Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1646/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1646/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 33757/212/2014
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR.1646
SEDINTA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN 17.02.2015
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect cerere de valoare redusă, actiune formulată de reclamanta . (J_, CUI RO_) cu sediul procesual ales în București, Preciziei Business Center, ., . & Asociații), în contradictoriu cu pârâta . TRADING SRL (J_, CUI_) cu sediul în C., Zona Palazu M., ..64, jud.C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronunțării la data de 17.02.2015.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată la data de 21.10.2014, sub numărul_, reclamanta . a solicitat obligarea pârâtei . TRADING SRL la plata sumei de 3.340,37 de lei, cu titlu de contravaloare mărfuri livrate acesteia, și a de penalități de întârziere egale cu dublul dobânzii de referință a BNR, calculate la valoarea debitului, de la data scadenței fiecări facturi fiscale în parte. De asemenea, a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea în fapt a cererii, aceasta a arătat că între părți a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 5724/24.05.2012, ulterior, în temeiul acestuia, i-a livrat mărfuri pârâtei, conform facturilor fiscale emise în acest sens, cuprinzând obligația de plată a sumei de 3.749,25 de lei, achitată parțial, rest de plată – 3.340,37 de lei. Reclamanta a mai învederat că la momentul cererii de chemare în judecată pârâtă figura în evidențele sale contabile cu un debit restant în cuantum de 3.340,37 de lei, obligația de plată a acestei sume fiind exigibilă.
De asemenea, aceasta a mai arătat că, întrucât pârâta nu a achitat la scadență suma de 3.340,37de lei, aceasta datorează și penalitățile de întârziere de egale cu dublul dobânzii de referință a BNR, calculate la valoarea debitului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1025-1032 Cod procedură civilă.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată: notificarea adresată pârâtei și dovada de comunicare a acesteia, tabel centralizator al sumelor datorate de pârâtă cu titlu de debit principal, tabel de calcul al penalităților, certificatul constatator al pârâtei, delegația consilierului juridic, proces verbal de informare cu privire la avantajele medierii, contractul de vânzare-cumpărare nr. 5724/24.05.2012, facturi fiscale.
Reclamanta nu a solicitat desfășurarea unei dezbateri orale.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei, stabilită conform art. 6 alin. 1 teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Pârâta, deși legal citată, cu un exemplar al formularului de cerere și al înscrisurilor depuse în probațiune de reclamantă, nu a depus formularul de răspuns completat, ce i-a fost comunicat în prealabil, și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Între reclamanta ., în calitate de vânzător, și pârâta . TRADING SRL, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 5724/24.05.2012, în temeiul căruia reclamanta s-a obligat să îi furnizeze pârâtei mărfuri, aceasta din urmă asumându-și obligația corelativă de a achita prețul acestora, înscris în cuprinsul facturilor fiscale emise de reclamantă cu ocazia fiecărei livrări de bunuri, în termen de cel mult 14 zile calendaristice de la recepționarea mărfurilor, în conformitate cu prevederile art. 5 din contract. În executarea obligațiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare anterior menționat, reclamanta i-a livrat mărfuri pârâtei, emițând facturile fiscale de la filele 10-22 din dosar, cuprinzând obligația de plată a sumei de 3.749,25 de lei, achitată parțial, rest de plată – 3.340,37 de lei.
Facturile acceptate reprezintă înscrisuri sub semnătură privată ce fac dovada existenței actului juridic și a executării operațiunii ce constituie obiectul acestora împotriva destinatarului.
Astfel, având în vedere contractul încheiat între părți, dar și facturile acceptate la plată de către pârâtă, instanța consideră că reclamanta a dovedit existența unui raport juridic între părți, care constituie acordul acestora de voință cu putere de lege între părți și care atestă drepturi și obligații în legătură cu prestațiile efectuate de către reclamantă.
Având în vedere prevederile art. 1350 alin. 1 și 2 C. civ. conform cărora orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce o privește pe pârâtă, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil încheiat cu pârâta și a executării propriilor obligații, dovedind în același timp nașterea în patrimoniul pârâtei a obligației de plată a prețului mărfurilor care i-au fost livrate acesteia în cuantum de 3.340,37de lei, reliefat în cuprinsul facturilor fiscale anterior menționate.
Prin raportare la temeiul de drept procesual invocat de reclamantă, respectiv, art. 1025-1032 Cod procedură civilă, privind procedura aplicabilă cererilor de valoare redusă, la obiectul prezentei cauze – pretenții având având o valoare mai mică de 10.000 de lei și izvorând dintr-un contract civil, și la prevederile art. 1025 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, instanța constată că prezenta cerere este admisibilă în procedura privind cererile de valoare redusă.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Potrivit art. 1350 alin. 1 și 2 Cod civil, orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Prin raportare la prevederile art. 1350, precitate, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce o privește pe pârâtă, respectiv existența unei fapte ilicite a pârâtei, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită constă în nerespectarea unei obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea mărfurilor livrate de reclamantă conform facturilor emise în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 5724/24.05.2012, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 3.340,37de lei, reprezentând prețul mărfurilor livrate acesteia, reliefat în cuprinsul facturilor fiscale de la filele 10-22 din dosar.
În privința vinovăției pârâtei, instanța reține că, în consonanță cu prevederile art. 1548, potrivit cărora, în materie contractuală, debitorul obligației neexecutate este prezumat a fi în culpă, ca urmare a simplului fapt al neexecutării, pârâtei îi revine obligația de a dovedi că neexecutarea obligației de plată a contravalorii serviciilor de care a beneficiat nu a fost culpabilă. În același sens, instanța apreciază că pârâta, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o în cauză, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, aceasta în condițiile în care pârâta nu a făcut dovada că neîndeplinirea propriilor obligații nu este culpabilă.
De asemenea, în vederea angajării răspunderii contractuale a pârâtei, instanța mai reține că, potrivit art. 1531 Cod civil, repararea prejudiciului trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât și beneficiul de care acesta a fost lipsit. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 1531 din același act normativ, este reparabil numai prejudiciul care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației. De asemenea, instanța mai are în vedere că prejudiciul suferit de reclamantă, constând în contravaloarea bunurilor livrate pârâtei și neachitate de aceasta, este consecința logică și firească a neexecutării de către pârâtă a propriei obligații, respectiv a celei de plată a contravalorii bunurilor livrate de reclamantă.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de reclamantă sunt întemeiate, pârâta nedovedind existența unei cauze străine exoneratoare de răspundere, astfel că aceasta urmează a fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 3.340,37 de lei, reprezentând prețul mărfurilor livrate acesteia.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere egale cu dublul dobânzii de referință a BNR, calculate la valoarea debitului, de la data scadenței fiecări facturi fiscale în parte, instanța reține că pârâta și-a asumat prin semnarea contractului nr. 5714/24.05.2012 și clauza penală menționată la art. 5.3 din contract și pe cale de consecință, va admite și acest capăt de cerere.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. și art 1031 C proc civ, privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, pârâta va fi obligat și la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta .(J_, CUI RO_) cu sediul procesual ales în București, Preciziei Business Center, ., . & Asociații), în contradictoriu cu pârâta . TRADING SRL (J_, CUI_) cu sediul în C., Zona Palazu M., ..64, jud.C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3.340,37 lei reprezentând contravaloare produse conform contract de vânzare-cumpărare nr. 5742/24.05.2012, precum și penalități de întârziere egale cu dublul dobânzii de referință a BNR, calculate la valoarea debitului, de la data scadenței fiecări facturi fiscale în parte.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel ce se poate depune la Judecătoria C. în termen de 30 zile de la comunicare.
Executorie.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 17.02.2015.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. – MVM- 19.05.2015
Tehnred.gref.DR- 20.05.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Anulare act. Sentința nr. 1178/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
