Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4037/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4037/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 31378/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4037
Ședința din camera de consiliu din data de 07.04.215
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. I. V.
GREFIER: E. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . si pe pârât . SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 25.03.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentința când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.04.2015, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile cu care a fost învestită, în conformitate cu disp. art. 395 alin. 1 C.p.c., constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 03.10.2014 cu nr._, reclamanta S.C. A. S. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. W. M. CONSULTING S.R.L., a solicitat instanței potrivit formularului de cerere, întocmit și completat în condițiile art. 1028 alin.2 C.p.c., ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata:
- sumei de 7.095,28 lei, reprezentând contravaloare factură
- sumei de 1.066,86 lei reprezentând penalități calculate până la data de 16.09.2014
- dobânzii legale penalizatoare în continuare până la plata integrală a debitului
- cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a emis pârâtei factura fiscală nr._/26.06.2013 în valoare de 7.095,28 lei cu data scadenței 26.06.2013. Pârâta a refuzat nejustificat să plătească această factură, deși a fost somată în mai multe rânduri.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 72/2013.
În probațiune, reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, și a anexat cererii înscrisuri (f. 10-13).
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei, dovada achitării fiind atașată la dosarul cauzei, la fila 21.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
La termenul de judecată din 23 ianuarie 2015, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Prin notele scrise depuse în data de 6 martie 2015, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, întrucât creditoarea nici până în prezent nu a predat nicio licență pentru programele informatice.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată reține următoarele:
Reclamanta S.C. A. S. S.R.L. a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei S.C. W. M. Consulting S.R.L. întemeiată pe răspunderea contractuală, respectiv pe factura fiscală . nr._/26.06.2013 (f. 25).
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 134/2010, privind Noul Cod de Procedură Civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a facturii fiscale invocate de reclamanta din prezenta cauză, în susținerea pretențiilor sale, se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii.
În cauză, având în vedere că factura fiscală depusă în probațiune de reclamantă a fost întocmită ulterior datei de 15.02.2013, în temeiul art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011, sunt aplicabile prevederile art. 277 C.p.c., potrivit căruia înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăși dovedirea actului juridic.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
Instanța constată că factura fiscală . nr._/26.06.2013 nu a fost însușită de pârâtă prin semnătură sau într-un alt mod prevăzut de lege.
În plus, reclamanta nu a dovedit că în mod obișnuit derula relații contractuale în formă simplificată cu pârâta, astfel încât să fie aplicabile dispozițiile art. 277 C.p.c..
Simpla depunere a unui extras mail (f. 46) nu echivalează cu dovedirea existenței unui contract valabil încheiat între părți, cât timp respectivul extras cuprinde o imagine a certificatului de înregistrare al pârâtei, fără să cuprindă datele esențiale ale unui contract, cum ar fi bunurile vândute, prețul convenit sau termenul de plată.
Cu toate acestea, având în vedere atitudinea procesuală a pârâtei care nu a contestat în mod expres existența contractului, instanța apreciază că și în situația în care s-ar admite însă existența unui contract în formă simplificată încheiat valabil între părți, reclamanta nu a dovedit în nici un fel îndeplinirea propriilor obligații.
Deși i s-a pus în vedere la termenele de judecată, reclamanta nu a dovedit transmiterea bunurilor către pârâtă, mulțumindu-se să depună extrase mail sau fișe cont fără viza compartimentului contabilitate și fără dată certă, și nu a administrat probe suplimentare în dovedirea pretențiilor sale.
În aceste condiții, instanța apreciază că reclamanta nu a făcut dovada desfășurării unor raporturi contractuale între părți, dar nici îndeplinirea eventualelor proprii obligații contractuale.
În consecință, pentru motivele arătate, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. W. M. Consulting S.R.L., ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată, instanța constată că potrivit art. 453 alin. 1 C.p.c., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Față de soluția de respingere a cererii de chemare în judecată ce va fi pronunțată în cauză, instanța constată că reclamanta a pierdut procesul, cererea sa de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată fiind astfel neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S. S.R.L., cu sediul procesual ales în mun. București, .. 13, sector 1, J40/_/1991, C. RO40900, în contradictoriu cu pârâta S.C. W. M. CONSULTING S.R.L., cu sediul în mun. C., .. 62, camera 1, jud. C., C. RO29788455, J_, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2015.
PreședinteGrefier
A. I. V. E. R.
Red. jud. V.A.I./24.04.2015
Dact. R.E./20.04.2015
.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4048/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3973/2015. Judecătoria... → |
|---|
