. C., aceștia au fost somați să procedeze la achitarea debitului în cuantum de_,20 lei reprezentând debit stabilit prin titlul executoriu, 8088,371 reprezentând onorariu executor judecătoresc și 1711,20 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Potrivit actelor de identitate ale pârâților – fila 87 din dosarul Tribunalului, domiciliul acestora este, începând cu data de 12.11.2009, în .. 25, .>
Prin adresa OCPI nr._/14.03.2013 fila 365 din dosar, B. B. S. a fost informat cu privire la înscrierea debitorului C. C. în cartea funciară cu 4 imobile: imobilul situat în O., imobilul situat în C., carte funciară blocată în favoarea notarului Toncu M. până la data de 15.03.2013 și un imobil situat în T. .
La data de 03.06.2013, s-a întocmit Procesul verbal de situație cu privire la terenul extravilan în suprafață de 5000 mp situat în T., iar la data de 03.06.2013 a fost emisă Somația imobiliară cu privire la acest teren, la aceeași adresă din ., . jud. C..
La aceeași dată, a fost întocmit Procesul verbal de situație cu privire la terenul intravilan în suprafață de 570 mp situat în O., teren ipotecat în favoarea creditorilor reclamanți, fiind de asemenea emisă somația imobiliară, comunicată pârâților la data de 07.06.2013, la aceeași adresă.
Cu privire la aceste imobile, s-a dispus, totodată, întocmirea de rapoarte de evaluare.
În cadrul Dosarului de executare, la data de 18.09.2013, debitorii pârâți C. C. și C. C. au solicitat executorului judecătoresc comunicarea actelor de executare la adresa domiciliului procesual.
Potrivit recipiselor de consemnare aflate la dosar, începând cu data de 28.02.2013, pârâților le-au fost poprite lunar sume de bani în contul debitului urmărit.
Prin Publicația de vânzare imobiliară din data de 01.04.2014, s-a prevăzut organizarea unei licitații publice pentru vânzarea terenului intravilan în suprafață de 570 mp situat în loc. O. ., având preț de pornire_ lei, iar prin Publicația de vânzare imobiliară de la aceeași dată, s-a stabilit organizarea unei licitații publice pentru vânzarea imobilului teren extravilan în suprafață de 5000 mp situat în localitatea T., prețul de pornire fiind de 7169 lei.
Potrivit Proceselor verbale de licitație, întrucât nu a fost depusă nicio ofertă de cumpărare, s-a dispus organizarea unui nou termen de licitație.
La data de 05.03.2013, pârâții C. C. și C. C. au înstrăinat apartamentul situat în .. 25, . pârâtului P. P. în schimbul sumei de_ euro, echivalentul sumei de_ lei.
În ceea ce privește situația materială a pârâților C. C., și C. C., instanța reține că, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, aceștia dețin, două terenuri, un teren intravilan în suprafață de 570 mp situat în O., ipotecat pentru garantarea împrumutului contractat de la creditorii reclamanți și un teren în suprafață de 5000 mp situat în T., teren extravilan, care nu este grevat de nicio sarcină. Totodată, pârâtul C. CRISITAN îndeplinește calitatea de asociat în cadrul mai multor societăți filele 135-150, după cum urmează: FARMA TOUR SRL, ECO BIO ENERGY SRL și VITAL ONE SRL, iar pârâta C. C., îndeplinește funcția publică de conducere de șef serviciu afaceri externe și protocol în cadrul Primăriei Eforie, având un salariu de încadrare de 3416 lei.
În drept, potrivit art. 1562 C.civ., dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate. Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate. Art. 1563 C.civ. prevede în mod expres caracterul cert pe care trebuie să îl aibă creanța la data introducerii acțiunii.
Potrivit art. 492 alin. (1) C.proc.civ., creditorul ipotecar poate urmări în același timp și imobilele neipotecate ale debitorului său. În actuala reglementare, art. 2429 C.civ. prevede că, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, creditorul poate urmări bunul ipotecat. Cu privire la executarea ipotecilor imobiliare, art. 2478 C.civ. prevede că creditorul nu poate urmări în același timp vânzarea imobilelor care nu sunt ipotecate decât în cazul când bunurile care îi sunt ipotecate nu sunt suficiente pentru plata creanței sale – discuțiunea bunurilor ipotecate.
Instanța se va pronunța cu prioritate, în baza prevederilor art. 248 alin. (1) C.proc.civ., cu privire la excepția lipsei de interes invocată de către pârâți prin întâmpinare.
Potrivit art. 32 alin. (1) C.proc.civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, dispoziție ce se aplică în mod corespunzător și în cazul apărărilor. Prin interes, se înțelege folosul practic, material sau moral urmărit de cel care a formulat o cerere, condiție care trebuie să se verifice pe toată durata procesului, iar în cazul de față trebuie justificat de către reclamant. În consecință, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care acesta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată.
În susținerea excepției lipsei de interes a acțiunii, pârâții C. C. și C. CRISITAN arată că reclamanții au calitatea de creditori ipotecari de rang întâi, aceștia având constituit un drept de ipotecă imobiliară asupra imobilului teren intravilan în suprafață de 570 mp situat în localitatea O.. Or, având în vedere că aceștia nu au încercat să valorifice dreptul decurgând din ipoteca astfel constituită anterior promovării prezentei acțiuni, demersul reclamanților este lipsit de interes.
Cu privire la această excepție, reclamanții arată însă că justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni, respectiv readucerea bunului înstrăinat în patrimoniul valorificabil al pârâților. Reclamanții susțin că a fost începută executarea silită cu privire la imobilul ipotecat însă, până la acest moment, din înscrisurile aflate la dosarul de executare, rezultă că valoarea acestuia este inferioară creanței garantate.
Cu titlu prealabil, în ceea ce privește legea aplicabilă executării silite în cazul de față, relevantă pentru stabilirea îndeplinirii sau nu a condiției interesului în promovarea prezentei acțiuni, instanța constată că cererea de executare silită a fost depusă pe rolul executorului judecătoresc anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel încât, în considerarea dispozițiilor art. 24 C.proc.civ., dispozițiile legii noi de procedură sunt aplicabile numai proceselor și executărilor silite începute după ., legea aplicabilă executării silite împotriva pârâților este codul de procedură civilă de la 1865.
În conformitate cu dispozițiile art. 492 alin. (1) C.proc.civ., creditorul ipotecar poate urmări în același timp și imobilele neipotecate ale debitorului său. Este adevărat că, potrivit art. 816 alin. (4) C.proc.civ. din 2013, creditorul ipotecar nu poate cere scoaterea la vânzare a bunurilor neipotecate ale debitorului său decât în cazul în care urmărirea silită a bunurilor imobile ipotecate nu a condus la îndestularea creditorului ipotecar în limita sumelor totale datorate însă, astfel cum s-a arătat anterior, în cazul de față, sunt incidente dispozițiile art. 492 C.proc.civ., din 1865 care permit creditorului să urmărească, simultan, atât bunurile ipotecate, cât și bunurile neipotecate.
În subsidiar, chiar și sub imperiul noilor reglementări, beneficiul discuțiunii recunoscut debitorului nu privește decât scoaterea la vânzare a bunurilor ipotecate, nu și executarea silită asupra acestora.
Față de aceste considerente, reținând calitatea de creditori a reclamanților, faptul că pârâții debitori nu au acoperit debitul astfel cum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească, dar și că prezenta acțiune se întemeiază în fapt pe dreptul de gaj general al creditorilor, instanța reține că reclamanții justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni, ce are ca efect declararea ca inopozabil a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți, cu consecința posibilității acestora de a urmări și acest bun imobil în vederea acoperii creanței lor.
În consecință, instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare și va proceda la soluționarea pe fond a cauzei, cu privire la îndeplinirea condițiilor de intentare a acțiunii revocatorii.
Potrivit art. 1562 C.civ., dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate. Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate. Art. 1563 C.civ. prevede în mod expres caracterul cert pe care trebuie să îl aibă creanța la data introducerii acțiunii.
Cu titlu prealabil, instanța reține că prezenta acțiune nu vizează drepturi care sunt excluse potrivit legii de la exercitarea acțiunii revocatorii, drepturi personale nepatrimoniale sau drepturi patrimoniale ce implică aprecieri de ordin subiectiv.
În consecință, condițiile de admitere a acțiunii revocatorii vizează: actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, prejudiciul constând în cazul de față în faptul că debitorul și-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate, frauda debitorului, respectiv că acesta a avut cunoștință că prin actul respectiv își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate, caracterul cert, lichid, exigibil, precum și complicitatea la fraudă a terțului cocontractant.
Analizând îndeplinirea în cazul de față a acestor condiții, instanța constată că acestea nu sunt îndeplinite, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește prima condiție, respectiv prejudiciul produs creditorului prin crearea sau mărirea stării de insolvabilitate a debitorilor, instanța constată că, în cauză, față de înscrisurile depuse la dosar, nu se poate reține că debitorii pârâți și-au cauzat sau și-au mărit o stare de insolvabilitate prin încheierea actului atacat. Astfel,instanța reține că aceștia dețin, pe lângă imobilul ipotecat în suprafață de 570 mp situat în localitatea O. și un teren în suprafață de 5000 mp situat în T., cu privire la care au fost deja demarate procedurile de executare silită. Faptul că nu s-a reușit până în prezent valorificarea acestora, nu este de natură a conduce la reținerea stării de insolvabilitate a debitorilor. În acest sens, instanța apreciază că, la momentul contractării împrumutului respectiv, s-a constituit o garanție imobiliară având ca obiect o ipotecă asupra imobilului situat în localitatea O., garanție considerată, potrivit acordului părților și a principiului libertății contractuale, suficientă pentru garantarea împrumutului. Faptul că ulterior prețul imobilelor a scăzut sau că cererea de cumpărare a acestora nu se mai află la nivelul la care era la data încheierii contractului de împrumut nu poate fi imputat debitorilor.
În același sens, instanța reține că, deși aveau posibilitatea legală chiar de a înstrăina imobilul ipotecat, acesta nu a fost grevat de sarcini de către debitorii pârâți, acești înțelegând să procedeze la înstrăinarea unui alt imobil.
Totodată, cu privire la îndeplinirea acestei condiții, instanța reține ca relevantă și situația materială a debitorilor pârâți C. C. și C. C., acesta din urmă având calitatea de asociat în cadrul mai multor societăți comerciale, iar pârâta îndeplinind funcția de șef serviciu protocol la Primăria Eforie. Din actele aflate la dosarul de executare, instanța reține că, începând cu data de 25.02.2012, au fost poprite conturile acestora, până la momentul actual fiind achitate cheltuielile de executare, într-un cuantum deloc de neglijat.
Din analiza dosarului de executare, instanța reține, totodată, că s-a demarat procedura de executare silită și cu privire la celălalt teren, în suprafață de 5000 mp situat în T., cele două terenuri fiind evaluate potrivit rapoartelor aflate la dosar. Din însumarea acestor sume și având în vedere și sumele ce au fost reținute până în prezent prin poprirea conturilor debitorilor, se poate observa că este acoperită creanța creditorilor. Desființarea unui contract de vânzare cumpărare încheiat de către debitorii supuși urmării silite nu poate fi justificată de imposibilitatea actuală de valorificare a imobilelor aflate în patrimoniul acestora, imposibilitate cu caracter temporar și cauzată astfel cum s-a reținut anterior de aspecte economice care nu sunt imputabile debitorilor pârâți.
Cu titlu subsidiar, din interogatoriul administrat pârâtului C. C., instanța reține că vânzarea cumpărarea apartamentului situat în . avut în vedere inclusiv stingerea unor datorii anterioare ale debitorilor, astfel încât nici din acest punct de vedere nu este îndeplinită condiția prejudiciului cauzat creditorului, având în vedere că pe calea acțiunii revocatorii nu se poate ataca un act prin care debitorul a avut în vedere micșorarea pasivului patrimonial al debitorilor, prin plata unor datorii anterioare.
În ceea ce privește frauda debitorului, instanța constată că nu s-a putut demonstra frauda pârâților C. C. și C. C., ce s-ar traduce în ipoteza de față în faptul că aceștia au avut cunoștință de executarea silită demarată împotriva acestora. Din analiza Dosarului de executare, instanța observă că comunicarea actelor de procedură s-a efectuat la o altă adresă decât adresa de domiciliu a pârâților, astfel cum rezultă din actele de identitate a acestora depuse la dosar. Într-adevăr, astfel cum au subliniat și reclamanții, această susținere a pârâților cu privire la faptul că nu au avut cunoștință de executarea silită începută împotriva acestora nu poate fi reținută pentru perioada ulterioară datei de 25.02.2013, dată la care a avut loc prima reținere, prin poprire, din conturile acestora. Cu toate acestea, intervalul scurt de timp între data de 25.02.2013, când se prezumă că aceștia au luat cunoștință de executarea silită și data încheierii actului atacat, respectiv 05.03.2013, având în vedere și interogatoriul administrat pârâților potrivit cărora demersurile în vederea înstrăinării imobilului respectiv au demarat încă de la sfârșitul anului 2012 nu sunt de natură a forma convingerea instanței cu privire la frauda debitorilor în cazul de față.
În subsidiar, instanța reține ca relevant și faptul că pârâții nu au contestat executarea silită demarată împotriva acestora la o altă adresă decât cea de domiciliu, fiindu-le reținute, astfel cum rezultă din dosarul de executare, în mod lunar, sume de bani cu acest titlu.
În ceea ce privește complicitatea la fraudă a terțului P. P., instanța reține cu titlu prealabil că, potrivit art. 358 C.proc.civ., neprezentarea la interogatoriu poate fi apreciată ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă scrisă, însă în lipsa unor alte probe, având în vedere că, astfel cum s-a reținut anterior, este discutabilă chiar data la care debitorii pârâți au aflate de executarea silită, nu se poate reține complicitatea din acest punct de vedere a pârâtului P. P.. Este adevărat că în considerarea calității acestuia de părinte al pârâtei C. C. se poate naște în mod rezonabil o prezumție de complicitate a acestuia, dar instanța apreciază că nu este suficientă pentru a reține ca îndeplinită această condiție. Mai mult, din înscrisurile aflate la dosar, instanța constată că pârâții debitori mai aveau într-adevăr și alte debite, unele tot față de reclamanții din prezenta cauză, astfel încât instanța apreciază că este posibil ca actul atacat să fi avut în vedere tocmai stingerea acestora și nu neapărat crearea unei stări de insolvabilitate a pârâților debitori.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței, având în vedere că acesta a fost stabilit prin hotărâre judecătorească, instanța constată ă această condiție este îndeplinită în cauză.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către reclamanți, având în vedere soluția dispusă cu privire la capătul principal de cerere, potrivit art. 453 C.proc.civ., instanța urmează a respinge cererea, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea pârâților de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu s-a făcut dovada efectuării acestora potrivit legii, instanța urmează a respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții F. S. și D. M. ambii cu domiciliul în C., ., . în contradictoriu cu pârâții C. CRISTIANCNP_ și C. C., CNP_, ambii cu domiciliul ales în C., .-137, . 38, jud. C. și P. P. cu domiciliul în C., ., ., ., jud. C., ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâților de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecară, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. A. S. G.
Red.Jud. A.A./16.02.2015
Tehnored.S.G./ 16.02.2015/7EX
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1646/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1131/2015. Judecătoria... → |
|---|
